Da-le un impuls -Ad Schaerlaeckens

decembrie 20, 2012

Un articol tradus dupa „Give them a boost” (18.12.2012) – Ad Schaerlaeckens

Este de necrezut ce am incercat sa fac, in decursul anilor ca porumbeii mei sa zboare mai rapid.

  • Inainte de imbarcare puneam un alt mascul in boxa masculului vaduv.
  • Am pus mai multe oua sub o pereche.
  • Am pus oglinzi in cuiburi pentru ca pasarea sa se simta amenintata.
  • Si multe alte lucruri avand ca si scop:motivarea pasarilor casa ajunga acasa mai repede.

Inca de mic copil am inceput cu aceste trucuri. Aceste trucuri le-am invatat de la un columbofil pe jumatate beat in baruri pline de fum. Acesti oameni care ori doreau sa ma invete ceva sau sa vroiau doar sa faca, pe grazavii, ca stiu ceva.

PREA RAU

Din pacate doar putine, din asa numitele trucuri, au functionat. Cand am pus oglinda in boxa porumbelului care statea pe oua nu s-a enervat pe propria refletie din oglinda ci a fugit din cuib. Cand am pus oua in plus sub pasare, aceasta s-a uitat la mine si parca ar fi vrut sa spuna “n-ai cumva nevoie de un doctor?” Aplicand aceste trucuri am reusit sa transform o pasare buna intr-o pare obisnuita. Si am inceputa sa cred ceea ce spunea un batran campion: “Nu cred intr-o motivatie suplimentara. Pentru mine doar doua lucruri sunt importante: daca pasarile sunt sau nu intr-o forma buna; pasarile sunt bune sau nu sunt bune. Restul este BS”

Acesta era un adevarat campion, iar de la un campion poti invata mult mai multe decat de la un columbofil pe jumate beat dintr-un bar plin de fum.

Schaerlaeckens pigeons
Inauntrul crescatoriei Fratilor Janssen Arendonk. Observati stinghiile suplimentare.

TERITORIUL

Asta nu inseamna ca nu mai putem face nimic pentru ca sa imbunatatim rezultatele din concursuri. De multe ori am scris ca dragostea pentru teritoriul sau este cea mai importanta calitate a unui porumbel bun. Pentru mine este mult mai importanta decat sa aibe un spate puternic sau orice altceva. In filmele cu natura poti vedea cum animalele se lupta intre ele pana la moarte pentru a-si apara teritoriul. Ca si cum ar fi oameni care se elimina unul pe altul pentru o bucata de pamant. Aceste lucruri s-au intamplat in timpul lui Caesar, Napoleon, Hitler si Israelul de azi. Daca teritoriul este atat de important, atunci crescatoria trebuie sa fie agreabila si locuibila pentru pasari.

Verkerk spunea odata: “Daca am un secret, secretul este acesta: Fac tot posibilul ca porumbeii mei sa se simta comfortabili si fericiti in crescatorie”. Totusi nu cred ca poti crea conditii super intr-o singura zi. Orice ai face sa iti motivezi pasarile, trebuie sa o realizezi pas cu pas.

SECRETUL SAU

O data un columbofil batran, dar un mare campion ma invitat sa-I fac o vizita. Nu l-am refuzat. De la astfel de oameni, care au zburat atat de bine pentru multi ani, poti invata, sa invat este ceea ce imi doresc mereu. Pe cand eram in crescatoria lui m-a intrebat daca nu am observat ceva special. Mi-a dat toata silinta, dar nu am gasit nimic special. “Numara pasarile” mi-a spus. Asa am facut, mi-am dat seama. 13 pasari si doar 12 boxe. “Acesta este secretul meu” a spus el si a continuat: “Binenteles ca ai nevoie de pasari bune in primul rand, dar a treisprezecea pasare intr-un adapost cu doar 12 boxe te poate ajuta sa obtii rezultate foarte bune. In mod natural trebuie sa hranesti pasarile individual in boxele lor. Cea de a treisprezecea pasare va dori si ea sa se hraneasca, astfel va zbura de la o boxa la alta.

Rezultatul este ca pasarile se simt amenintate si crede-ma, ura fata de intrus are un efect mai mare decat dragostea fata de partener.

Doi porumbei care ravnesc aceeasi boxa sau teritoriu pot deveni doi invingatori! Dar ai grija sa tii lucrurile sub control. Un mascul care a pierdut o lupta pentru propriul cuib va fi terminat ca si zburator”. Acestea au fost vorbele unui campion batran. Unii lasa o boxa libera in adapost pentru zburatori. Acestia o inchid si o deschind din cand in cand in timpul sezonului. Pasarile din adapost simt un nou teritoriu si inca o data rezultatele pot fi uimitoare.

FORMA L SI STINGHIILE

Unii columbofili au pozitionat boxele pe doua parti, in forma de L. Unii le pun fata in fata, ca si Kris Cleirbauts. Se poate creste rivalitatea in adapost si implicit si conditia. Cum am spus mai sus, poate fi folositor sa deschizi o boxa libera in timpul sezonului dar mai pot face ceva, poti atarna niste stinghii nu prea departe de boxe. Are un efect dublu. Dintre porumbei vor dori sa confiste stinghia si sa o aibe, iar alti care au boxele langa stinghie se vor simti amenintati. Toate aceste lucruri vor avea un efect mult mai mare decat vitaminele si alte lucruri fara valoare pe care multi columbofili le administreaza pasarilor lor.

GRATARELE

Sunt unii columbofili care isi tin porumbei pe gratare. Astfel acestia nu mai pierd timp dand cu spaclu. Daca adapostul este uscat atunci este in regula sa ai gratare. Maurice Voets a avut astfel de gratare si ce mare columbofil a fost. Primele mele gratare au fost din fier. Pentru voliere sunt acceptabile dar nu sunt bune pentru adaposturile zburatorilor. Penele pot fi deteriorate, iar pasarile nu se simt comfortabil pe ele. Gratarele de plastic sau lemn sunt mult mai bune. Distanta ideala intre cremaliere (gratare) este de 22 de milimetri. Daca este mai mica, gunoiul nu va cadea printre, iar daca este mai mare de 22 de milimetri pasarile vor avea probleme sa umble pe ele.

IN CONCLUZIE

Ai nevoie de pasari bune in primul rand ca sa ai succes, dar numai pasri bune nu e deajuns. Mediu incare traiesc pasarile, ma refer la adapost, deasemeni face diferenta!

Autor: Ad Schaerlaeckens

Traducere: Andrei Bondar

© Ad Schaerlaeckens


Din nou: Hrana pentru suflet – Ad Schaerlaeckens

decembrie 17, 2012

In martie 2011 am avut o preblema serioasa: reumatism muscular. Pana acum, multumita prednisonului, ma simt mult mai bine. Odata cu adminitrarea prednisonului au aparut alte probleme; efectele secundare ale medicamentului. Prednisonul este si folositor si daunator, acesta elimina atat bacteriile rele cat si pe cele bune, de care oamenii au nevoie sa raman in viata.

BAYTRIL

Anul 2011 a fost si anul in care pasarile mele au avut o problema: salmoneloza. Am avut parte, totusi, de un final fericit; pasarile au zburat fantastic anul acesta (2012). Am reusit sa tin salomoneloza sub control cu ajutorul BAYTRIL urmat de vaccinul Colombovac PT. Am gasit ca Baytril-ul si prednison-ul au multe in comun. Baytril-ul este un medicament excelent, dar si distruge multe in colrpul porumbelului. Anul acesta a trebuit sa iau mai putin prednison, iar la ultima vizita facuta medicului am discutat mai mult despre porumbei decat despre boala mea. Am intrebat-o de cat timp este nevoie pentru ca flora din corpul porumbelului sa se refaca dupa un tratament cu un antibiotic cu spectru larg ca si Baytril.

SASE SAPTAMANI

Sase saptamani este o perioada mare de timp: e nevoie de cel putin sase saptamani pentru ca porumbelul sa-si revina la normal. Asa ca ai grija cu medicamentul respectiv, mi-a spus doctorul. Apoi am intrebat-o despre rezistenta la medicamente. Ea era omul de stiinta, ea ar trebui sa stie. Coincidenta, un prieten cu sotul ei, era si el un columbofil, si discutau des despre boli si tratamente. Ceea ce columbofili nu-si dau seama, spunea ea, este ca porumbeii nu-si creaza rezistenta ci bacteria o face. Daca faci un tratament complet, bacteriile rele vor fi eliminate, iar bacteriile moarte nu mai pot sa-si construiasca o rezistenta la medicamente. Asadar este important sa faci tratamente mai lungi astfel incat sa distrugi toate bacteriile. Dupa un astfel de tratament este necesar 6 saptamani de recuperare a organismului, prin urmare nu este intelept sa zbori pasarile sau sa le imperechezi. In ceea ce priveste vaccinul pentru salomoneloza, este vorba de aceeasi poveste. Daca vrei sa iti bati joc de lotul de reproductie, atunci imperecheaza-I imediat dupa vaccinul pentru salomoneloza.

AVERTISMENT

“Asadar am facut bine ca le-am dat pasarilor Baytril cel putin 10 zile?” Am intrebat-o. “Absolut” a zis ea.

“Salmoneloza este ceva foarte grav si este nevoie de o abordare mult mai serioasa. Aplicand jumatati de masura vei avea parte de alte probleme. Este gresit sa tratezi porumbeii de cateva ori pe an cate 2-3 zile, asa cum unii columbofili o fac.

In modul acesta nu toate bacteriile vor murii, iar cele care raman vor dezvolta o rezistenta la medicament. Iar cand medicamente ca si Baytril sau prednison nu mai sunt eficiente, nu mai exista nimic altceva care sa te ajute.”

Dupa discutia avuta, m-am gandit la Adeno/Coli, denumita si boala pasarilor tinere.

Dupa un astfel de tratament, multi columbofili isi agajeaza pasarile prea devreme la concursuri. Pasarile arata bine, par ca sunt recuperate, dar nu este asa. Iar ca rezultat, multe pasari se pierd, deoarece corpul porumbelului nu este recuperat.

CAT DE STUPID

Un columbofil local cu pasari valoroase a fost nevoit sa se lase de porumbei datorita starii de sanatate precare. In opinia mea, acesta este unul dintre cei mai buni columbofili din Olanda si Belgia. De ce nu a ajuns si el faimos?

Ca sa devii faimosi este nevoie de 2 conditii: Trebuie sa zbori multe pasari si sa participi la cursele de distanta lunga.

Columbofilul de mai sus, zbura doar cateva pasari si doar la distante medii. Nici macar nu are pedigree pentru porumbeii sai, dar acesta reuseste sa invinga nume faimoase la nivel mondial saptamana dupa saptamana. Acesta m-a rugat sa-I gasesc un client pentru pasarile sale. Desi pretul era destul de mic, reactiile primite au fost cele asteptate. “Din ce linie sunt pasarile” unul dupa altul au inceput sa ma intrebe. Se poate sa iti pierzi tot parul intr-o singura zi? Vor reusi acesti straini sa devina mai destepti? Chiar cred acestia ca toate pasarile bune provin dintr-un grup limitat de pasari cu nume cunoscut?

