‘Cat de des trebuie tratati porumbeii impotriva coccidiozei?’
Raspuns:
Tebuie tratati numai in cazul unei infectii serioase, pentru ca porumbeii nu patesc nimic daca au un pic de coccidioza. De fapt nu este o problema serioasa pentru porumbei, pentru ca este vorba doar de o infectie secundara. Daca porumbeii sufera de salmoneloza, streptococi, coli sau altceva atunci corpul este slabit, si are o rezistenta mai mica si va fi mult mai vulnerabil la o infectie secundara cum ar fi coccidioza.Mai mult de atat, porumbeii pot sa scape de ea in mod spontan, deci fara medicamente.Doar simplul fapt ca in crescatorie este uscat adesea ii va vindeca.
Odata am auzit un specialist spunand: ‘Coccidioza este o boala a veterinarilor neexperimentati’. Ceea ce vroia el sa spuna era ca este usor sa descoperi coccidioza la microscop, din moment ce aproape toti porumbeii o au, si veterinarii care nu sunt specializati in tratarea porumbeilor prescriu prea repede medicamentele. Unii crescatori au propriul microscop si isi testeaza singuri porumbeii. La scurt timp dupa un adevarat concurs greu ei ar putea sa gaseasca destul de multa coccidioza insa, mai tarziu, atunci cand porumbeii si-au recapatat forma, ea dispare in marea majoritate sau este aproape inexsistenta.
Belgianul Dr.Marien este unul din putinii veterinari care sunt deasemenea si campioni; in special in 2004 rezultatele sale au fost rasunatoare. Pentru el coccidioza este un fel de paramentru al conditiei,formei.’Cu cat coccidioza este gasita mai putin cu atat este mai buna conditia porumbeilor’ afirma acesta si in porumbeii care au cea mai putin coccidioza are el incredere pentru un rezultat bun la un concurs.El prescrie medicamente doar in cazul unei probleme serioase, insa asta nu s-a intamplat nici macar de cinci ori in intreaga sa cariera de veterinar.
Azi am descoperit un articol interesant despre propolis si actiunile lui benefice pentru organism, in special pentru organismul uman, dar sunt sigur ca acest “medicament” obtinut de la albine ar putea fi folositor si pentru pasarile noastre. Articolul l-am gasit pe blogul Laurentiu Enache, mai jos este doar o frantura din articol, intrati AICI pentru a citi restul
Actiuni terapeutice ale propolisului
Datorita consistentei sale complexe, deosebit de bogate in substante active, produsele sau preparatele pot avea o pluralitate de actiuni.Astfel, propolisul este recunoscut pentru actiunile sale antiinflamatoare, antibiotice, antibacteriene, bacteriostatice, dezinfectante, antivirotice, antifungice (contra ciupercilor), toate cu spectru larg de actiune partial cunoscut; el mai are actiuni antialergice, antihistamice, antigerminative, actiune stimulatoare a reactiilor imunitare, actiune antiiradianta, cicatrizanta, conservanta, antitoxica, combate mancarimea de piele si tumorile, actiune eutrofica, regeneratoare, etc.
Cea mai buna varianta de folosire a propolisului, este TINCTURA DE PROPOLIS.
In special este bine ca aceasta sa fie amestecata cu o catitate de ulei de soia, masline, porumb, grau sau chiar si de floarea soarelui. Inainte de fiecare folosire, amesteca uleiul impreuna cu tinctura de propolis si de preferat este sa o amesteci cu mancarea. Odata pe saptamana cred ca este de ajuns ca produsul sa fie administrat.
Ce parere aveti se merita sa administram propolis porumbeilor?
In unele judete din tara ulii au ajuns sa fie si acestia din urma prinsi in capcane sau sa fie omorati prin diferite modalitati.
Rara Avis va stabili o serie de întâlniri cu crescătorii de porumbei din judeţ, pentru a discuta cu ei despre prinderea nelegală a uliilor în capcane.
„Toamna şi iarna uliii nu mai trebuie să rămână pe teritoriul lor, pentru că au crescut puii, şi atunci parcurg suprafeţe mai mari şi ajung în comune sau oraşe, unde sunt şi porumbei călători, ornamentali şi aşa mai departe, pe care îi mai prind. În această perioadă, când oricum nu sunt concursuri, porumbeii trebuie ţinuţi până în primăvară în volier, şi atunci uliii nu i-ar omorî. Eu nu zic că nu e bai că prinde uliul porumbelul, dar dacă respecţi ce trebuie, poţi să ai mai puţine necazuri“, a spus Kelemen Laszlo.
