Identificare rasa

Liviu mi-a trimis niste poze si ma rugat sa-l ajut sa afle ce fel de rasa creste. Mai jos sunt cateva din pozele trimise de Liviu:

Astept comentariile voastre…

Porumbel Voiajor Gasit

Am gasit porumbel voiajor in judetul arad,cu inele avand inscriptia:RO 2007,Cod Identificare 533763 Bricon 300+. Ma puteti contacta la nr de tel:0763400801 sau 0748419301.

http://www.obiectepierdutesaufurate.ro/am-gasit/animale-am-gasit/gasit-porumbel-voiajor/

Porumbeii Tineri

Experienta a aratat ca este cel mai bine sa vaccinam puii la cuib contra Salmonelozei in prima si a treia saptamana de viata si fata de paramixoviroza cu 4 zile inainte de intarcare.

1. De la intarcare putem incepe cu stimularea imunitatii si meabolismului folosind Form oil si Selevit, sau alte vitamine
2. IN timpul perioadei de crestere, prevenirea bolilor la schelet se face administrand  porumbeilor mineralele necesare prin Fortalyt, Grit+Redstone, Aminovital si altele
3. Dupa primul zbor liber se va face un tratament preventiv cu Trichoplus sau Trichocure
4. IN jurul varstei de 7 saptamani se va efectua un examen coprologic si tratament dupa caz cu Helmix
5. Se pregateste tineretul pentru zbor
6. Se va face un examen individual de catre medicul veterinar daca este posibil
7. Examen coprologic prin colectarea de dejectii, dimineata si seara, timp de trei zile
8. Se va efectua tratamentul necesar daca se descopera o anumita boala
9. Dupa sfarsitul sezonului de antrenamente se vor vaccina contra variolei.

Porumbel KING

Capul: de marime si largime medii, cu craniul bine rotunjit proportional cu gatul si corpul solid; nu trebuie sa fie ciupit deasupra narilor sau sa aiba un aspect serpuit (alungit).

Ochii: proeminenti, rotunzi si stralucitori, situati la aproximativ trei cincimi (3/5) de la spatele craniului inspre fata. Conturul ochilor este perfect rotund, cu textura fina, nu depaseste 1,6 mm in largime, este vizibil intre ochi si pene, are o tenta de rosu.

Ciocul: scurt, puternic; trebuie tinut intr-o pozitie orizontala.

Narile sunt mici, netede, pudrate, proportionale cu marimea capului.

Gatul: de soliditate sau grosime medie, proportional cu “umerii largi” si cu corpul bine rotunjit; trebuie sa fie purtat vertical.

Pieptul: trebuie sa fie proeminent, larg si bine rotunjit avand un aspect placut intre curburile aripilor; trebuie, in acelasi timp, purtat simetric cu o tinuta ferma, ridicata a pasarii. Partea de jos a pieptului trebuie sa formeze o linie orizontala cu linia sternului. Sternul trebuie sa fie drept si centrat intre picioare si pe cat posibil sa fie in ton cu corpul scurt si rotund, curbandu-se intr-o linie armonioasa si terminandu-se cat de aproape posibil de orificiul anal.

Spatele: scurt si larg dinspre umeri catre coada. Nu trebuie sa se subtieze (ascuta) prea repede, mult inainte de a ajunge inspre coada, dar trebuie sa se curbeze lin inspre partea din spate a gatului si catre coada subtire.

Aripile: sunt tinute lejer pe langa corp si se intind lin catre tartita si coada. Curbura aripilor este acoperita de penele pieptului. Numarul corect al penelor primare (penelor de zbor) este 10.

Coada: scurta, direct proportionala cu corpul scurt. Latimea la varf sa fie de aproximativ doua pene. Ea trebuie sa se formeze pornind de la tartita groasa, larga si sa se ascuta lin catre varf. Sa fie tinuta intr-un unghi deasupra orizontalei asa incat sa incheie curba formata de corp si piept, dar sa nu fie atat de ridicata incat sa determine caderea de pe coada a varfurilor aripilor sau incrucisarea acestora. Numarul corect al penelor primare (ale cozii) este 12.

Picioarele: solide si drepte, asa incat sa confere pasarii o pozitie ridicata, ferma, sa fie bine distantate si pozitionate intr-o linie care sa fie pe aceeaai directie cu curba din partea din spate a gatului. Sa nu aiba pene si sa aiba o culoare cu tenta rosiatica. Degetele sunt drepte, curate si echidistant rasfirate; au o culoare cu tenta rosiatica.

Penele: compacte si netede, dar nu chiar ca si ale unui porumbel voiajor; au putina lejeritate cand porumbelul este tinut in mana. Porumbelul de rasa King trebuie sa aiba un penaj neted chiar si in zona de sub orificiul anal.