PEDIGREE

Pe pagina sa de internet, L. Geerts spune ca pedigreele sunt facute sa pacaleasca oamenii orbi. Nu este chiar un nonsens ceea ce scrie el. Numai Dumnezeu cunoaste cati frati si surori ale unor super pasari am luat la mana si care valorau nimic. Acelea erau niste pasari cu pedigree care te lasa fara suflare. Binenteles ca prefer o pasare cu origini bune in locul unei pasari obisnuite, dar nu poti fi sigur niciodata. Un campion spunea odata: “Daca ai un cumparator pentru o super pasare de-a ta, vinde si parintii acelei pasari. Sansele ca acei porumbei sa mai reproduca ceva asemanator sunt foarte mici.” Este cam exagerata aceasta afirmatie, dar exista putin adevar. Campionii de aici, pur si simplu nu pot intelege de ce strainii platesc averi pentru niste psari pe care, nici macar nu le-au luat in mana.

INTERNETUL

Acelas L. Geerts, scria deasemeni ca achizitiile facute prin intermediul internetul sunt o risipa de bani. Intr-adevar, eu nu cunosc nici macar un campion care sa isi imbunatateasca familia de porumbei prin intermediul achizitiilor facute pe internet. Primul lucru pe care il fac cand achizitioneaza ceva este sa ia pasare la mana. Astfel ei devin campioni. Cateodata ii mai vezi participand la licitatii pe internet, dar doar pentru psarile prietenilor. Nu este niciun secret ca jocurile sunt facute in asa fel sa se cresca preturile, in special pentru chinezi. Un campion fara un nume isi poate vinde in final pasarile unui campion de afara. Acesta este un om care nu este interesat de nume, dorin doar sa castige. Acesta fiind intr-adevar un castigator, devreme ce este mai putin naiv decat majoritatea.

Autor: Ad Schaerlaeckens

Traducere: Andrei Bondar

© Ad Schaerlaeckens


Din nou: Hrana pentru suflet – Ad Schaerlaeckens

decembrie 17, 2012

In martie 2011 am avut o preblema serioasa: reumatism muscular. Pana acum, multumita prednisonului, ma simt mult mai bine. Odata cu adminitrarea prednisonului au aparut alte probleme; efectele secundare ale medicamentului. Prednisonul este si folositor si daunator, acesta elimina atat bacteriile rele cat si pe cele bune, de care oamenii au nevoie sa raman in viata.

BAYTRIL

Anul 2011 a fost si anul in care pasarile mele au avut o problema: salmoneloza. Am avut parte, totusi, de un final fericit; pasarile au zburat fantastic anul acesta (2012). Am reusit sa tin salomoneloza sub control cu ajutorul BAYTRIL urmat de vaccinul Colombovac PT. Am gasit ca Baytril-ul si prednison-ul au multe in comun. Baytril-ul este un medicament excelent, dar si distruge multe in colrpul porumbelului. Anul acesta a trebuit sa iau mai putin prednison, iar la ultima vizita facuta medicului am discutat mai mult despre porumbei decat despre boala mea. Am intrebat-o de cat timp este nevoie pentru ca flora din corpul porumbelului sa se refaca dupa un tratament cu un antibiotic cu spectru larg ca si Baytril.

SASE SAPTAMANI

Sase saptamani este o perioada mare de timp: e nevoie de cel putin sase saptamani pentru ca porumbelul sa-si revina la normal. Asa ca ai grija cu medicamentul respectiv, mi-a spus doctorul. Apoi am intrebat-o despre rezistenta la medicamente. Ea era omul de stiinta, ea ar trebui sa stie. Coincidenta, un prieten cu sotul ei, era si el un columbofil, si discutau des despre boli si tratamente. Ceea ce columbofili nu-si dau seama, spunea ea, este ca porumbeii nu-si creaza rezistenta ci bacteria o face. Daca faci un tratament complet, bacteriile rele vor fi eliminate, iar bacteriile moarte nu mai pot sa-si construiasca o rezistenta la medicamente. Asadar este important sa faci tratamente mai lungi astfel incat sa distrugi toate bacteriile. Dupa un astfel de tratament este necesar 6 saptamani de recuperare a organismului, prin urmare nu este intelept sa zbori pasarile sau sa le imperechezi. In ceea ce priveste vaccinul pentru salomoneloza, este vorba de aceeasi poveste. Daca vrei sa iti bati joc de lotul de reproductie, atunci imperecheaza-I imediat dupa vaccinul pentru salomoneloza.

AVERTISMENT

“Asadar am facut bine ca le-am dat pasarilor Baytril cel putin 10 zile?” Am intrebat-o. “Absolut” a zis ea.

“Salmoneloza este ceva foarte grav si este nevoie de o abordare mult mai serioasa. Aplicand jumatati de masura vei avea parte de alte probleme. Este gresit sa tratezi porumbeii de cateva ori pe an cate 2-3 zile, asa cum unii columbofili o fac.

In modul acesta nu toate bacteriile vor murii, iar cele care raman vor dezvolta o rezistenta la medicament. Iar cand medicamente ca si Baytril sau prednison nu mai sunt eficiente, nu mai exista nimic altceva care sa te ajute.”

Dupa discutia avuta, m-am gandit la Adeno/Coli, denumita si boala pasarilor tinere.

Dupa un astfel de tratament, multi columbofili isi agajeaza pasarile prea devreme la concursuri. Pasarile arata bine, par ca sunt recuperate, dar nu este asa. Iar ca rezultat, multe pasari se pierd, deoarece corpul porumbelului nu este recuperat.

CAT DE STUPID

Un columbofil local cu pasari valoroase a fost nevoit sa se lase de porumbei datorita starii de sanatate precare. In opinia mea, acesta este unul dintre cei mai buni columbofili din Olanda si Belgia. De ce nu a ajuns si el faimos?

Ca sa devii faimosi este nevoie de 2 conditii: Trebuie sa zbori multe pasari si sa participi la cursele de distanta lunga.

Columbofilul de mai sus, zbura doar cateva pasari si doar la distante medii. Nici macar nu are pedigree pentru porumbeii sai, dar acesta reuseste sa invinga nume faimoase la nivel mondial saptamana dupa saptamana. Acesta m-a rugat sa-I gasesc un client pentru pasarile sale. Desi pretul era destul de mic, reactiile primite au fost cele asteptate. “Din ce linie sunt pasarile” unul dupa altul au inceput sa ma intrebe. Se poate sa iti pierzi tot parul intr-o singura zi? Vor reusi acesti straini sa devina mai destepti? Chiar cred acestia ca toate pasarile bune provin dintr-un grup limitat de pasari cu nume cunoscut?

PEDIGREE

Pe pagina sa de internet, L. Geerts spune ca pedigreele sunt facute sa pacaleasca oamenii orbi. Nu este chiar un nonsens ceea ce scrie el. Numai Dumnezeu cunoaste cati frati si surori ale unor super pasari am luat la mana si care valorau nimic. Acelea erau niste pasari cu pedigree care te lasa fara suflare. Binenteles ca prefer o pasare cu origini bune in locul unei pasari obisnuite, dar nu poti fi sigur niciodata. Un campion spunea odata: “Daca ai un cumparator pentru o super pasare de-a ta, vinde si parintii acelei pasari. Sansele ca acei porumbei sa mai reproduca ceva asemanator sunt foarte mici.” Este cam exagerata aceasta afirmatie, dar exista putin adevar. Campionii de aici, pur si simplu nu pot intelege de ce strainii platesc averi pentru niste psari pe care, nici macar nu le-au luat in mana.

INTERNETUL

Acelas L. Geerts, scria deasemeni ca achizitiile facute prin intermediul internetul sunt o risipa de bani. Intr-adevar, eu nu cunosc nici macar un campion care sa isi imbunatateasca familia de porumbei prin intermediul achizitiilor facute pe internet. Primul lucru pe care il fac cand achizitioneaza ceva este sa ia pasare la mana. Astfel ei devin campioni. Cateodata ii mai vezi participand la licitatii pe internet, dar doar pentru psarile prietenilor. Nu este niciun secret ca jocurile sunt facute in asa fel sa se cresca preturile, in special pentru chinezi. Un campion fara un nume isi poate vinde in final pasarile unui campion de afara. Acesta este un om care nu este interesat de nume, dorin doar sa castige. Acesta fiind intr-adevar un castigator, devreme ce este mai putin naiv decat majoritatea.

Autor: Ad Schaerlaeckens

Traducere: Andrei Bondar

© Ad Schaerlaeckens


Banchetul Asociatiei Columbofile „Voiajorul” Bihor

decembrie 13, 2012

voiajorul_bihorSâmbătă, 15 decembrie 2012, se va desfășura începând cu orele 17:00, banchetul Ac. „Voiajorul Bihor”.

Cu această ocazie vor fi premiați cu cupe și diplome Campionii Județului Bihor pe categorii (Top 3) și cu diplome primele 3 locuri pe concursuri  (județean, centru, zonă).

Banchetul se va desfășura la Club Art, Băile Felix.

Costul mesei este de 65 de lei și include: aperitiv, ciorbă, felul 2, suc – apă, cafea – bere – la discreție.

Comitetul asociației


Banchetul Asociatiei Columbofile "Voiajorul" Bihor

decembrie 13, 2012

Sâmbătă, 15 decembrie 2012, se va desfășura începând cu orele 17:00, banchetul Ac. „Voiajorul Bihor”.

Cu această ocazie vor fi premiați cu cupe și diplome Campionii Județului Bihor pe categorii (Top 3) și cu diplome primele 3 locuri pe concursuri  (județean, centru, zonă).

Banchetul se va desfășura la Club Art, Băile Felix.

Costul mesei este de 65 de lei și include: aperitiv, ciorbă, felul 2, suc – apă, cafea – bere – la discreție.

Comitetul asociației


Cum se face? – Ad Schaerlaeckens

decembrie 13, 2012

Cum se face?

Se stie ca, sportul columbofil international isi are radacinile in Belgia si in Olanda. Columbofili din intreaga lume vor porumbei olandezi sau belgieni. Chiar daca ar exista o pasare miracol, sa spune una din Liban, nimeni nu ar fi interesat de ea. Ideea este ca desi pasarile belgiene si olandeze nu pot dovedi cat de bune sunt in curse internationale. Spre deosebire de alte sporturi, columbofilii nu pot concura cu alti columbofili din alte parti ale lumii.  In ultimii ani sportul columbofil a capatat o alta dimensiune: columbodroamele au devenit tot mai populare.

COLUMBODROAMELE

In cadrul columbodroamelor, oameni din luma intreaga pot sa participe. Asadar fiecare poate concura cu fiecare, mai putin faptul ca locuiesc in aceleasi conditii. Sunt unii care asteapta ca porumbeii olandezi si belgieni sa castige toate premiile dar nu este adevarat. Ei nu domina, ci din contra. Pasari din orice tara posibila sunt in top aproape cursa de cursa. In special pasarile nemtesti se descurca foarte bine si in ultimii ani chiar pasari din Kuweit. Columbofilii din Olanda nu prea inteleg. Cum este posibil asa ceva?