Probioticele (bacterii benefice) sunt organisme mici care ajuta la mentinerea balantei normale a microorganismelor (microflora) de la nivel intestinal. Tractul digestiv normal contine bacterii benefice care impiedica dezvoltarea bacteriilor daunatoare si contribuie la mentinerea unui sistem digestiv sanatos. Probioticele creeaza o baza solida in sistemul gastro-intestinal, in cazul in care nu se afla la dispozitie, absenta lor cauzeaza deficiente si se soldeaza cu consecinte grave, din punct de vedere al sanatatii. Cel mai mare grup de bacterii probiotice de la nivel intestinal este cel al acidului lactic, dintre care Lactobacillus acidophilus gasit in iaurt este cel mai cunoscut. Drojdia de bere este, de asemenea, o substanta probiotica.
In majoritatea cazurilor, probioticele sunt folosite pentru profilaxia diareei determinata de antibiotice. Antibioticele omoara, pe langa bacteriile care determina aparitia unei boli, si bacteriile benefice ale tubului digestiv. O scadere a bacteriilor benefice poate duce la diaree.
Dumitras Raul mi-a trimis pozele de mai jos si ma intreaba ce fel de rasa sunt porumbeii din poze, si daca am putea sa ii spunem si ce sunt fiecare, femela sau mascul.
Mai jos este prezentat un ciclu complet de crestere a puilor de la imperechere la pana la depunerea oualelor si eclozarea lor in cel de-al doilea ciclu de crestere a puilor, numarul toatal de zile este de 68 de zile.
Ziua 1: imperecherea
Ziua 10: depunerea oualelor
Ziua 12: depunerea celui de-al doilea ou
Ziua 12 – ziua 30: clocitul
Ziua 30 – 39: incalzirea puilor
Ziua 37: marcarea puilor
Ziua 39 – 57: dezvoltarea puilor
Ziua 40: construirea cuibului pentru cel de-al doilea clocit
Ziua 48: primul ou clocit
Ziua 50: al doilea ou – clocitul
Ziua 57: intarcarea puilor de la primul clocit
Ziua 68 eclozarea oualelor din cel de-al doilea clocit
Aceasta boala a fost semnalata pentru prima oara in Romania in anul 2000 la loturile ce au participat la diferite concursuri internationale si este cunoscuta ca Boala porumbeilor tineri. Aceasta boala a inceput sa fie intalnita din ce in ce mai des in efectivele de porumbei si duce la pierderi importante in randul porumbeilor tineri.
Ce este acest virus?
Circovirusul aviar este un virus ce contine ADN si face parte din familia Circoviride fiind inrudit cu CPV1 si CPV2 si cu virusurile genului CAV, acestea fiind clasificate intr-un gen separat de Gyrovirus.
Manifestarile ale boli: letargie, anorexie, vomita furajul, are o performanta scazuta la zbor, fecalele cu aspect mucilaginos, inflamatia tractului respirator superioar si a intestimului.
Aceste manifestari apa dupa 24-36 de ore de la contaminare.
Porumbeii infectati numai cu Circovirusul columbar (PiCV) au o mortalitate de 5-10%, iar porumbeii la care evolueaza si cu infectii de asociatie , mortalitatea poate depasii 50% din efectiv.
Tratament:
Nu este posibil sa tratezi infectia cu circuvirus singura, de aceea tratamentul trebuie sa includa si tratamentul infectiilor secundare. Acest tratament trebuie sa aibe in vedere atat tratamentul infectiilor de asociatie ( bacteriene, parazitare, micotice) cat si de a potenta sistemul imunitar pentru a mari gradul de rezistenta fata de infectia primara virala si a celor de asociatie.
Daca infectiile de asociate sunt: ornitoza, trichomonoza, sau alte infectii se vor administra tratamentul specific pentru infectia respectiva.
Originea: este o rasa domestica a porumbelului de stanca din Arabia. Impresie generala: este un porumbel “de camp” de talie foarte mica, cu un temperament energic, prietenos si increzator. Sunetul scos de aceasta rasa este inconfundabil; nicio alta rasa nu mai canta la fel ca ei.