Sursa:

http://www.porumbeiking.ro/images/poze/king_maturi/ro155.html

http://www.porumbeiking.ro/images/poze/king_maturi/ro273b.html

http://acka.rdsor.ro/rasaking.html

Porumbel Voiajor Pierdut

Salut,

Soacra mea a gasit un porumbel undeva (putin lovit si probabil obosit rau) in Oradea. Inteleg ca acest porumbel are un inel la picior si este obisnuit cu oamenii. Nu zboara decat greu.

Pe inel scrie: RO2007021174

Cui i se poate adresa astfel incat sa afle al cui este acel porumbel voiajor pentru a-l inapoia? Astept cu interes raspunsul vostru.

Mugur Stratulat 0723227292

Porumbei Rotati

Bogdan are o problema cu o pereche de porumbei rotati (voltati), si nu stie ce sa faca. El a scris un comentariu la articolul Porumbei rotati (voltati)

“Va rog sa ma ajutati si pe mine cu o problema.Am o pereche de porumbei rotati si au 2 oua,porumbita in loc sa stea pe ele sta pe langa ele.Ce as putea sa fac?”

Hexamitiaza

Hexamitiaza este o boala infectioasa a porumbeilor care se manifesta prin diaree apoasa si uneori heomoragica.

Agentul patogen care sta la baza infectiei este Hexamita columbae, apere de regula in lunile de vara si toamna, agentul patogen traieste mai ales in rect. Cei mai predispusi la imbolnavire sunt porumbeii tineri care au rezistenta imunitara mai scazuta. Adulti nu se imbolnavesc vizibil, dar prin fecalele lor elimina in numar mare agent patogen. Perioada de latenta este de 4-5 zile.

Simptomele: enterita acuta, diaree apoasa, sanguinolenta, urat mirositoare. Porumbeii bolnavi prezinta inapetenta, polidipsie, ce duce la scaderea greutatii corporale si slabirea rezistentei organismului. Se imbolnavesc mai ales porumbeii tineri, intreg segementul intestinal devine inflamat, diareea este apoasa si sanguinolenta.

Diagnostic. Agentul patogen poate fi izolat si examinat dintr0un frotiu realizat din roba prevelata de pe mucoasa intestinala a unui porumbel bolnav sacrificat pentru examinare. In caz de infestatie puternica aceasta proba poate fi efectuata si proba prelevata si din cloaca. Acesti paraziti pot fi recunoscuti dupa miscarea lor rapida in linie dreapta. Aceasta miscare difera de ceea a trichomonaselor, care prezinta ,miscare lenta si numai in jurul axului propriu.

Diagnostic diferential: salmoneloza, paramixoviroza, infectie cu E-coli, coccidioza.

Cei de la Chevita recomanda tratamentul cu chevi-col, in cazul in care se consuma apa mai multa, nu este indicat sa se completeze apa cu medicamente ci pur si simplu dupa ce apa cu medicamente se termina sa se admnistreze apa curata. Un lucru important de mentionat aici, ca de fapt in majoritatea bolilor, sa nu se faca baie porumbeilor pe toata durata tratamentului.

Sfaturi in ingrijirea porumbeilor adulti

Sunt cateva momente si perioade in care porumbeii au nevoie de o atentie sporita, fie cand sunt transportati pentru concursuri sau pentru targuri si expozitii, fie in perioada de naparlire, sau ininte de imperechere si in perioada de depunere a oualelor.

• Dupa transport. Porumbeii supusi transportului ar trebui sa fie supusi unui control de catre medicul veterinar daca este posibil, pentru a se impiedica aparitia agentilor infectiosi si parazitari care eventual au putut infecta sau infesta porumbeii pe parcursul transportului si care ulterior pot cauza aparitia unor boli cand pasarile sunt supuse unor eforturi (imperechere, stresul pe perioada expozitiei). Controlul medical (daca este posibil) trebuie efectuat din timp, pentru ca eventualele tratamente sa poata fi efectuate inainte de perioada naparlirii, pentru a proteja integritatea penajului. Daca nu este posibil un control din partea medicului, atunci, se recomanda ca pasarile sa fie tinute intr-o carantina de cateva zile  in care sa li se administreze antibiotice cu sfera larga de actiune, si respectiv administrarea uni praf impotriva parazitilor externi.

• O alta perioda importa este este naparlirea. Naparlirea tebuie sa fie continua si completa. Sustinerea metabolismului pentru a accelera procesul de naparlire si a obtine un penaj nou sanatos cel mai indicat este sa se efectueze in faza maxima a naparlirii. Hrana tebuie sa fie specifica perioadei de naparlire, in care va predomina floarea soarelui si rapita si putin si din celelalte. Pentru mai multe informatii intrati AICI. 

• Inainte de imperechere (9 saptamani) pasarile sunt vaccinate impotriva salmonelozei, inanite cu 7 saptmani treuie sa se efectueze deparazitarea intregului efectiv. Cu 5 saptamani se vaccineaza impotriva paramixovirozei, in cazul in care practicati si imunizarea impotriva variolei, cele doua vaccinuri se pot face simultan, exclus doar daca prospectele celor doua vaccinuri un indica altceva. Iar cu 2 saptamani inainte de imperchere se pot administra vitamine pentru a sprijini starea de sanatate a adultilor si a favoriza imperecherea.