DIFERIT

Germania nu este departe de mine, si de cate ori merg in Germania sunt surprins de dealurile, muntii, vaile si padurile intinse. Si ma gandesc la porumbei si la concursurile de porumbei. Porumbeii sunt nevoiti sa treaca peste diferite obstacole, obstacole pe care pasarile olandeze si belgiene nu sunt nevoite sa le treaca. In drumul lor spre casa pasarile olandeze si belgiene zboara peste terenuri plate aproape ca si o masa de biliard. In mare parte concuram in conditii de vreme buna. Cand vremea este rea, cursa se amana. Asa cum am mai spus, in alte tari lucrurile stau altfel. Am un prieten in Dubai. Acestom, Omar este numele lui, nu poate sa se opreasca din ras cand ii spun ca noi nu concuram cand temperatura este prea ridicata atat pentru oameni cat si pentru pasari. 30 de grade celsius, I se pare o temperatura buna. Porumbeii din Dubai sunt concurati la temperaturi de 35 de grade celsius si de cele mai multe ori fara probleme.

SELECTIA

Columbofilii sin Germania, Kuweit si alte tari au importat deasemeni pasari din Olanda si Belgia. Au crescut pui din pasari importate, nepoti si stranepoti si aceste pasari au fost concurate si selectionate. Dar criteriul selectiei este diferit, devreme ce aceste pasari au fost zburate in conditii mult mai grele decat cele din Olanda si Belgia. Datorita acestui mod de selectie s-au obtinut un tip de pasare mult mai puternica, dupa mai multe generatii. Pasari care pot face fata conditiilor foarte grele din Africa de Sud. Nu este o coincidenta ca pasari din Olanda si Belgia nu domina cursele din cadrul columbodroamelor. Acele pasari din Germania, Kuweit si din alte tari sunt pur si simplu mai bune. In Belgia, exista deasemeni columbodroame. In aceste columbodroame strainii nu domina. Aici pasarile olandeze si belgiene sunt cele care domina pentru ca zboara in aceleasi conditii ca si parintii lor. Se poate spune ca aceste pasari sunt mai rapide si mai destepte, pasarile din alte tari sunt mai puternice.

JAPONIA

Imi aduce aminte de o vizita facuta in Japonia. Am vizitat un columbofil care a zburat pasarile de la mine si care se descura foarte bine in cursele de peste 1000 de km, in conditii de zbor foarte grele. Nu putesam sa inteleg, de vreme ce eu nu zbor curse de distanta lungi, avand pasari de distante medii. CAnd am vazut cateva din pasari amfost socat. Aceste pasari Schaerlaeckens erau atat de diferite, avand aripi lungi si corpuri puternice. Acesta a obtinut aceste pasari prin selectie, generatie dupa generatie. Iar acesta selectie s-a bazat pe cursele de distanta lunga. Omul acesta a reusit sa creeze un alt tip de pasari.

In final ajungem din nou la ceea ce eu cred ca este esential in sportul columbofil: Selectia este numele jocului.

 Autor: Ad Schaerlaeckens

Traducere: Andrei Bondar

© Ad Schaerlaeckens


Cum se face? – Ad Schaerlaeckens

decembrie 13, 2012

Cum se face?

Se stie ca, sportul columbofil international isi are radacinile in Belgia si in Olanda. Columbofili din intreaga lume vor porumbei olandezi sau belgieni. Chiar daca ar exista o pasare miracol, sa spune una din Liban, nimeni nu ar fi interesat de ea. Ideea este ca desi pasarile belgiene si olandeze nu pot dovedi cat de bune sunt in curse internationale. Spre deosebire de alte sporturi, columbofilii nu pot concura cu alti columbofili din alte parti ale lumii.  In ultimii ani sportul columbofil a capatat o alta dimensiune: columbodroamele au devenit tot mai populare.

COLUMBODROAMELE

In cadrul columbodroamelor, oameni din luma intreaga pot sa participe. Asadar fiecare poate concura cu fiecare, mai putin faptul ca locuiesc in aceleasi conditii. Sunt unii care asteapta ca porumbeii olandezi si belgieni sa castige toate premiile dar nu este adevarat. Ei nu domina, ci din contra. Pasari din orice tara posibila sunt in top aproape cursa de cursa. In special pasarile nemtesti se descurca foarte bine si in ultimii ani chiar pasari din Kuweit. Columbofilii din Olanda nu prea inteleg. Cum este posibil asa ceva?

DIFERIT

Germania nu este departe de mine, si de cate ori merg in Germania sunt surprins de dealurile, muntii, vaile si padurile intinse. Si ma gandesc la porumbei si la concursurile de porumbei. Porumbeii sunt nevoiti sa treaca peste diferite obstacole, obstacole pe care pasarile olandeze si belgiene nu sunt nevoite sa le treaca. In drumul lor spre casa pasarile olandeze si belgiene zboara peste terenuri plate aproape ca si o masa de biliard. In mare parte concuram in conditii de vreme buna. Cand vremea este rea, cursa se amana. Asa cum am mai spus, in alte tari lucrurile stau altfel. Am un prieten in Dubai. Acestom, Omar este numele lui, nu poate sa se opreasca din ras cand ii spun ca noi nu concuram cand temperatura este prea ridicata atat pentru oameni cat si pentru pasari. 30 de grade celsius, I se pare o temperatura buna. Porumbeii din Dubai sunt concurati la temperaturi de 35 de grade celsius si de cele mai multe ori fara probleme.

SELECTIA

Columbofilii sin Germania, Kuweit si alte tari au importat deasemeni pasari din Olanda si Belgia. Au crescut pui din pasari importate, nepoti si stranepoti si aceste pasari au fost concurate si selectionate. Dar criteriul selectiei este diferit, devreme ce aceste pasari au fost zburate in conditii mult mai grele decat cele din Olanda si Belgia. Datorita acestui mod de selectie s-au obtinut un tip de pasare mult mai puternica, dupa mai multe generatii. Pasari care pot face fata conditiilor foarte grele din Africa de Sud. Nu este o coincidenta ca pasari din Olanda si Belgia nu domina cursele din cadrul columbodroamelor. Acele pasari din Germania, Kuweit si din alte tari sunt pur si simplu mai bune. In Belgia, exista deasemeni columbodroame. In aceste columbodroame strainii nu domina. Aici pasarile olandeze si belgiene sunt cele care domina pentru ca zboara in aceleasi conditii ca si parintii lor. Se poate spune ca aceste pasari sunt mai rapide si mai destepte, pasarile din alte tari sunt mai puternice.

JAPONIA

Imi aduce aminte de o vizita facuta in Japonia. Am vizitat un columbofil care a zburat pasarile de la mine si care se descura foarte bine in cursele de peste 1000 de km, in conditii de zbor foarte grele. Nu putesam sa inteleg, de vreme ce eu nu zbor curse de distanta lungi, avand pasari de distante medii. CAnd am vazut cateva din pasari amfost socat. Aceste pasari Schaerlaeckens erau atat de diferite, avand aripi lungi si corpuri puternice. Acesta a obtinut aceste pasari prin selectie, generatie dupa generatie. Iar acesta selectie s-a bazat pe cursele de distanta lunga. Omul acesta a reusit sa creeze un alt tip de pasari.

In final ajungem din nou la ceea ce eu cred ca este esential in sportul columbofil: Selectia este numele jocului.

Autor: Ad Schaerlaeckens

Traducere: Andrei Bondar

© Ad Schaerlaeckens


Pestii ataca porumbeii

decembrie 12, 2012

Mai jos puteti vedea cum niste somni ataca porumbeii care incearca sa faca o baie.


Pestii ataca porumbeii

decembrie 12, 2012

Mai jos puteti vedea cum niste somni ataca porumbeii care incearca sa faca o baie.


Mai putin stupid – Ad Schaerlaeckens

decembrie 12, 2012

ad-schaerlaeckens

Ploua terential cand a sunat soneria. Nu asteptam pe nimeni, iar prietenii intotdeauna vin prin spate. Poate un Oriental asteptad sa cumpere porumbei? Sau un chinez, spusese sotia mea. Dar pe trotuar statea o persoana ce parea oarecum ciudata. O privire in gol vorbea despre o adanca nemultumire de sine si fata de restul lumii, o gura pe jumatate deschisa trada un caracter slab, imbracamintea slabuta arata un venit sarac, iar mainile agitate mi-a trezit suspiciuni serioase legate de abuzul de alcol. Nu ar fi putut fi nimic altceva decat un jurnalist. Pana la urma avusesem dreptate. Acesta vroia sa scrie un articol despre sportul columbofil intr-un ziar. Eu am destule experiente negative cu jurnalisti care scriu despre sportul columbofil in ziare. Niste experiente foarte rele.

DOUA CATEGORII

Eu cred ca putem imparti acesti oameni in doua categorii: jurnalisti stupizi si jurnalisti mai putin stupizi. Cei stupizi nu prezinta, de regula, prea multa bataie de cap. Acestia isi fac datoria si scriu orice le spui tu sa scrie si in final se grabesc inapoi la birou. Acolo la birou interviul este recitit, iar daca columbofilul nu a spus nimic altceva decat ca “sportul columbofil este un hobby bun si ca forma si calitatea acestuia sunt importante”, povestea nu este considerata indeajuns de interesanta. Ori va fi rescrisa ori va fi anulata de un editor care crede ca nu este ceea ce oamenii se asteapta sa citeasca. Jurnalistul din prag parea sa fie din categoriia jurnalistilor mai putin stupizi, ceea ce nu o pot numi putin noroc bun; jurnalisitii din aceasta categorie cred ca ei ar trebui sa fie un fel de critic.

DESPRE PORUMBEI

“Vreau sa scriu un articol despre pariuri si dopaj. Va aparea intr-un ziar mare, dar vremea nu e buna pentru pasari, nu-I asa?” a spus jurnalistul mai putin stupid. Eram perplex (uimit).

Stiam cate de batuti in cap si naivi pot fi acesti jurnalisti, dar ideea nebuna ca eu nu as fi in stare sa vad ca vrea era intr-adevar rea m-a iritat la culme. Un lucru ma irita la culme, aroganta combinata cu remarci stupide.

Pariurile si dopajul?

Oare nu l-as putea lovi in cap cu vreun ulcior sau vreo vaza, de-abia ma stapaneam sa il lovesc in asa fel sa nu mai fie in stare sa procreeze vreodata. In final, le cunosc felul de a fi. Esti blocat cu ei o jumatate de zi, crezand ca le-ai prezentat un cadru pozitiv al sportului pe care il practici, atunci ei pleaca, luand cu ei bricheta ta, dupa aceea apare o poveste senzationala si negativa in ziar iar a doua zi vecinii se uitau vroind sa spuna:” asa rata hobby-ul tau?”