Capul: fin, oval spre rotunjit, mic, asemanandu-se cu turturica eurasiatica.
Ochii: cuprinde toate nuantele de culoare inchisa ale ochiului.
Ciocul: este de lungime medie si albicios; sunt permise si culoarea carnii, culoarea cornului, precum si culori cu varful ciocului mai inchis.
Gatul: e de lungime medie cu o bine definita “gusa” (o caracteristica foarte dorita).
Pieptul: larg, bine rotunjit si plin.
Spatele: larg, de lungime medie si putin oblic; este bine acoperit de aripi.
Aripile: are o lungime medie. Coada: lungime medie, fiind bine inchisa.
Picioarele: lungime medie si neincaltate; culoarea unghiilor nu conteaza.
Penajul: strans lipit de corp.
Culori: alb, negru, albastru cu dunga neagra, gut, rosu-atlas, galben-atlas, rosu dominant, galben dominant, argintiu, pestritat pe negru, pe albastru, pe rosu dominant si pe galben dominant.
Desenul: culorile unice trebuie sa fie curate si evidente, albastrul poate varia de la deschis la inchis. Rosul-Atlas trebuie sa aiba gatul si partea de sus a pieptului stralucitoare cu capacele aripilor gri-albastrui si dungile mai inchise, culoarea capului poate fi mai deschis umbrit decat culoarea aripilor. Galbenul-Atlas are gatul si partea de sus a pieptului galben, aripile gri-albastrui cu dunga mai inchisa, pene galbui la remigele primare si dunga cozii inchisa, culoarea capului este mai deschisa decat culoarea gatului. La porumbeii pestriti, pestritatura alba este de preferabil sa fie asemanatoare pe ambele parti ale corpului. Pasarile care au prea mult alb sau prea putin alb nu sunt considerate pestrite, ci greseala de colorit.
Greseli: un cap mare si gros; orice semn de mot; ochii mari sau rosii; ciocul intunecat; fara “gusa”; aripile netinute pe coada; spatele neacoperit de aripi; pene pe picioare sau degete; la pestriti prea putin alb sau prea putina culoare.
Este adevărat că porumbeii foarte în vârstă nu pot produce pui de valoare?
Nu, nu este adevărat. Sunt numeroase exemple de super-păsări ce au părinţi porumbei foarte în vârstă. Luaţi ca exemplu belgianul Boeckx. În 2000 a fost campion naţional la AS pe distanţă scurtă şi în 2001 fratele său a avut locul 4 naţional la AS. Ambele păsări au câştigat aceste titluri ca yearlingi; părinţii lor au fost născuţi în 1992 şi 1993 deci erau destul de bătrâni când aceşti aşi s-au născut. O problemă cu porumbeii foarte în vârstă ar putea fi laptele de guşă care a devenit mai puţin nutritiv. De aceea este bine ca ouăle acestora să fie puse la porumbei tineri pe post de doici.
Originea: s-a format in orasul Ploiesti Romania in al treilea deceniu al sec. XX.
Aptitudini de zbor: zburator de mare inaltime si durata, in stol sau solist.
Caractere de rasa:
Capul: relativ lung, crestetul usor arcuit, fara mot.
Ochii: albi, numai balanii ii au negrii.
Genele late, duble, de culoare alb-galbuie, cu exceptia varietatilor vinete si gutave care le au colorate in gri-deschis.
Ciocul: de lungime mijlocie 12-16 mm indreptat usor in jos, maro la cei rosii, maro deschis la bujori, gri inchis la vineti si gutavi si roz alburiu la balani. Narile scurte, cu suprafata neteda, pudrate cu alb.
Am primit un comentariu recent si m-am gandit ca ar fi bine sa il pun ca si articol, ca sa fie vazut mai bine poate este cineva interesat sa achizitioneze Ciung de Ploiesti.
Vand Ciungi de Ploiesti, porumbei de rasa veche, o cresc de 52 de ani, o am de la regretatul Prof. Tasca, creatorul standardului acestei rase si de la alt crescator din acele timpuri, Anghel Ionescu (sergentul) din orasul Ploiesti.