• Dupa depunerea oualelor – pentru profilaxia adultilor si pentru protejarea nou-nascutilor se va face un tratament contra tricomonozei.

Cateva sfaturi pentru perioada de zburari

Numai porumbelul sanatos poate da rezultate bune. Pentru a obtine rezultate este nevoie sa mentii un adapost curat pentru porumbei, furajarea porumbeilor trebuie sa fie de calitate si binenteles sa fie alese cu grija si pastrate in locuri uscate si ferite de accesul soarecilor si sobolanilor, rabdarea este necesara daca vrei sa ai rezultate.

1. Perioada de odihna poate fi modificata de crescator
2. Tratamentele trebuie terminate cu minim 2 saptamani inainte de perioada de concursuri
3. Inainte de perioada de zburari nu trebuie amestecate produse, despre care nu avem informatii legate de efectele adverese si suprapuse pe care le-ar putea avea asupra pasarii
4. Este foarte important ca porumbeii inainte de concurs sa primeasca cat mai multa apa de baut, pentru ca aceasta are un efect benefic pentru circulatia sangvina

Porumbei Gulerati (Iacobini)

Originea: Exista informatii care conduc la concluzia ca porumbeii gulerati au fost adusi in Europa din India de marinarii olandezi in calatoriile lor intreprinse in secolul al XII-lea. Foarte repede acestia s-au raspandit in Europa de Vest si Europa Centrala fiind mentionati ca rasa de porumbei distincta mai bine de 400 de ani. Rasade porubei iacobini a evoluat insa in mod spectaculos abia dupa cel de-al doilea razboi mondial, cunoscand transformari semnificative ca infatisare.

Denumirea: cea mai raspandita denumire a rasei este cea utilizata de vorbitorii de limba engleza “Jacobin Pigeon“, dar poarta si alt nume precum: “Capucin”. Denumirea de “Jacobins Pigeons”, care s-ar putea traduce in limba romana “Porumbei Iacobini” isi are originea in asemanarea porumbeilor din aceasta rasa (asa cum aratau pe vremuri) cu imbracamintea calugarilor (sutane cu gluga) din ordinul iacobinilor. Rasa mai este cunoscuta si sub denumirea Maria Stuart, denumire data de simpatia cunoscuta a unei regine a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei fata de aceasta rasa si care obisnuia sa faca schimb de porumbei cu nobilii englezi din acele vremuri. Numele reginei pasionata de porumbeii gulerati este Victoria si a ocupat tronul intre 1837-1901.

Peruca: trebuie sa aiba un diametru cat mai mare (privita din profil) si sa fie suficient de deasa astfel incat in aceasta sa nu apara goluri (sparturi). Penele care o alcatuiesc trebuie sa fie astfel dispuse incat si-i confere o forma cat mai regulata, cat mai neteda. Forma de ansamblu a perucii a suscitat multe discutii, dominand in general opinia ca aceasta trebuie sa fie perfect circulara. O peruca reusita este alcatuita din pene destul de ferme (deci nu prea firoase) care se imbina atat de armonios incat alcatuiesc o suprafata neteda, circulara (ca o scoica). Desi pentru un ochi mai neexperimentat peruca pare a fi un intreg, crescatorii deosebesc 3 parti componente ale acesteia: coama, lantul si gluga(sau palaria).

Capul: trebuie sa fie rotunjit, cu o ceafa lata care sa sustina o palarie deasa si suficient de lunga.

Ochii: sunt albi (perla) la toate varietatile de culoare, iar genele trebuie sa fie deschise la culoare (alb-roz, alb-gri).

Ciocul: trebuie sa fie de lungime medie, deschis la culoare.

Gatul: nu poate fi considerat niciodata prea lung, el este baza de sustinere a intregii peruci si diametrul acesteia depinde hotarator de lungimea gatului. Asadar crescatorii apreciaza un porumbel cu un gat cat mai lung, dar nu pentru el insusi, ci pentru ceea ce poarta pe el.

Spatele: trebuie sa fie cat mai ingust, putin scobit la mijloc, daca il privim din profil. Este de preferat ca acesta sa fie acoperit de remigele secundare.

Aripile: sa atinga ca dimensiune varful cozii, fiind purtate strans lipite de corp, varfurile odihnindu-se pe coada fara sa se intretaie.

Coada: lunga, se ascute mult spre varf atingand latimea unei pene si jumatate.

Picioarele: sunt de dimensiuni medii si au o culoare rosie. Picioarele trebuie sa fie ascunse de penajul care creste pe pieptul porumbelului (in partea sa inferioara), pana aproape de degete, contribuind astfel la crearea iluziei unui corp mai lung (inalt).

Culoarea: sunt cunoscute cel putin 14 culori ale penajului la porumbeii gulerati: alb, negru, rosu, galben, albastru, gut, crem, indigo, pamantiu (dun), maro, castaniu, argintiu, allmond, andaluzian si cateva combinatii ale acestor culori cu albul (pestritii pe negru, pestritii pe galben, pe rosu, etc).