ADEVARUL

“De ce doar aspectele controversate te intereseaza” l-am intrebat pe jurnalistul mai putin stupid. Fiecare persoana cu putina stiinta de carte vor sa scrie intr-un ziar, nu nimic mai usor decat sa ai un card de presa. Cu o barba de o zi, mustata falsa si haine murdare, acestia sunt in cautarea unei povesti, nicioadata cautand adevarul. Lucrul important este ca articolul sa fie citit. “Incepi sa devii o adevarate bataie de cap. De ce nu vrei sa scrii un articol despre un campion din sportul columbofil? Nu m-ar deranja sa te ajut in acest sens” S-a incruntat, a plecat si dupa cateva zile a revenit. Avea o bucata de hartie cu cateva nume. Erau numele unor presupusi mari campioni. NU am nicio idee cum a facut rost de aceste nume dar a fost de ajuns sa te faca sa cazi jos plangand. Doua nume nu numai ca nu erau campioni, dar nici macar nu zboara porumbei. Al treilea nume a zburat porumbei , iar al patrulea era mor ca si cel de-al cincilea nume din lista. Cel de-al saselea nume, G, m-a interesat. Am auzit ca avusese un rezultat fantastic un week-end inainte. In orice caz, G, era cineva care totusi obtinu-se ceva.

DOVEZI

Faptul ca G a avut “douazeci de porumbei clasati la Orleans” a fost o stire care s-a raspandit foarte repede. Pana la urma au fost 15 porumbei, dar inca erau destui ca sa il puna in lumina reflectoarelor. Ce s-a mai intamplat? J Z a avut 3 porumbei clasati, neputand fi comparat cu cei 15 ai lui G, dar… JZ a angajat doar 3 porumbei la concurs pe cand G a angajat 48. Iar JZ a avut toti porumbeii acasa pe cand lui G ii mai lipseau 33 de porumbei. Altii au avut 3 porumbei clasati din 5 angajati, altii 4 din 9 porumbeii angajati. Acesti columbofili nu au avut parte de nicio publicitate, dar toti au avut rezultate mai bune decat G, despre care toti vorbeau.


SPECTACOLUL

De multe ori oamenii interpreteaza rezultatele incorect. Cineva “cu 10 porumbeii in prima parte a clasamentului” s-ar putea sa aibe parte de mai multa reclama, dar de multe ori ceilalti care au rezultate mai bune nu sunt remarcati. Nu sunt remarcati deoarece concureaza cu porumbei putini. In ziarele locale, ziare columbofile, ziare cotidiene si site-urile columbofile de regula sunt mentionati primii 10 porumbei clasati. Informatia aceasta nu arata cine a avut cel mai bun rezultat, doar cine a avut primele sosiri. Dupa fiecare cursa iti dai seama din nou ca acest lucru conteaza in sportul columbofil. “Jan o pasare la 10”. “Piet la 12”. “Henk la 14, dar el are doi kilometri peste” Asa vorbesc oamenii. Cati porumbei a imbarcat Jan, Piet si Henk in cursa respectiva? Asa ceva oamenii nu prea discuta. Si totusi este un aspect important in analizarea corecta a rezultatelor. Despre castigatorii curselor nationale se scriu multe, nu e nimic gresit, dar… Daca vrei sa cunosti cat de puternica este o crescatorie, pentru ca vrei sa cumperi porumbei (de exemplu), chiar si primul loc intr-o cursa nationala,  indiferent de cat de laudat este, nu inseamna foarte mult.

Un columbofil care, la o cursa nationala cu 10.000 de porumbei, incepe sa claseze incepand cu locul 100 si care pana la locul 500 are toti cei 6 porumbei angajati, clasati, acest columbofil este cel care are performante de top. Dar cine citeste pana sa ajunga la locul 500? Din acest motiv sunt multi care concureaza cu un numar mai mare de porumbei, acestia spera ca unul sau cativa din pasarile lor se vor intoarce devreme, astfel se asigura ca numele lor apar in media din intreaga lume. Si nu sunt japonezi, taiwanezi sau americani care vor cauta mult mai departe de atat. Acestia nu vor sa cerceteze curse cu 100 de porumbei, dina care 80 provin de la aceleasi crescator.

O POVESTE MAI LUNGA

In trecut, cand concursurile cu porumbeii tineri de la Orleans erau foarte populare, cateodata se spunea: “Daca am o pasare in primele 3 la nivel national, celelalte pot sta o saptamana acasa. Ai vazut, AS a obtinut inca un rezultat bun” vor spune ei. Cateodata auzi ca un anume columbofil are mereu “noroc” cand cumpara porumbei. Poate acesti columbofili sunt doar putin mai destepti. “Este G cineva care sa apara intr-un articol dintr-un ziar.?” Jurnalistul mai putin stupid a intrebat. “Aceasta este o poveste mai lunga” i-am spus.

Autor: Ad Schaerlaeckens

Traducere: Andrei Bondar

© Ad Schaerlaeckens


Mai putin stupid – Ad Schaerlaeckens

decembrie 12, 2012

ad-schaerlaeckens

Ploua terential cand a sunat soneria. Nu asteptam pe nimeni, iar prietenii intotdeauna vin prin spate. Poate un Oriental asteptad sa cumpere porumbei? Sau un chinez, spusese sotia mea. Dar pe trotuar statea o persoana ce parea oarecum ciudata. O privire in gol vorbea despre o adanca nemultumire de sine si fata de restul lumii, o gura pe jumatate deschisa trada un caracter slab, imbracamintea slabuta arata un venit sarac, iar mainile agitate mi-a trezit suspiciuni serioase legate de abuzul de alcol. Nu ar fi putut fi nimic altceva decat un jurnalist. Pana la urma avusesem dreptate. Acesta vroia sa scrie un articol despre sportul columbofil intr-un ziar. Eu am destule experiente negative cu jurnalisti care scriu despre sportul columbofil in ziare. Niste experiente foarte rele.

DOUA CATEGORII

Eu cred ca putem imparti acesti oameni in doua categorii: jurnalisti stupizi si jurnalisti mai putin stupizi. Cei stupizi nu prezinta, de regula, prea multa bataie de cap. Acestia isi fac datoria si scriu orice le spui tu sa scrie si in final se grabesc inapoi la birou. Acolo la birou interviul este recitit, iar daca columbofilul nu a spus nimic altceva decat ca “sportul columbofil este un hobby bun si ca forma si calitatea acestuia sunt importante”, povestea nu este considerata indeajuns de interesanta. Ori va fi rescrisa ori va fi anulata de un editor care crede ca nu este ceea ce oamenii se asteapta sa citeasca. Jurnalistul din prag parea sa fie din categoriia jurnalistilor mai putin stupizi, ceea ce nu o pot numi putin noroc bun; jurnalisitii din aceasta categorie cred ca ei ar trebui sa fie un fel de critic.

DESPRE PORUMBEI

“Vreau sa scriu un articol despre pariuri si dopaj. Va aparea intr-un ziar mare, dar vremea nu e buna pentru pasari, nu-I asa?” a spus jurnalistul mai putin stupid. Eram perplex (uimit).

Stiam cate de batuti in cap si naivi pot fi acesti jurnalisti, dar ideea nebuna ca eu nu as fi in stare sa vad ca vrea era intr-adevar rea m-a iritat la culme. Un lucru ma irita la culme, aroganta combinata cu remarci stupide.

Pariurile si dopajul?

Oare nu l-as putea lovi in cap cu vreun ulcior sau vreo vaza, de-abia ma stapaneam sa il lovesc in asa fel sa nu mai fie in stare sa procreeze vreodata. In final, le cunosc felul de a fi. Esti blocat cu ei o jumatate de zi, crezand ca le-ai prezentat un cadru pozitiv al sportului pe care il practici, atunci ei pleaca, luand cu ei bricheta ta, dupa aceea apare o poveste senzationala si negativa in ziar iar a doua zi vecinii se uitau vroind sa spuna:” asa rata hobby-ul tau?”

ADEVARUL

“De ce doar aspectele controversate te intereseaza” l-am intrebat pe jurnalistul mai putin stupid. Fiecare persoana cu putina stiinta de carte vor sa scrie intr-un ziar, nu nimic mai usor decat sa ai un card de presa. Cu o barba de o zi, mustata falsa si haine murdare, acestia sunt in cautarea unei povesti, nicioadata cautand adevarul. Lucrul important este ca articolul sa fie citit. “Incepi sa devii o adevarate bataie de cap. De ce nu vrei sa scrii un articol despre un campion din sportul columbofil? Nu m-ar deranja sa te ajut in acest sens” S-a incruntat, a plecat si dupa cateva zile a revenit. Avea o bucata de hartie cu cateva nume. Erau numele unor presupusi mari campioni. NU am nicio idee cum a facut rost de aceste nume dar a fost de ajuns sa te faca sa cazi jos plangand. Doua nume nu numai ca nu erau campioni, dar nici macar nu zboara porumbei. Al treilea nume a zburat porumbei , iar al patrulea era mor ca si cel de-al cincilea nume din lista. Cel de-al saselea nume, G, m-a interesat. Am auzit ca avusese un rezultat fantastic un week-end inainte. In orice caz, G, era cineva care totusi obtinu-se ceva.

DOVEZI

Faptul ca G a avut “douazeci de porumbei clasati la Orleans” a fost o stire care s-a raspandit foarte repede. Pana la urma au fost 15 porumbei, dar inca erau destui ca sa il puna in lumina reflectoarelor. Ce s-a mai intamplat? J Z a avut 3 porumbei clasati, neputand fi comparat cu cei 15 ai lui G, dar… JZ a angajat doar 3 porumbei la concurs pe cand G a angajat 48. Iar JZ a avut toti porumbeii acasa pe cand lui G ii mai lipseau 33 de porumbei. Altii au avut 3 porumbei clasati din 5 angajati, altii 4 din 9 porumbeii angajati. Acesti columbofili nu au avut parte de nicio publicitate, dar toti au avut rezultate mai bune decat G, despre care toti vorbeau.


SPECTACOLUL

De multe ori oamenii interpreteaza rezultatele incorect. Cineva “cu 10 porumbeii in prima parte a clasamentului” s-ar putea sa aibe parte de mai multa reclama, dar de multe ori ceilalti care au rezultate mai bune nu sunt remarcati. Nu sunt remarcati deoarece concureaza cu porumbei putini. In ziarele locale, ziare columbofile, ziare cotidiene si site-urile columbofile de regula sunt mentionati primii 10 porumbei clasati. Informatia aceasta nu arata cine a avut cel mai bun rezultat, doar cine a avut primele sosiri. Dupa fiecare cursa iti dai seama din nou ca acest lucru conteaza in sportul columbofil. “Jan o pasare la 10”. “Piet la 12”. “Henk la 14, dar el are doi kilometri peste” Asa vorbesc oamenii. Cati porumbei a imbarcat Jan, Piet si Henk in cursa respectiva? Asa ceva oamenii nu prea discuta. Si totusi este un aspect important in analizarea corecta a rezultatelor. Despre castigatorii curselor nationale se scriu multe, nu e nimic gresit, dar… Daca vrei sa cunosti cat de puternica este o crescatorie, pentru ca vrei sa cumperi porumbei (de exemplu), chiar si primul loc intr-o cursa nationala,  indiferent de cat de laudat este, nu inseamna foarte mult.

Un columbofil care, la o cursa nationala cu 10.000 de porumbei, incepe sa claseze incepand cu locul 100 si care pana la locul 500 are toti cei 6 porumbei angajati, clasati, acest columbofil este cel care are performante de top. Dar cine citeste pana sa ajunga la locul 500? Din acest motiv sunt multi care concureaza cu un numar mai mare de porumbei, acestia spera ca unul sau cativa din pasarile lor se vor intoarce devreme, astfel se asigura ca numele lor apar in media din intreaga lume. Si nu sunt japonezi, taiwanezi sau americani care vor cauta mult mai departe de atat. Acestia nu vor sa cerceteze curse cu 100 de porumbei, dina care 80 provin de la aceleasi crescator.

O POVESTE MAI LUNGA

In trecut, cand concursurile cu porumbeii tineri de la Orleans erau foarte populare, cateodata se spunea: “Daca am o pasare in primele 3 la nivel national, celelalte pot sta o saptamana acasa. Ai vazut, AS a obtinut inca un rezultat bun” vor spune ei. Cateodata auzi ca un anume columbofil are mereu “noroc” cand cumpara porumbei. Poate acesti columbofili sunt doar putin mai destepti. “Este G cineva care sa apara intr-un articol dintr-un ziar.?” Jurnalistul mai putin stupid a intrebat. “Aceasta este o poveste mai lunga” i-am spus.

Autor: Ad Schaerlaeckens

Traducere: Andrei Bondar

© Ad Schaerlaeckens


Otetul de mere si usturoiul – Ad Schaerlaeckens

decembrie 8, 2012

În columbofilia modernã, e greu sã ai succes dacã ignori veterinarul sau medicamentele. Unii consultã medicul veterinar înainte de startul sezonului competitional, înainte de începerea sezonului de reproductie si a celui de nãpârlire, altii îl viziteazã în fiecare lunã sau chiar sãptãmânal. Sunt unii oameni care solicitã consult de specialitate numai atunci când considerã cã pãsãrile au o problemã de sãnãtate sau dupã o etapã proastã, altii au propriul medic veterinar care se deplaseazã la domiciliul lor aproape în fiecare lunã pentru control. Printre crescãtorii care nu au apelat aproape deloc la ajutorul omului în halat alb se numãrã Klack si subsemnatul. Ceea ce am încercat sã facem, atât eu cât si regretatul Klack, a fost sã prevenim aparitia problemelor.

MOTIV

– imi dau toatã silinta pentru a tine sub control tricomonoza de unul singur. Sunã a laudã, dar cred cã îmi pot da seama dacã pãsãrile au nevoie de tratament. Asta se întâmplã atunci când puii nu cresc armonios, ci slãbesc, si atunci când produc excremente apoase, care miros foarte urât. Atunci când corpul porumbeilor maturi nu este ferm si gâturile nu sunt curate (prezentând mucozitãti), nu mã duc la veterinar, ci tratez.
– nu tratez niciodatã împotriva coccidiozei de vreme ce asta nu ar trebui sã fie o problemã într-un mediu uscat.
– nici paratifosul nu reprezintã o problemã pentru mine atâta timp cât nu îmi asum nici un risc si tratez în fiecare toamnã, timp de douã sãptãmâni.
– incerc sã previn aparitia problemelor respiratorii folosind un medicament ieftin, aplicat în perioada de iarnã. Acesta se numeste oxigen. Mi-l procur tinând pãsãrile în voliere deschise, indiferent de starea vremii.
– si cu Adeno/Coli rar am avut probleme.

 Cu mult timp în urmã, unii dintre puii mei sufereau de infectia cu Coli, iar ceea ce am fãcut a fost… nimic! Unii au murit, îmi pare rãu pentru ei, poate cã le-as fi salvat vietile dacã i-as fi tratat, dar am sfârsit prin a detine în crescãtorie pãsãri care sunt mai puþin vulnerabile.

 DISCUTII

Asta nu înseamnã cã nu discut niciodatã cu medicul veterinar sau cu oamenii de stiinþã. Pe timpul iernii particip la multe seminarii, alãturi de o serie întreagã de medici veterinari. Îmi plac seminarele, însã cel mai mult îmi place intervalul acela de o orã care urmeazã dupã sfârsitul seminarului sau dineurile care se organizeazã la sfârsit. Atunci e momentul când se se adunã laolaltã toþi participantii, inclusiv veterinarii si/sau cercetãtorii. E de la sine înteles cã atunci discutãm despre problemele de sãnãtate si medicatia porumbeilor. Însã e oarecum ciudat sã-i vezi pe acei oameni, care se presupune cã stiu totul, cum se contrazic pe marginea atât de multor subiecte. În special în privinta vaccinãrii împotriva paratifosului, care e o temã controversatã. Spre surprinderea mea, niciodatã nu am întâlnit pânã acum un medic veterinar sau un cercetãtor care sã nu promoveze otetul (de mere), desi acest produs nu le aduce nici un profit.

OTETUL SI USTUROIUL

Cele mai mari probleme de sãnãtate cu care se confruntã porumbeii sunt salmoneloza, tricomonoza si Adeno/coli. Agentii patogeni care provoacã aceste boli se rãspândesc prin intermediul apei si multi dintre “oamenii isteti” sunt de accord cã otetul este un bun dezinfectant. Otetul este un dusman natural al multor bacterii, mentine un echilibru în interiorul sistemului digestiv si are chiar un efect pozitiv asupra digestiei hranei. Se presupune cã e un dezinfectant mai bun decât clorura de var împotriva salmonelozei. Am auzit un cercetãtor spunând cã noi, crescãtorii de porumbei, am scuti niste bani dacã am pune frecvent otet de mere PLUS usturoi în apa de bãut a porumbeilor. Astfel, nu va mai trebui sã administrãm atât de multe antibiotice mai târziu. E important sã reîmprospãtãm frecvent apa de bãut, sã punem apã proaspãtã, curatã, deoarece apa contaminatã e unul dintre cele mai des întâlnite medii de rãspândire a agenþilor patogeni, acestia trecând de la un porumbel la altul pânã se contamineazã tot efectivul. Dar apa care contine si putin otet ar trebui sã fie si mai bunã.

ACUM CRED

Un cercetãtor foarte documentat a afirmat odatã cã stropirea sistematicã a peretilor cu putin otet diluat în apã e mult mai eficientã decât vãruirea pe care multi crescãtori o aplicã. Cei care mi-au citit articolele sau mã cunosc personal stiu cã sunt sceptic în privinta majoritãtii aditivilor care sunt promovati atât de agresiv prin intermediul canalelor media. Odatã am crezut în eficienta iaurtului sau a laptelui bãtut în stoparea Adeno/coli (boala pãsãrilor tinere), dar mi-am pierdut încrederea în aceste produse. Nici în otet nu am crezut vreodatã. Însã, dupã multe discuþii cu medicii veterinari si oamenii de stiinþã si dupã ce l-am întâlnit pe tipul care n-a mai avut probleme cu Adeno/coli si tricomonoza de când a început sã administreze frecvent otet de mere si usturoi în apa de bãut, am început sã am dubii si sã devin un partizan al acestei metode. Nu-mi pot imagina ca toti acesti specialisti sã se însele în privinta unor produse care oricum nu le aduc nici un profit.

Autor: Ad Schaerlaeckens

Traducere: Crescatoria de Porumbei

© Ad Schaerlaeckens

racingpigeonvert


Otetul de mere si usturoiul – Ad Schaerlaeckens

decembrie 8, 2012

În columbofilia modernã, e greu sã ai succes dacã ignori veterinarul sau medicamentele. Unii consultã medicul veterinar înainte de startul sezonului competitional, înainte de începerea sezonului de reproductie si a celui de nãpârlire, altii îl viziteazã în fiecare lunã sau chiar sãptãmânal. Sunt unii oameni care solicitã consult de specialitate numai atunci când considerã cã pãsãrile au o problemã de sãnãtate sau dupã o etapã proastã, altii au propriul medic veterinar care se deplaseazã la domiciliul lor aproape în fiecare lunã pentru control. Printre crescãtorii care nu au apelat aproape deloc la ajutorul omului în halat alb se numãrã Klack si subsemnatul. Ceea ce am încercat sã facem, atât eu cât si regretatul Klack, a fost sã prevenim aparitia problemelor.

MOTIV

– imi dau toatã silinta pentru a tine sub control tricomonoza de unul singur. Sunã a laudã, dar cred cã îmi pot da seama dacã pãsãrile au nevoie de tratament. Asta se întâmplã atunci când puii nu cresc armonios, ci slãbesc, si atunci când produc excremente apoase, care miros foarte urât. Atunci când corpul porumbeilor maturi nu este ferm si gâturile nu sunt curate (prezentând mucozitãti), nu mã duc la veterinar, ci tratez.
– nu tratez niciodatã împotriva coccidiozei de vreme ce asta nu ar trebui sã fie o problemã într-un mediu uscat.
– nici paratifosul nu reprezintã o problemã pentru mine atâta timp cât nu îmi asum nici un risc si tratez în fiecare toamnã, timp de douã sãptãmâni.
– incerc sã previn aparitia problemelor respiratorii folosind un medicament ieftin, aplicat în perioada de iarnã. Acesta se numeste oxigen. Mi-l procur tinând pãsãrile în voliere deschise, indiferent de starea vremii.
– si cu Adeno/Coli rar am avut probleme.

Cu mult timp în urmã, unii dintre puii mei sufereau de infectia cu Coli, iar ceea ce am fãcut a fost… nimic! Unii au murit, îmi pare rãu pentru ei, poate cã le-as fi salvat vietile dacã i-as fi tratat, dar am sfârsit prin a detine în crescãtorie pãsãri care sunt mai puþin vulnerabile.

DISCUTII

Asta nu înseamnã cã nu discut niciodatã cu medicul veterinar sau cu oamenii de stiinþã. Pe timpul iernii particip la multe seminarii, alãturi de o serie întreagã de medici veterinari. Îmi plac seminarele, însã cel mai mult îmi place intervalul acela de o orã care urmeazã dupã sfârsitul seminarului sau dineurile care se organizeazã la sfârsit. Atunci e momentul când se se adunã laolaltã toþi participantii, inclusiv veterinarii si/sau cercetãtorii. E de la sine înteles cã atunci discutãm despre problemele de sãnãtate si medicatia porumbeilor. Însã e oarecum ciudat sã-i vezi pe acei oameni, care se presupune cã stiu totul, cum se contrazic pe marginea atât de multor subiecte. În special în privinta vaccinãrii împotriva paratifosului, care e o temã controversatã. Spre surprinderea mea, niciodatã nu am întâlnit pânã acum un medic veterinar sau un cercetãtor care sã nu promoveze otetul (de mere), desi acest produs nu le aduce nici un profit.

OTETUL SI USTUROIUL

Cele mai mari probleme de sãnãtate cu care se confruntã porumbeii sunt salmoneloza, tricomonoza si Adeno/coli. Agentii patogeni care provoacã aceste boli se rãspândesc prin intermediul apei si multi dintre “oamenii isteti” sunt de accord cã otetul este un bun dezinfectant. Otetul este un dusman natural al multor bacterii, mentine un echilibru în interiorul sistemului digestiv si are chiar un efect pozitiv asupra digestiei hranei. Se presupune cã e un dezinfectant mai bun decât clorura de var împotriva salmonelozei. Am auzit un cercetãtor spunând cã noi, crescãtorii de porumbei, am scuti niste bani dacã am pune frecvent otet de mere PLUS usturoi în apa de bãut a porumbeilor. Astfel, nu va mai trebui sã administrãm atât de multe antibiotice mai târziu. E important sã reîmprospãtãm frecvent apa de bãut, sã punem apã proaspãtã, curatã, deoarece apa contaminatã e unul dintre cele mai des întâlnite medii de rãspândire a agenþilor patogeni, acestia trecând de la un porumbel la altul pânã se contamineazã tot efectivul. Dar apa care contine si putin otet ar trebui sã fie si mai bunã.

ACUM CRED

Un cercetãtor foarte documentat a afirmat odatã cã stropirea sistematicã a peretilor cu putin otet diluat în apã e mult mai eficientã decât vãruirea pe care multi crescãtori o aplicã. Cei care mi-au citit articolele sau mã cunosc personal stiu cã sunt sceptic în privinta majoritãtii aditivilor care sunt promovati atât de agresiv prin intermediul canalelor media. Odatã am crezut în eficienta iaurtului sau a laptelui bãtut în stoparea Adeno/coli (boala pãsãrilor tinere), dar mi-am pierdut încrederea în aceste produse. Nici în otet nu am crezut vreodatã. Însã, dupã multe discuþii cu medicii veterinari si oamenii de stiinþã si dupã ce l-am întâlnit pe tipul care n-a mai avut probleme cu Adeno/coli si tricomonoza de când a început sã administreze frecvent otet de mere si usturoi în apa de bãut, am început sã am dubii si sã devin un partizan al acestei metode. Nu-mi pot imagina ca toti acesti specialisti sã se însele în privinta unor produse care oricum nu le aduc nici un profit.

Autor: Ad Schaerlaeckens

Traducere: Crescatoria de Porumbei

© Ad Schaerlaeckens

racingpigeonvert

 


Porumbei mai buni pentru oameni obisnuiti – Ad Schaerlaeckens

decembrie 6, 2012

Uneori oamenii se întreabă ce lucruri sunt mai importante în sportul columbofil pentru a fi un concurent de succes. Aici ei compară următoarele criterii:
– rolul columbofilului;
– rolul unei voliere bune;
– rolul hrănirii şi tratamentelor;
– rolul porumbeilor.
Unii oameni spun: calitatea păsărilor este cel mai important lucru care te face concurent de succes, urmează voliera şi în sfârşit columbofilul.
Alţii spun: o volieră bună este 50% răspunzătoare pentru succese, calitatea păsărilor 20 % şi tot aşa. Eu cred că rolul columbofilului este cel mai important.
Campionii “au sportul între degete” aşa cum spun olandezii. Ceea ce vor ei să spună este că unii oameni au simţuri bine pentru porumbei, alţii oricum niciodată nu vor învăţa, în ciuda bunelor lor intenţii.
De ce cred că rolul columbofilului este cel mai important?
Un bun columbofil fiţi sigur că are o volieră bună;
Un bun columbofil veţi vedea, este cel care ia păsări bune;
Un bun columbofil este cel care ştie cum să umble cu păsările, el are lucrurile sub control.
Voliera sau porumbeii oricum nu au nimic sub control.
Voliera nu poate vedea dacă este populată de păsări bune.
Porumbeii nu sunt capabili să facă climatul din volieră mai bun.
Columbofilul poate să facă toate aceste lucruri totuşi….
Când un columbofil este bun, ştie cât de importantă este calitatea păsărilor şi ştie cum şi de unde să le obţină. Mulţi oameni se întreabă cum unii prieteni au adesea atâta succes când importă păsări în timp ce alţii greşesc atât de des.
Cum să acţionezi şi unde să te duci să iei păsări bune?

Columbofilul
Bineânţeles vorbesc despre sportul din Olanda şi Belgia. Dar rădăcinile acestui sport sunt în aceste 2 ţări,
încă mulţi columbofili concurează aici într-o competiţie puternică şi este puţin probabil că ei fac lucruri rele. Deci poate de la ei fiecare poate învăţa.
Să începem mai întâi cu un paragraf important.
Cum să acţionezi când încerci să îmbunătăţeşti calitatea familiei tale de păsări este ceva ce diferă de la un columbofil la altul. Depinde foarte mult de ceea ce eşti şi cine eşti.
– Nu sunt banii o problemă pentru tine sau sunt?
– Următoarea întrebare care se ridică: care este poziţia ta în sport? Eşti deja campion sau nu?

Bogatul
Oamenii pentru care banii nu sunt o problemă cumpără chiar superpăsările sau puii lor.
Banii îi plasează într-o poziţie privilegiată, ei au mai multe şanse să aibă succes dar nu mai mult decât atât!!!. Deci şanse, nu certitudini. Ei nu sunt niciodată siguri, mulţumesc dumnezeule..
Dacă ar fi fost atât de simplu, numai bogaţii ar fi trebuit să fie campioni în câţiva ani de zile.
Dar sunt atât de multe exemple de oameni bogaţi care au ratat fără nici o speranţă.
Ei au cumpărat super păsări într-adevăr, dar numai aceasta nu i-a făcut super concurenţi.
Iată un exemplu amuzant cu ce s-a întâmplat în Olanda recent: era un tip American care a cheltuit o avere să cumpere AŞI Provinciali şi Naţionali şi campioni. După această afacere el a căutat să arate rezultatele sale în Olanda. Deci a construit o volieră mare şi scumpă în care a pus cele mai bune păsări pe care le-a putut cumpăra. Cu urmaşii lor el vroia să concureze.
Unii columbofili din clubul mic unde era au fost puţin cam nervoşi la început. “să concurezi împotriva puilor tuturor acestor AŞI??. Nu face aceasta competiţia cam nedreaptă? – întrebau ei.
Unii dintre ei se considerau deja învinşi chiar dinainte de a începe sezonul de concursuri.
Apoi a venit momentul când acest american într-adevăr a început să concureze cu puii aşilor care îl costaseră o avere.
Ştiţi ce s-a întâmplat?
În afară de câteva succese accidentale nu a făcut nimic, dimportivă: el a fost zdrobit de membrii clubului. Acei membri ai clubului care niciodată nu cheltuiseră nici un ban pe păsări îl umileau săptămână de săptămână, chiar mai mult, acest american devenise o mare glumă.
Deci pentru oamenii cu bani este uşor să obţină păsări bune dar aceasta nu îi face automat campioni.

Campionii
În afară de aceşti bogaţi, este o altă categorie mică de columbofili care este specială: aceia care sunt deja campioni. Un om care deja este campion acţionează diferit faţă de majoritatea columbofililor când încearcă să-şi îmbunătăţească păsările. Ei adesea au contacte bune şi schimbă păsări cu alţi campioni. Sau lasă pe altul să folosească un mascul sau o femelă pentru un an sau aşa ceva (îi împrumută).
Aceasta s-a întâmplat cu Houben şi Verbruggen……au schimbat doar o singură pasăre şi amîndoi au avut succese cu urmaşii. Aceeaşi poveste pentru Engels şi Van Hove Uytterhoeven. Ei amândoi au avut succese cu porumbei pe care i-au luat unul de la altul, nici un ban nu a fost implicat.
Deci campionii care vor să-şi îmbunătăţească familia lor vor încerca doar foarte puţine importuri deoarece ei înşişi deja au păsări bune.
Majoritatea columbofililior totuşi nu sunt bogaţi şi nici atâţia campioni nu sunt.
Care este sfatul pentru ei, oamenii obişnuiţi să ia păsări bune?
Să dea mari lovituri (tunuri)? Bineânţeles că nu.

Greşeala
“Marile lovituri” pot fi împărţite în gouă grupe:
1. Sunt acei oameni care sunt faimoşi în străinătate deoarece ei sunt oameni de afaceri deştepţi. Ei nu înseamnă nimic în concursuri în ţara lor dar ştiu cât de importante sunt pedigreele şi rasele şi ştiu cum să manipuleze presa.
Spre surprinderea colegilor, ei pot vinde păsările ca pâinea caldă. Sund adesea păsări cu pedigree impresionante dar nimic mai mult.
De ce acei cumpărători străini nu studiază rezultatele înaintea pedigreelor? întreabă prietenii.
Pentru acei cumpărători rezultatele nu par a fi importante: pedigreele şi rasa oricum sunt importante. În Olanda şi Belgia ei spun: aceşti străini cumpără o bucată de hârtie (pedigreul) de la acei necunoscuţi şi primesc o pasăre pentru ea.
Olandezii şi belgienii cu simţuri comune îşi dau seama că aşa zişii “oameni ai pedigreelor” nu sunt cei ce trebuie contactaţi pentru a obţine păsări bune.
Dar am spus, sunt două grupe de nume mari.

2. Ceilalţi sunt oameni care îşi merită faima.
Mă gândesc la oameni ca Toye, Engels, Dobbelaere, de Vooght, Bolle, v d Wegen şi mulţi alţii.
Ei pot să arate rezultatele bune şi în consecinţă ei trebuie să aibă porumbei buni. Ei nu au devenit mari în străinătate mitiund reporteri sau printr-o propagandă şireată. Problema pentru oamenii medii din Europa este că astfel de oameni sunt atât de scumpi deoarece majoritatea cumpărătorilor străini nu sunt naivi şi ştiu despre ei deasemenea. Deci aceşti tipi (adică adevăratele mari lovituri) au cerere mare pentru păsări şi în consecinţă preţurile pe care le solicită cresc foarte mult. Cu alte cuvinte: acei columbofili ar putea fi oamenii la care să te duci să iei păsări bune dacă nu ar fi atât de scumpi pentru oamenii obişnuiţi.
Vestea bună este că oricum ei nu sunt singurii cu păsări bune.

Sfatul 1
Pentru oamenii medii care nu au mulţi bani să cheltuie, primul sfat este: uită de numele mari şi uită publicitatea din presă.
Atât în Olanda cât şi în Belgia apar multe reportaje false despre falşi campioni şi de ce nu poate fi la fel în alte ţări?
Ceea ce trebuie să facă oamenii obişnuiţi este să se apropie de columbofilii din zona lor, de cei care îi înving săptămână de săptămână.
Ei cunosc rezultatele deoarece se confruntă cu ei la fiecare concurs şi cunosc omul. Ultimul lucru este important. Să fii campion în acest sport este ceva dar să fii cinstit când vinzi păsările este altceva. Când văd potenţiali cumpărători studiind ochii unui porumbel, reacţia mea este câteodată: “nu trebuie să priveşti pasărea în ochi ci columbofilul”.
Din fericire majoritatea oamenilor sunt cinstiţi şi trişorii formează o minoritate. Şi dacă acest columbofil cu păsări bune este un om deştept, îl va trata bine pe colegul său.
Deoarece el îşi dă seama că el poate fi campion atâta timp cât pierzătorii concurează împotriva lui. Dacă pierzătorii se satură să fie învinşi şi renunţă la sport, campionii vor fi ca împăraţii fără imperiu. Sportul nostru este ca şi celelalte: fără pierzători nu sunt învingători.
Este atât de simplu.
Un alt motiv pentru care mai bine iei porumbei de la aceşti columbofili mai buni din zona ta este că îşi dau seama că mai târziu te vor vedea din nou şi din nou după afacere. Dacă păsările pe care le-ai dat nu sunt bune, el se va confrunta cu aceasta pentru tot restul vieţii, poate şi numai uitându-se în ochii tăi.

Sfatul 2
În plus perioada este foarte importantă, nu mai puţin pentru cumpărătorii străini care doresc pui de la campioni Olandezi sau Belgieni. Cea mai bună perioadă este vara sau renunţă.
Motivul este că columbofilii europeni concurează puii lor din iunie până în august şi orice om serios are grijă de el mai întâi …..ceea ce înseamnă că primele două serii din cei mai buni porumbei ai săi îi opreşte pentru el. Mulţi oameni fac greşeala că ei vor tineri la începutul anului. Aceasta este o mare greşeală deoarece nu poţi să-i obţii din cei mai buni atunci. Acei super campioni Europeni care pretind că vând pui din cei mai buni porumbei ai lor în februarie sau martie nu sunt super campioni ci super mincinoşi. Deci obţine tineri (dacă de la columbofili europeni)nu până primăvara sau chiar mai bine mai târziu. Am spus că cea mai bună cale pentru campioni să-şi îmbunătăţească familia lor este să importe doar câteva păsări pe an deoarece ei deja au păsări bune. Dacă vor să importe multe, păsările proprii cele mai bune pot fi neglijate. Dar dacă nu ai păsări bune deloc, este mai bine să iei mai multe deodată.
Deci păsări ieftine de la acei tipi din zona ta care te bat.

Exemple Credeţi-mă, mulţi oameni au devenit campioni acţionând cum am descris anterior.
Unii chiar au devenit nume mondiale cu această metodă.

a. William Geerts este unul din ei. El locuia într-o zonă unde locuia şi Fons Jacobs. Jacobs a fost un bătrân, necunoscut înainte, care concura doar la distanţă scurtă şi medie. Geerts s-a căsătorit, s-a mutat în locul unde locuieşte în prezent (oraşul Schilde) şi între timp a obţinut o serie de ouă de la bătrînul său prieten, deoarece ştia cât de bun era el. Ouăle le-a obţinut aproape gratis. Doi ani mai târziu (1978), el a fost teroarea Uniunii Antwerpen.
Numele Geerts s-a răspândit ca un foc sălbatic în toată lumea, despre bătrânul Fons Jacobs care i-a furnizat lui păsări bune, nimeni nu a vorbit.

b. Gommaire Verbruggen a luat faimosul său “As”. El a plătit bani buni pentru el într-adevăr dar omul de la care luase acest “As” (Maurice v d Velden) avea părinţii săi de la un columbofil necunoscut de 80 de ani.
Eu însumi locuiesc doar la 5 minute de oraşul unde defunctul Gust Hofkens trăia. În anii 70 el era de neânvins dar din nou necunoscut. Hofkens a devenit faimos cu puţin timp înainte moartea sa şi chiar mai mult după moartea sa. Destul de amuzant, atunci el nu avea deloc păsări bune.

c. Jan Grondelaers, vulpea deşteaptă, a aflat despre rezultatele lui Hofkens când era în vârful carierei şi s-a dus la momentul potrivit, când Hofkens era încă necunoscut şi …. foarte ieftin. În special urmaşii păsărilor de la Hofkens l-au făcut faimos pe Grondelaers.

Si atunci rasele??
Rasa este o speculaţie.
Rasa este o invenţie a brokerilor castelelor din aer.
Rasa este un balon.
Rasa este un steag care trebuie să acopere o încărcătură bună de nimic.
Rasa este un cuvânt care trebuie să compenseze calitatea slabă.
Cei mai mulţi americani, Japonezi şi taiwanezi care au vizitat Olanda şi Belgia ştiu despre aceasta. Vizitele lor la campioni i-au făcut să-şi dea seama că au avut creierele spălate prea mult timp. Aceasta era în acele zile când prea puţini oameni aveau prea multă putere. Dar vremurile s-au schimbat.
Deci drag columbofil, dacă nu eşti bogat nu este un motiv să disperi.
Poţi deveni campion la fel de bine ca oamenii cu bani. Este puţin mai greu dar tu trebuie să fii puţin mai deştept. Deşteptăciunea trebuie să compenseze lipsa banilor. Sunt atât de multe exemple de oameni fără bani care au devenit campioni urmând calea pe care am descris-o, luând aceste sfaturi în serios.
În acest sport nu trebuie să fii tânăr ca să învingi.
În acest sport nu trebuie să fii bărbat ca să învingi.
În acest sport nu trebuie să fii atlet ca să învingi.
În acest sport nu trebuie să fii savant ca să învingi.
Şi în acest sport nu trebuie să fii bogat ca să învingi.
Trebuie doar să vezi purul adevăr, nu trebuie să crezi tot ce este scris sau ce ţi se spune. Trebuie să ai ochii deschişi şi să ai simţuri pentru păsări.
Nu face aceasta sportul cu porumbei atât de unic şi atât de amuzant??

Autor: Ad Schaerlaeckens

Traducere: Crescatoria de Porumbei

© Ad Schaerlaeckens

racingpigeonvert


Adapostul porumbeilor

decembrie 6, 2012

Mai jos puteti viziona un material video despre adapostul porumbeilor realizat de crescatoriadeporumbei.com


Porumbei mai buni pentru oameni obisnuiti – Ad Schaerlaeckens

decembrie 6, 2012

Uneori oamenii se întreabă ce lucruri sunt mai importante în sportul columbofil pentru a fi un concurent de succes. Aici ei compară următoarele criterii:
– rolul columbofilului;
– rolul unei voliere bune;
– rolul hrănirii şi tratamentelor;
– rolul porumbeilor.
Unii oameni spun: calitatea păsărilor este cel mai important lucru care te face concurent de succes, urmează voliera şi în sfârşit columbofilul.
Alţii spun: o volieră bună este 50% răspunzătoare pentru succese, calitatea păsărilor 20 % şi tot aşa. Eu cred că rolul columbofilului este cel mai important.
Campionii “au sportul între degete” aşa cum spun olandezii. Ceea ce vor ei să spună este că unii oameni au simţuri bine pentru porumbei, alţii oricum niciodată nu vor învăţa, în ciuda bunelor lor intenţii.
De ce cred că rolul columbofilului este cel mai important?
Un bun columbofil fiţi sigur că are o volieră bună;
Un bun columbofil veţi vedea, este cel care ia păsări bune;
Un bun columbofil este cel care ştie cum să umble cu păsările, el are lucrurile sub control.
Voliera sau porumbeii oricum nu au nimic sub control.
Voliera nu poate vedea dacă este populată de păsări bune.
Porumbeii nu sunt capabili să facă climatul din volieră mai bun.
Columbofilul poate să facă toate aceste lucruri totuşi….
Când un columbofil este bun, ştie cât de importantă este calitatea păsărilor şi ştie cum şi de unde să le obţină. Mulţi oameni se întreabă cum unii prieteni au adesea atâta succes când importă păsări în timp ce alţii greşesc atât de des.
Cum să acţionezi şi unde să te duci să iei păsări bune?

Columbofilul
Bineânţeles vorbesc despre sportul din Olanda şi Belgia. Dar rădăcinile acestui sport sunt în aceste 2 ţări,
încă mulţi columbofili concurează aici într-o competiţie puternică şi este puţin probabil că ei fac lucruri rele. Deci poate de la ei fiecare poate învăţa.
Să începem mai întâi cu un paragraf important.
Cum să acţionezi când încerci să îmbunătăţeşti calitatea familiei tale de păsări este ceva ce diferă de la un columbofil la altul. Depinde foarte mult de ceea ce eşti şi cine eşti.
– Nu sunt banii o problemă pentru tine sau sunt?
– Următoarea întrebare care se ridică: care este poziţia ta în sport? Eşti deja campion sau nu?

Bogatul
Oamenii pentru care banii nu sunt o problemă cumpără chiar superpăsările sau puii lor.
Banii îi plasează într-o poziţie privilegiată, ei au mai multe şanse să aibă succes dar nu mai mult decât atât!!!. Deci şanse, nu certitudini. Ei nu sunt niciodată siguri, mulţumesc dumnezeule..
Dacă ar fi fost atât de simplu, numai bogaţii ar fi trebuit să fie campioni în câţiva ani de zile.
Dar sunt atât de multe exemple de oameni bogaţi care au ratat fără nici o speranţă.
Ei au cumpărat super păsări într-adevăr, dar numai aceasta nu i-a făcut super concurenţi.
Iată un exemplu amuzant cu ce s-a întâmplat în Olanda recent: era un tip American care a cheltuit o avere să cumpere AŞI Provinciali şi Naţionali şi campioni. După această afacere el a căutat să arate rezultatele sale în Olanda. Deci a construit o volieră mare şi scumpă în care a pus cele mai bune păsări pe care le-a putut cumpăra. Cu urmaşii lor el vroia să concureze.
Unii columbofili din clubul mic unde era au fost puţin cam nervoşi la început. “să concurezi împotriva puilor tuturor acestor AŞI??. Nu face aceasta competiţia cam nedreaptă? – întrebau ei.
Unii dintre ei se considerau deja învinşi chiar dinainte de a începe sezonul de concursuri.
Apoi a venit momentul când acest american într-adevăr a început să concureze cu puii aşilor care îl costaseră o avere.
Ştiţi ce s-a întâmplat?
În afară de câteva succese accidentale nu a făcut nimic, dimportivă: el a fost zdrobit de membrii clubului. Acei membri ai clubului care niciodată nu cheltuiseră nici un ban pe păsări îl umileau săptămână de săptămână, chiar mai mult, acest american devenise o mare glumă.
Deci pentru oamenii cu bani este uşor să obţină păsări bune dar aceasta nu îi face automat campioni.

Campionii
În afară de aceşti bogaţi, este o altă categorie mică de columbofili care este specială: aceia care sunt deja campioni. Un om care deja este campion acţionează diferit faţă de majoritatea columbofililor când încearcă să-şi îmbunătăţească păsările. Ei adesea au contacte bune şi schimbă păsări cu alţi campioni. Sau lasă pe altul să folosească un mascul sau o femelă pentru un an sau aşa ceva (îi împrumută).
Aceasta s-a întâmplat cu Houben şi Verbruggen……au schimbat doar o singură pasăre şi amîndoi au avut succese cu urmaşii. Aceeaşi poveste pentru Engels şi Van Hove Uytterhoeven. Ei amândoi au avut succese cu porumbei pe care i-au luat unul de la altul, nici un ban nu a fost implicat.
Deci campionii care vor să-şi îmbunătăţească familia lor vor încerca doar foarte puţine importuri deoarece ei înşişi deja au păsări bune.
Majoritatea columbofililior totuşi nu sunt bogaţi şi nici atâţia campioni nu sunt.
Care este sfatul pentru ei, oamenii obişnuiţi să ia păsări bune?
Să dea mari lovituri (tunuri)? Bineânţeles că nu.

Greşeala
“Marile lovituri” pot fi împărţite în gouă grupe:
1. Sunt acei oameni care sunt faimoşi în străinătate deoarece ei sunt oameni de afaceri deştepţi. Ei nu înseamnă nimic în concursuri în ţara lor dar ştiu cât de importante sunt pedigreele şi rasele şi ştiu cum să manipuleze presa.
Spre surprinderea colegilor, ei pot vinde păsările ca pâinea caldă. Sund adesea păsări cu pedigree impresionante dar nimic mai mult.
De ce acei cumpărători străini nu studiază rezultatele înaintea pedigreelor? întreabă prietenii.
Pentru acei cumpărători rezultatele nu par a fi importante: pedigreele şi rasa oricum sunt importante. În Olanda şi Belgia ei spun: aceşti străini cumpără o bucată de hârtie (pedigreul) de la acei necunoscuţi şi primesc o pasăre pentru ea.
Olandezii şi belgienii cu simţuri comune îşi dau seama că aşa zişii “oameni ai pedigreelor” nu sunt cei ce trebuie contactaţi pentru a obţine păsări bune.
Dar am spus, sunt două grupe de nume mari.

2. Ceilalţi sunt oameni care îşi merită faima.
Mă gândesc la oameni ca Toye, Engels, Dobbelaere, de Vooght, Bolle, v d Wegen şi mulţi alţii.
Ei pot să arate rezultatele bune şi în consecinţă ei trebuie să aibă porumbei buni. Ei nu au devenit mari în străinătate mitiund reporteri sau printr-o propagandă şireată. Problema pentru oamenii medii din Europa este că astfel de oameni sunt atât de scumpi deoarece majoritatea cumpărătorilor străini nu sunt naivi şi ştiu despre ei deasemenea. Deci aceşti tipi (adică adevăratele mari lovituri) au cerere mare pentru păsări şi în consecinţă preţurile pe care le solicită cresc foarte mult. Cu alte cuvinte: acei columbofili ar putea fi oamenii la care să te duci să iei păsări bune dacă nu ar fi atât de scumpi pentru oamenii obişnuiţi.
Vestea bună este că oricum ei nu sunt singurii cu păsări bune.

Sfatul 1
Pentru oamenii medii care nu au mulţi bani să cheltuie, primul sfat este: uită de numele mari şi uită publicitatea din presă.
Atât în Olanda cât şi în Belgia apar multe reportaje false despre falşi campioni şi de ce nu poate fi la fel în alte ţări?
Ceea ce trebuie să facă oamenii obişnuiţi este să se apropie de columbofilii din zona lor, de cei care îi înving săptămână de săptămână.
Ei cunosc rezultatele deoarece se confruntă cu ei la fiecare concurs şi cunosc omul. Ultimul lucru este important. Să fii campion în acest sport este ceva dar să fii cinstit când vinzi păsările este altceva. Când văd potenţiali cumpărători studiind ochii unui porumbel, reacţia mea este câteodată: “nu trebuie să priveşti pasărea în ochi ci columbofilul”.
Din fericire majoritatea oamenilor sunt cinstiţi şi trişorii formează o minoritate. Şi dacă acest columbofil cu păsări bune este un om deştept, îl va trata bine pe colegul său.
Deoarece el îşi dă seama că el poate fi campion atâta timp cât pierzătorii concurează împotriva lui. Dacă pierzătorii se satură să fie învinşi şi renunţă la sport, campionii vor fi ca împăraţii fără imperiu. Sportul nostru este ca şi celelalte: fără pierzători nu sunt învingători.
Este atât de simplu.
Un alt motiv pentru care mai bine iei porumbei de la aceşti columbofili mai buni din zona ta este că îşi dau seama că mai târziu te vor vedea din nou şi din nou după afacere. Dacă păsările pe care le-ai dat nu sunt bune, el se va confrunta cu aceasta pentru tot restul vieţii, poate şi numai uitându-se în ochii tăi.

Sfatul 2
În plus perioada este foarte importantă, nu mai puţin pentru cumpărătorii străini care doresc pui de la campioni Olandezi sau Belgieni. Cea mai bună perioadă este vara sau renunţă.
Motivul este că columbofilii europeni concurează puii lor din iunie până în august şi orice om serios are grijă de el mai întâi …..ceea ce înseamnă că primele două serii din cei mai buni porumbei ai săi îi opreşte pentru el. Mulţi oameni fac greşeala că ei vor tineri la începutul anului. Aceasta este o mare greşeală deoarece nu poţi să-i obţii din cei mai buni atunci. Acei super campioni Europeni care pretind că vând pui din cei mai buni porumbei ai lor în februarie sau martie nu sunt super campioni ci super mincinoşi. Deci obţine tineri (dacă de la columbofili europeni)nu până primăvara sau chiar mai bine mai târziu. Am spus că cea mai bună cale pentru campioni să-şi îmbunătăţească familia lor este să importe doar câteva păsări pe an deoarece ei deja au păsări bune. Dacă vor să importe multe, păsările proprii cele mai bune pot fi neglijate. Dar dacă nu ai păsări bune deloc, este mai bine să iei mai multe deodată.
Deci păsări ieftine de la acei tipi din zona ta care te bat.

Exemple Credeţi-mă, mulţi oameni au devenit campioni acţionând cum am descris anterior.
Unii chiar au devenit nume mondiale cu această metodă.

a. William Geerts este unul din ei. El locuia într-o zonă unde locuia şi Fons Jacobs. Jacobs a fost un bătrân, necunoscut înainte, care concura doar la distanţă scurtă şi medie. Geerts s-a căsătorit, s-a mutat în locul unde locuieşte în prezent (oraşul Schilde) şi între timp a obţinut o serie de ouă de la bătrînul său prieten, deoarece ştia cât de bun era el. Ouăle le-a obţinut aproape gratis. Doi ani mai târziu (1978), el a fost teroarea Uniunii Antwerpen.
Numele Geerts s-a răspândit ca un foc sălbatic în toată lumea, despre bătrânul Fons Jacobs care i-a furnizat lui păsări bune, nimeni nu a vorbit.

b. Gommaire Verbruggen a luat faimosul său “As”. El a plătit bani buni pentru el într-adevăr dar omul de la care luase acest “As” (Maurice v d Velden) avea părinţii săi de la un columbofil necunoscut de 80 de ani.
Eu însumi locuiesc doar la 5 minute de oraşul unde defunctul Gust Hofkens trăia. În anii 70 el era de neânvins dar din nou necunoscut. Hofkens a devenit faimos cu puţin timp înainte moartea sa şi chiar mai mult după moartea sa. Destul de amuzant, atunci el nu avea deloc păsări bune.

c. Jan Grondelaers, vulpea deşteaptă, a aflat despre rezultatele lui Hofkens când era în vârful carierei şi s-a dus la momentul potrivit, când Hofkens era încă necunoscut şi …. foarte ieftin. În special urmaşii păsărilor de la Hofkens l-au făcut faimos pe Grondelaers.

Si atunci rasele??
Rasa este o speculaţie.
Rasa este o invenţie a brokerilor castelelor din aer.
Rasa este un balon.
Rasa este un steag care trebuie să acopere o încărcătură bună de nimic.
Rasa este un cuvânt care trebuie să compenseze calitatea slabă.
Cei mai mulţi americani, Japonezi şi taiwanezi care au vizitat Olanda şi Belgia ştiu despre aceasta. Vizitele lor la campioni i-au făcut să-şi dea seama că au avut creierele spălate prea mult timp. Aceasta era în acele zile când prea puţini oameni aveau prea multă putere. Dar vremurile s-au schimbat.
Deci drag columbofil, dacă nu eşti bogat nu este un motiv să disperi.
Poţi deveni campion la fel de bine ca oamenii cu bani. Este puţin mai greu dar tu trebuie să fii puţin mai deştept. Deşteptăciunea trebuie să compenseze lipsa banilor. Sunt atât de multe exemple de oameni fără bani care au devenit campioni urmând calea pe care am descris-o, luând aceste sfaturi în serios.
În acest sport nu trebuie să fii tânăr ca să învingi.
În acest sport nu trebuie să fii bărbat ca să învingi.
În acest sport nu trebuie să fii atlet ca să învingi.
În acest sport nu trebuie să fii savant ca să învingi.
Şi în acest sport nu trebuie să fii bogat ca să învingi.
Trebuie doar să vezi purul adevăr, nu trebuie să crezi tot ce este scris sau ce ţi se spune. Trebuie să ai ochii deschişi şi să ai simţuri pentru păsări.
Nu face aceasta sportul cu porumbei atât de unic şi atât de amuzant??

Autor: Ad Schaerlaeckens

Traducere: Crescatoria de Porumbei

© Ad Schaerlaeckens


Adapostul porumbeilor

decembrie 6, 2012

Mai jos puteti viziona un material video despre adapostul porumbeilor realizat de crescatoriadeporumbei.com


Locurile 1,2 si 3 Viteza 2012 FCPR

decembrie 3, 2012

Mai jos puteti vizualiza primele locuri la categoria viteza 2012 din cadrul FCPR.

sofron gheorghe

Locul 1 Sofron Gheorghe 002103210 M, 5.48 puncte

Locul 2 Sofron Veronica 010994909 F, 5,53 puncte

Locul 3 Comanescu + Olteanu C, 0109949-10 F, 5,99 puncte

clasamente viteza 2012


In vizita la: Expozitia Nationala F.C.P.R. 2012 Targu Mures

decembrie 3, 2012

001

Sambata, de ziua nationala, am plecat spre Targu Mures, Hotel President, locatia unde s-a desfasurat Expozitia Nationala FCPR. A fost prima expozitie la care am participat, am fost interesat in principal de porumbeii de maraton si fond. Categorii care imi plac si  la care am avut primele rezultate anul acesta (norme).

In poza, la stanga mea se gaseste frumoasa mea sotie Donna, in stanga sotiei, Flavius Vancea locul 2 national Viteza Palmares 3 ani (Oncescu 0040079-09 , mai jos se poate vedea rezultatele la categoria viteza palmares). Iar in dreapta mea, Bogdan Boit, cel care se ocupa de porumbei in timpul saptamanii cat timp stau la Oradea).

clasamente viteza palamares 2012


Locurile 1,2 si 3 Viteza 2012 FCPR

decembrie 3, 2012

Mai jos puteti vizualiza primele locuri la categoria viteza 2012 din cadrul FCPR.

sofron gheorghe

Locul 1 Sofron Gheorghe 002103210 M, 5.48 puncte

Locul 2 Sofron Veronica 010994909 F, 5,53 puncte

Locul 3 Comanescu + Olteanu C, 0109949-10 F, 5,99 puncte

clasamente viteza 2012