Valoarea acestori pasari pe care le am este mare intrucat morfologic si fiziologic respecta standardul facut de Prof. Tasca, calitatile de zbor cat si penajul acestei rase s-au dovedit prin faptul ca in toate expozitiile nationale si internationale aceste pasari au fost apreciate, primind de fiecare data premii.
Nu exista o data fixa. Totul depinde de conditia in care se afla pasarile si in mod special decursele in care doresti sa participi.In principiu este posibil sa pastrezi lotul de vaduvi, in forma, timp de 2 sau 3 luni. O conditie stabila si durabila la porumbei incepe atunci cand temperatura exterioara devina stabila si relativ constanta.Un crescator care are la dispozitie spatiu suficient si porumbei multi poate practica vaduvia, cu succes, incepand de la sfarsitul lunii martie pana la inceputul lunii august.Acesta poate incepe in martie sau inceputul lunii aprilie cu vaduvi care nu au fost imperecheati si si-au vazut femelele numai de doua sau trei ori, la intoarcerea de la zborurile de antrenament.
La mijlocul sezonului de zbor crescatorul poate zbura masculii care au fost imperecheati intre martie si sfarsitul lunii aprilie si apoi au fost trecuti la vaduvie, iar la sfarsitul sezonului de zbor poate zbura masculii care nu au fost imperecheati,dupa o perioada de aproape 10 zile de clocit, pentru a intarzia pe cat posibil naparlirea, la vaduvie.Dar acestea sunt exceptii care sunt folosite doar de catre unii dintre crescatori. Perioada normala de vaduvie este intre 15 aprilie si sfarsitul lunii iulie. Crescatorii cei mai valorosi, care au la dispozitie pasari puternice sunt capabile sa isi pastreze porumbeii in forma in toata aceasta perioada. Cu toate acestea este necesar ca toate pasarile pe care le inscriem la startul cursei sa se afle intr-o stare fizica mai buna decat pasarile competitorilor nostri.
In acest caz zicala `Rabdarea este de aur` este foarte adevarata
De multe ori m-am intrebat de ce porumbeii voiajori sunt atat de des intalniti. Ori de cate ori m-am dus in piete, targuri ii intalnesti, iar daca proprietarul nu reuseste sa-i vanda, ce face? le da drumul ca oricum isi gasesc drumul spre casa.
Intre anii 2000 si 2003 am fost si eu atras de voiajori, dar m-am lasat destul de repede. Cred totusi ca rasa cu care intri in contact prima data este rasa de porumbei care ramane intiparita si la un moment dat tot ajungi sa cresti rasa respectiva.
Asa a fost cu mine, am inceput cu porumbeii comuni, dar repede am trecut la “postasii de ornament” asa cum ii stiam atunci, erau tot felul de corcituri intre carrier englez, berber, dragon, probabil carunculat de oradea; oricum la aceea data nu prea stiam eu exact ce fel de rasa de porumbei erau, dar imi placeau porumbeii cu “ciocul mare”.
A mai crescut o rasa cand am fost mic, si anume Roller de Debrecen, dar din anumite motive a trebuit sa renunt la ea. Aceste doua rase de porumbei mi-au placut de mic si in ziua de azi le cresc pe amandoua,
Porumbeii voiajori nu mi-au intrat la suflet, probabil pentru ca nu am reusit sa particip la concursuri, sau poate pentru ca la aceea data nu aveam posibilitatea de ai antrena pe distante mai mari.
Pentru ma multe infoormatii despre rasele de porumbei de agrement exista AICI o lista cu grupe de porumbei de agrement
Este indicat sa permitem vaduvilor sa creasca un pui inainte de inceperea sezonului de zbor?
Cu cativa ani in urma am facut cateva investigatii in cateva crescatorii mari din Belgia. Aceste cercetari nu ne-au oferit nici dovezi pro, nici contra, referitor la influenta cresterii puilor pentru viitorii vaduvi.Am facut un sondaj printre primii douazeci de castigatori in concursurile nationale si am constatat ca in 60% din cazuri vaduvilor care obtinusera rezultate bune in anii anteriori li se permisese sa reproduca unul sau doi pui inainte de a fi trecuti la vaduvie.