Desenul: Modul in are sunt dispuse penele colorate in raport cu cele albe pe diferitele parti ale corpului porumbelului gulerat reprezinta o alta trasatura distincta si atractiva a rasei. Cu exceptia albilor curati (la care toate penele sunt albe) penajul porumbeilor gulerati este dispus in raport cu culoarea astfel: capul, coada si remigele primare (primele 10 pene din aripi) sunt albe restul penajului fiind colorat. Pestritii prezinta acelasi desen (raspandire a culorii), dar penele colorate ale corpului se intercaleaza cu cele albe in procente egale pe toate suprafetele corpului.

Greseli grave: Pe cap sau in coada porumbelul iacobin are pene colorate, la pestritii penele colorate si cel albe nu sunt prezente in proportii egale. Aripile purtate sub coada sau o coada prea lata sunt defecte destul de importante.

Marimea inelului: 8 mm

Sursa:

http://acka.rdsor.ro/gulerati.html

Zburator de Polonia

Originea: aceasta rasa de porumbei s-a format in Polonia, in imprajurimile orasului Radom, inca din a doua jumatate a secolului trecut prin incrucisarea zburatorilor barbosi germani cu rasa locala, zburatorul de radom cu coada alba. Aceste pasari sunt tinute pentru frumusetea lor atat in voliere, cat si in zbor; ele zburand chiar si in stoluri de cate o suta. Zburatorul de Polonia face parte din grupa porumbeilor rotitori cu cioc lung si coada ingusta.

Aptitudini de zbor: porumbei zburatori de semi-inaltime, in stoluri stranse, cu durata minima 4-5 ore; zbor asemanator cu cel al tipplerului.

Capul: alungit, cu fruntea putin inalta, oblica, ovala; crestetul capului este usor bombat.

Ochii: albi, cu o nuanta fina rosiatica (ochi de perla) inconjurat de gene mici, putin carnoase, alb rosu la exemplarele de culoare rosie si neagra; alb galbui la cele de culoare galbena.

Ciocul: drept, lung de 19-20 mm, de culoare alba.

Gatul: lung usor arcuit si relativ subtire.

Pieptul: musculos, proportional de lat si bombat, perimetrul toracic de 25-24 cm.

Spatele: usor bombata, mai larga spre umeri; se ingusteaza treptat spre ceafa.

Aripile: mari, lungi de 22-24 cm, varfurile purtate deasupra cozii, nu se intretaie si acopera aproape tot trunchiul; anvergura 63-65 cm; cel putin 7 pene albe in ambele aripi.

Coada: lunga de 11,5-12cm, ingusta, stransa, cu 12 pene, urmeaza linia spinarii oblic spre sol de culoare alba.

Picioarele: au lungimea de 7-8 cm, neincaltate; ghiarele sunt de culoare albe, ca si ciocul.

Penajul: des, strans lipit de corp, lucios.

Culoare si desen: rosu, negru, galben si foarte rar albastru. Indiferent de culoare, porumbeii zburatori de Polonia trebuie sa fie sfarcolati si cu coada alba. Specific rasei este faptul ca sub cioc exista o barba tot de culoare alba.

Greseli: corp cu structura grosolana; tinuta orizontala; picioare lungi sau prea scurte; spinarea lunga; coada lunga sau lata; penajul neunicolor (colorat) in coada; cap rotund si motat; cioc scurt si colorat; ochi de culoare inchisa; aripi care se intretaie deasupra cozii cu pene de culoare alba putine; culori mate, neintensive; lipsa barbiei.

Marimea inelului: 7 mm

Sursa:

http://acka.rdsor.ro/zbdepolonia.html

Roller Oriental

Originea: Rasa de porumbei Roller Oriental isi are originea din Smirna, Turcia.

Capul: oval, dar nu plat, sau rotund.

Ochii: albi cu centre negre si cel mai important o geana alba fara rosu sau galben.

Ciocul: de lungime mijlocie si culoare alba.

Gatul: scurt; doar femelele pot avea gatul mai lung decat masculii.

Spatele: usor arcuit, dand o aparenta de coama.

Aripile: lungi, trenate (dar nu trebuie sa atinga pamantul).

Coada: contine 14-21 pene, lunga si lata; este tinuta la un unghi de 45 grade fata de corp.

Picioarele: trebuie sa fie scurte.

Culoarea: porumbeii rolleri orientali pot fi gasiti pe culorile rosu, negru, alb, galben, albastru, almond (cele mai importante culori sunt almond si intunecati, din acestea putandu-se obtine toate culorile).

Greseli grave: cap chel, incaruntit, pestritat; aripi roz; picioare lungi; cioc negru; aripi netrenate; etc.

Marimea inelului: 7 mm

Sursa:

http://acka.rdsor.ro/rolleroriental.html

Porumbei Rotati (Voltati)

Originea: porumbeii rotati au fost selectionati in Anglia.

Capul: relativ mic, alungit; este nemotat cu fruntea putin bombata, usor ridicata fata de linia ciocului si ceafa mult arcuita.

Ochii: brun inchisi la porumbeii albi cu coada colorata si capaciti la cei cu penaj unicolor si codalbi; ochii sunt albi.

Geana: putin pronuntate, alb-galbene si netede.

Ciocul: lung, subtire si drept, indreptat in jos; este negru la varietatile negri si vinete, alb la varietatea alba si de culoare deschisa la celelalte varietati. Narile: alungit-cordiforme, despartite netede si albe.

Gatul: lung, recurbat la fel ca gatul unei lebede, lasat mult pe spate cu o tremurare nervoasa caracteristica si cu barbia adanc scobita. In pozitia numita “de parada” capul este plasat mai jos decat varful pieptului, pe nuca sau pernita formata din penele bogate supracodale.

Pieptul: bombat, purtat foarte sus si spinarea concava, lasata pronuntat in jos spre coada dau trunchiului o directie aproape verticala.

Abdomen: cu directie oblica este bogat imbracat in penaj. Aripile: lungi si drepte sunt strans lipite de corp cu varfurile purtate sub coada (trenate).

Coada: aproape circulara, formata dintr-un mare numar de 32-42 rectrice lungi si foarte late asezate pe 2-3 randuri circulare. In pozitie de parada coada este tinuta vertical, intinsa in forma de disc, iar cele doua rectrice marginale ating usor pamantul. Patrimea externa a rectricelor are lama destramata sau frezata facand ca penele sa para si mai late. Penele subcodale si supracodale, ultimele formand nuca sau codita (coada nucata), sunt bogat dezvoltate. Glanda uropigiana lipseste.

Picioarele: mijlocii spre scurte si neincaltate. Porumbeii voltati merg intotdeauna pe varful degetelor.

Penajul: in general foarte bogat, indesat si lipit de corp. Sunt porumbei cu bune aptitudini de incubatie si crestere a puilor. Fecudintatea lor poate fii marita prin taierea rectricelor de la margine cozii.

Culoare si desen: porumbeii voltati pot fi unicolori albi, negri, galbeni si rosii; dungati pe vanat si pe argintiu (bragagiu); guti, capaciti, codalbi si albi cu coada colorata in culorile amintite mai sus.

Eliminare de excremente moi

Aspectul excrementelor, consistenta si mirosul lor sunt indicii de sanatate al porumbeilor. Orice mica devierede la normal privind aspectul fecalelor trebuie luat in serios de catre crescator, ca semn de alarma, indicand o posibila imbolnavire in crescatorie.

Cauzele posibile ale eliminarii excrementelor moi:

• modificarea vremii, umiditate, curent, reducerea temperaturii porumbarului;
• stres psihic datorat schimbarii porumbarului, vaccinarile preventive, transportul, expozitiile, modificarea orelor de furajare, nervozitatea;
• schimbarea furajului, anumite componete intolerabile din furaj (consumul gritului cu continut crescut de sare) pot cauza pierderi mari de apa, electroliti si minerale in urma tulburarii echilibrului hidroelectrolitic.

Simptomatologie

In mod normal continutul intestinal parcurgand pasajul intestinal devine atat de dens incat la eliminare are consistenta unei paste.

In cazul unui pasaj intestinal rapid, perioada de resorbtie se scurteaza si de aceea densificarea continutului nu se produce in totalitate. Nici in cazul consumului ridicat de apa nu este posibil concentrarea urinii pe cloaca peste nivelul fiziologic. Cantitatea mare de urina dilueaza fecalele in interiorul cloacei in asa masura incat putem crede, ca fecalele moi s-ar putea datora diareei. Fenomenul apare rapid si numai la unii pasari.

Diagnostic

Este indicat efectuarea examenelor de laborator, pentru a exclude posibilitatea ca fecaelele moi sa fie cauzate de boli infectioase sau parazitare.

Diagnostic diferential

Salmoneloza, paramixoviroza, infectie cu E. coli, coccidioza.

Indicatii privind tratamentul

Descoperirea cauzelor modificarii fecalelor

Completarea nivelului de lichide, minerale si microelemente prin administrarea de chevit-fit si liviferm pentru stabilizarea florei intestinale

Zburator Tippler Englez

Originea: Anglia. Capul: corespunzator dimensiunilor corpului proportional de mic.

Din profil fruntea si ceafa au aceeasi inaltime, amandoua sunt rotunjite. Crestetul usor arcuit, dar o usoara turtire se admite.

Ciocul cu fruntea formeaza un unghi deschis (obtuz).

Ochii: irisul de perla admitandu-se o usoara irizatie rosie.

Genele sunt fine, duble; culoarea lor la negri, albastri, brumati, berzati si la varietatile de culoare ale acestora este cenusie; la argintii, rosii, galbeni, cafenii si la varietatile de culoare ale acestora este maroniu-deschis.

Umflaturile de la baza ciocului sunt mici, fin pudrate cu alb.

Gatul: corespunzator dimensiunilor corpului este scurt si gros. Face legatura dintre capul fin si umerii largi formand o arcuire frumoasa.

Spatele: lata in umeri, se ingusteaza spre coada; radacina cozii este puternica si are forma unui ic.

Aripile: late, acoperite cu pene elastice, se odihnesc pe rectrice acoperind aproape radacina cozii. Sfarcurile sunt intotdeauna colorate.

Coada: stransa, formata din 12 pene, depaseste putin lungimea aripilor. Varful rectricelor este intotdeauna colorat.

Picioarele: scurte, cu aplomb larg, neincaltate, gambele sunt bine acoperite cu pene. Ghearele sunt mici avand culoarea ciocului.

Statura: tinuta ridicata, dar coada nu atinge solul.

Culoarea: sunt admise toate varietatile de culoare. Exista albastrii, negrii, rosii, galbeni, pali, argintii, berzati, pestriti si tarcati de aceste culori.

Greseli: cap grosolan, cu frunte inalta; gene grosolane, rosii; ochi galbeni; cioc lung, incovoiat; umflaturile ciocului grosolane; gat lung, subtire; picioare incaltate; alt numar de rectrice decat 12; penaj slab, rar; schelet slab sau deformat; piept ingust, ascutit; musculatura slaba.

Marimea inelului: 7 mm

Sursa:

http://acka.rdsor.ro/tipplerenglez.html

http://ksarobi.sunphoto.ro/tippler_englez

Sondaje

La mai bine de un an de zile de la primul articol postat pe acest blog, e important pentru mine sa stiu daca aceste informatii au fost folositoare. Dar si ce fel de informatii sa se publice pe blog.

De ce se intampla sa orbeasca unii porumbei?

Anul acesta s-a intamplat sa orbeasca primul porumbel, a fost un proces destul de scurt, a durat doua saptamani, de cand a inceput sa ii apara un fel de cataracta iar in doua saptamani, ochiul a inceput sa se dezintegreze, iar acum a ramas fara ochi. Cred ca acest tip de orbire este cel mai dificil pentru porumbel, datorita faptului ca ii creaza porumbelui un disconfort si mai mult este expus la infectii datorita ranii deschise.

Din cate am reusit sa vad pana acum acest fel de orbire se manifesta la porumbeii care au inelul din jurul ochilor dezvoltat (rase precum carunculat de oradea, indian si  alte rase din aceasta categorie).

Daca ai avut parte de astfel de probleme in crescatoria ta sau cunosti cauzele acestei probleme, fii liber sa le spui.

Astept comentariile voastre.

Informatii utile in administrarea tratamentelor

Porumbeii sunt tratati de regula in patru moduri: in apa de baut (cea mai folosita), prin administrarea medicamentelor in furaje, prin adminstrarea de capsule si prin administrarea medicamentului sub forma injectabila.

Administrarea medicamentelor prin apa de baut

Pe parcursul prepararii solutiei produsul sub forma de praf initial se pune intr-un vas (de exemplu sticla cu gat larg), iar dupa aceea se dizolva cu putina apa. Solutia o completam cu cantitatea de apa prevazuta pentru tratament, dupa ce dozam progresiv porumbeilor la fiecare adapare. Nu este indicat amestecarea produselor diferite.

Cantitatea necesara pentru 40 de porumbei este de 2 litri. Daca porumbeii din cauza caldurii consuma mai multa apa este indicata adaparea lor dupa administrarea apei medicamentate cu apa proaspata. Nu este indicat diluarea apei medicamentate in plus fata de cel indicat.

Apa poate fi indulcita cu zahar daca porumbeii nu vor sa o consume.

Administrarea medicamentelor amestecate in furaj

Continutul plicului, respetiv cantitatea data pentru 40 de porumbei se amesteca cu 40 de ml de vitin (produs de chevita) intr-un bol pana cand praful respectiv se dizolva. Solutia asfel preparata amestecam cu cantitatea de furaj indicata pentru 40 de porumbei pe o zi ( aproximativ 1200 grame), pana cand boabele de grau devin uniform acoperite. Dupa aceea furajul astfel pregatit pana la uscare totala il depozitam in frigider.

Adminstrarea capsulelor

Inaite de adminstrare capsulele trebuiesc umectatecu uei vegetal pentru a deveni alunecoase. Dupa administrare putem masa usorgusa porumbeilor pentru a usura avasarea capsulei. Pentru o mai buna administrare a capsulei imersati capsula pana la jumatatea ei in ulei, astfel devine suficient de alunecos, totodata nu va murdariti degetul si nici penele porumbelului.

Administrarea medicamentului sub forma injectabila

Administrarea tratamentului pe cale injectabila se face subcutanat in treimea inferioara a gatului. Acul se directioneaza paralel cu vertebrele cervicale.

Rase Romanesti de Porumbei de Agrement si Sport

Melanogeneza

Articol scris de Dina Mergeani

Pentru fiecare animal culoarea corpului (piele, par, pene) este un important mijloc de identificare, reprezentand si o strategie de supravietuire prin adaptarea la mediul inconjurator. Ceea ce ochiul percepe ca fiind culori ale porumbeilor sunt de fapt variate moduri de reflexie ale luminii determinate de aranjamentul pigmentilor (sau de absenta lor) de la nivelul penelor. Pigmentii sunt: derivati de caroten (cantaxantina – rosie, beta-caroten – galben) – la nivelul pielii picioarelor, derivati de melanina (eumelanina – neagra, feomelanima – rosie) – la nivelul penelor sau derivati de guanina (alb) si pteridina (galben) la nivelul ochilor.

Pigmentii melanici sunt produsi in anumite celule specializate numite melanocite. Acestea isi au originea in creasta neurala de unde migreaza sub forma de melanoblaste la nivelul ectodermului la inceputul vietii embrionare. Migratia, supravietuirea la locul de destinatie, proliferarea, transformarea im melanocite si patrunderea in ectoderm sunt procese controlate de doua perechi de gene care codifica doua perechi de proteine: c-kit protein si ligandul ei Steel (MCF), ednr-b si ligandul ei endotelina (edn-3). Modificarile acestor gene afecteaza procesele enumerate mai sus determinand aparitia la nivelul corpului a unor zone albe (fara melanocite) asociate in diferite modele de baltatura.

Odata ajunse la locul de destinatie, melanocitele produc pigmentii melanici la nivelul unor structuri numite melanozomi (eumelanozomi si feomelanozomi).

Feomelanozomii sunt mai mici si rotunzi, continand de trei ori mai putina tirozinaza decat eumelanozomii.

Eumelanozomii sunt mai mari, ovalari si contin si alte substante cum ar fi proteina p si enzima tyrp1.

Productia de pigmenti melanici incepe cu stimularea de catre alfa-MSH (hormon produs in hipofiza) a unui receptor de pe suprafata celulei numit MCR-1 care determina cresterea cantitatii de cAMP urmata de cresterea fosforilarii enzimei tirozinaza si a activitatii ei, consecutiv crescand productia de eumelanina. In ambele tipuri de melanozomi, sub influenta enzimei tirozinaza, aminoacidul tirozina este transformat in DOPA si apoi in DOPAquinone. In feomelanozomi, in prezenta aminoacidului cisteina DOPAquinone trece in cysteinDOPA care este transformata in feomelanina (de culoare rosie). In eumelanozomi DOPAquinone este transformata in DOPAchrome apoi in doi derivati (DHI, DHICA de culoare maron inchis) care, sub influenta enzimei tyrp-1, sunt convertiti in eumelanina (de culoare neagra). In anumite situatii aceste doua tipuri de pigment pot copolimeriza in variate proportii. Dupa ce pigmentii melanici sunt produsi in zona centrala a celulei ei sunt transferati keratinocitelor din jur si prin acestea penelor in crestere. Acest transfer se realizeaza cu ajutorul unei proteine transportoare (miozina 5) de-a lungul unor structuri pe baza de actina (microfilamente, microtubuli) din prelungirile melanocitelor. Acestea sunt asemanatoare dendritelor neuronale; melanocitele si neuronii avand o origine embriologica comuna. Cand ajung la nivelul membranei melanocitului, melanozomii elibereaza pigmentii melanici care vor fi incorporati in keratinocitele din jurul celulei si mai apoi in penele in crestere.

In concluzie, cei mai importanti factori ai melanogenezei sunt: tipul si activitatea tirozinazei, concentrantia de tirozina si concentratia de cisteina.

Genele mutante modifica procesul de melanogeneza prin producerea unor granule de pigment mai mici sau mai putine sau prin modificarea distributiei acestor granule: grupate sau distribuite uniform. Genele mutante recesive codifica proteine incapabile sa aiba o activitate normala, rezultatul actiunii lor fiind cel mai frecvent o modificare cantitativa. Genele dominante produc:

a. proteine normal functionale. Din acest punct de vedere genele Spread, Dirty, Sooty si cea care determina patternul solzat inchis la nivelul capacelor aripilor (T-pattern) pot fi considerate genele care produc enzimele cu o activitate normala.

b. blocanti ai unor sinteze proteice prin legarea competitiva de locusul de actiune al proteinelor normale. In al doilea caz aceste gene produc uzual modificari calitative. Astfel gena corespondenta wild-type situata pe locusul Smoky impiedica dispersia granulelor de pigment la nivelul zonelor aproape albe ale unui porumbel Wild-type: dungile din partea laterala a penelor laterale ale cozii, partea dinspre interior (torace) a penelor de la nivelul capacelor aripilor si spatele inferior. Ea reprezinta o modificare adaptativa, porumbeii cu spatele inferior alb fiind atacati mai rar de pradatori.

In acest fel putem spune ca, din punct de vedere enzimatic, un porumbel S//S, C*T//C*T, V/V, So//So, sy//sy este tipul normal de porumbel.

Mutatiile cele mai cunoscute sunt:

1. Mutatii la nivelul genei care codifica MCR-1 (extension locus). Mutatiile produc variante ale acestui receptor de care alfa-MSH nu se poate lega, rezultand o enzima tirozinaza cu o activitate scazuta si preponderenta productiei de feomelanina.

La porumbei avem trei alele ale acestui locus:

- gena normala (wild-type) ce duce la productia normala de eumelanina;

- gena ember (e*Em) care determina o scadere a productiei de eumelanina;

- gena recessive red (e) care produce o scadere marcata (pana aproape de zero) a productiei de eumelanina.

2. Mutatii la nivelul genei care codifica enzima tirozinaza (albino locus). Aceste mutatii produc enzime total sau aproape total nefunctionale determinand melanocite aparent normale morfologic dar care nu sunt capabile sa produca pigmenti melanici.

La porumbei avem trei alele ale acestui locus:

- gena normala cu o enzima functionala (wild-type);

- gena albino-homer (al*H) care produce o enzima aproape total inactiva, porumbeii prezentand urme de pigment la nivelul ochilor;

- gena albino (al) care produce o enzima total inactiva, porumbeii avand ochii complet rosii.

3. Mutatii la nivelul genei care codifica proteina p (pink eye dilute locus). Aceasta proteina, care functioneaza ca un regulator al pH-ului din eumelanozomi, poate determina variatii ale activitatii tirozinazei.

Prezinta doua alele:

- gena normala, care determina un pH acid cu o enzima tirozinaza activa si cu o cantitate normala de eumelanina;

- gena pink eye dilute (pd) care produce o proteina p modificata ce determina un pH neutru, consecutiv scazand si activitatea tirozinei si cantitatea de eumelanina. Dat fiind ca proteina p nu este prezenta in feomelanozomi, modificarea ei nu afecteaza productia de feomelanina.

4. Mutatii care codifica enzima tyrp-1 (brown locus).Alela normala produce o enzima activa care duce la o productie normala de eumelanina (de culoare neagra), gena tyrp-1(b) producand o enzima cu o activitate mai redusa care nu poate transforma precursorii DHI, DHICA (de culoare maroniu inchis) in eumelanina. Desi intre culoarea maroniu-ciocolatiu si cea albastru-negru sunt diferente de oxidare a pigmentilor, la prima culoare eumelanozomii fiind mai mici si mai rotunzi, s-a emis si ipoteza ca aceasta gena ar putea sta la originea culorii maroniu-ciocolatiu la porumbei.

5. Mutatii care codifica proteina miozina 5 (myo-5) situate pe locusul Dilute. Aceste mutatii produc proteine cu activitate scazuta care transporta doar o parte din melanozomi prin dendrite spre membrana celulara avand ca rezulta o scadere a cantitatii de pigment incorporate de keratinocitele din jur. Aceaste modificari afecteaza ambele tipuri de pigment scazand intensitatea culorii. La porumbei genele acestui locus sunt: wild-type (intense), pale (d*p, cu o scadere de ~25% a cantitatii de pigment), dilute (d, cu o scadere de ~50% a cantitatii de pigment), ecru (d*ec, contitatea de pigment fiind foarte putina) si, probabil, blind dilute.

6. Despre celelalte mutatii se presupune ca:

- gena Spread determina cresterea cantitatii de tirozina si a activitatii tirozinazei. De fapt Spread creste concentratia de eumelanina de aproximativ 6 ori si pe fond albastru-negru si pe fond rosu-cenusiu fara sa modifice concentratia de feomelanina;

- genele Dirty, Sooty, Smoky si pentru variantele de solzati (Checkers) determina cresterea cantitatii de tirozina, Dirty actionand ca o gena Spread mai putin eficienta, Sooty si genele Patternului cresc cantitatea totala de pigment (indiferent daca acesta este negru sau rosu) iar Smoky creste in mai mare masura cantitatea de pigment rosu;

- genele din grupul celor care produc variate tipuri de bronz, Indigo, Recessive opal, Ash-red (si altele) produc o scadere a tirozinei dar mai ales a tirozinazei, ducand la aparitia unor zone de bronz in locul zonelor negre, o arie cu o nuanta de bronz fiind o arie in care exista o mixtura de eumelanina si feomelanina. De fapt gena Ash-red scade concentratia de eumelanina de aproape 12 ori fara sa modifice concentratia de feomelanina, actionand ca un blocant al productiei de eumelanina iar gena Indigo are un efect similar dar mai slab;

- genele din grupul Grizzle si din grupul Almond produc o scadere mai ales a tirozinei dar si a tirozinazei, ducand la prezenta unei zone de bronz intre aria colorata si cea alba a unei pene; – gena Penciled scade cantitatea de tirozina – daca nu este asociata una din genele pentru bronz nu exista o zona cu bronz intre zona alba si cea neagra a penei. Orice referire la acest material se va face mentionand autorul, numele articolului si adresa site-ului unde este prezentat.

Dina Mergeani

http://www.geocities.com/dinamergeani/melanogeneza.html