Dintre porumbeii mentionati mai sus, 60% erau campioni mari din zonele Flandra si Antwerp, in timp ce restul de 40% erau porumbei campioni provenind din zona Liege, unde crescatorii nu agreeaza ideea de a-si lasa vaduvii sa reproduca inaintea inceperii concursurilor.In ceea ce priveste rezultatele obtinute la sondajul nostru de mai sus, unii dintre crescatorii carora le-am prezentat rezultatele sondajului nostru au avut rezerve legat de credibilitatea rezultatelor. Atunci i-am rugat sa accepte ca pot gresi atunci cand se gandesc ca persoanele intervievate nu au fost oneste si ar fi mintit in legatura cu metodele folosite. Dovada sta faptul ca noi am fost in crescatoriile respective la momentul gloriei lor si am vazut cu ochiii nostri ca in toate boxele porumbeilor de zbor se aflau cate unul sau doi pui. Daca unii dintre crescatori ii cred pe autorii care scriu despre acest subiect si afirma ca reproductia inainte de inceperea zborurilor diminueaza forta si rezervele interne ale porumbeilor, atunci si noi putem inclina sa dam crezare faptului ca marii campioni din Flandra care reproduc inainte de inceperea sezonului de zbor vor fi dezavantajati din start sa castige concursuri. Ceea ce in realitate chiar reusesc.
La acest punct al comentariului nostru, venim cu urmatoarea concluzie: Daca avem nevoie de pui trebuie sa reproducem din viitorii vaduvi si in anii in care inregistram un sezon prost sa fim onesti si sa ne recunoastem greselile.
Este o conditie obligatorie.In ceea ce ne priveste, pentru o scurta perioada de timp am inregistrat rezultate bune la zbor cu vaduvi care se aflau in aceeasi crescatorie cu alte pasari. Dar daca vrei ca sa ai succes in permanenta, atunci trebuie sa iti gazduiesti vaduvii in incaperi separate si sa le oferi linistea necesara. Si acest lucru se poate obtine foarte usor daca ii desparti de ceilalti porumbei. Pentru vaduvi trebuie sa ai si boxe speciale, binecunoscute de catre toti cei ce practica vaduvia.Atunci cand incepem sa practicam vaduvia pentru prima data de obicei nu avem la dispozitie cele mai potrivite boxe la dispozitie. Si acest lucru ne provoaca dificultati si complicatii inutile. De aceea este indicat sa fim bine sfatuiti chiar de la inceput si sa manifestam rabdare.
Nu este nevoie sa facem exces de fonduri pentru a ne dota cu incaperi luxoase, dar fiecare crescator trebuie sa aiba la dispozitie cel putin doua sau trei incaperi. Una pentru vaduvi, alta pentru pasarile de reproductie si o a treia pentru pui. Dupa un timp, cand crescatorul va dispune de fonduri suplimentare, instalatiile si echipamentele sale se pot imbunatati.
In cazul folosirii metodei vaduviei este necesar un lot de porumbei mai numeros decat in cazul metodei naturale?
Uneori se pare ca este nevoie de un numar mai mare de porumbei dar nu este o regula stricta. Este stiut faptul ca in sistemul vaduviei sunt zburati masculii, iar numarul mai mic de porumbei disponibili este compensat de faptul ca vaduvii pot fi zburati mult mai des in cursele de viteza si demi-fond decat masculii si femelele care sunt angajati dupa metoda naturala.
Un crescator care detine un lot mediu de 30 de porumbei din care 12 perechi sunt zburate la vaduvie, in fiecare duminica (sau sambata, in Marea Britanie) va avea acelasi numar de masculi pregatiti pentru zbor, spre deosebire de un alt crescator care are acelasi numar de porumbei dar zboara dupa metoda naturala.Din cele afirmate mai sus nu trebuie sa intelegem ca vaduvii sunt intotdeauna intr-o conditie fizica excelenta, dar avantajul lor este ca manifesta intotdeauna aceeasi dorinta de a se intoarce acasa, lucru care nu se intampla de fiecare data pentru pasarile care zboara dupa metoda naturala. Un crescator care detine 30 de porumbei trebuie sa treaca in compartimentul de reproductie cel putin 3 masculi, pentru a-si asigura continuitatea susei. Atunci cand in lotul nostru de porumbei descoperim una sau doua femele bune zburatoare atunci le trecem alaturi de perechile de baza in compartimentul de reproductie si avem grija sa nu reproducem din ele in mod excesiv pentru a le putea zbura dupa metoda naturala.
Publicat de Andrei 
Sursa poza:
