Porumbei Gulerati (Iacobini)

Originea: Exista informatii care conduc la concluzia ca porumbeii gulerati au fost adusi in Europa din India de marinarii olandezi in calatoriile lor intreprinse in secolul al XII-lea. Foarte repede acestia s-au raspandit in Europa de Vest si Europa Centrala fiind mentionati ca rasa de porumbei distincta mai bine de 400 de ani. Rasade porubei iacobini a evoluat insa in mod spectaculos abia dupa cel de-al doilea razboi mondial, cunoscand transformari semnificative ca infatisare.

Denumirea: cea mai raspandita denumire a rasei este cea utilizata de vorbitorii de limba engleza „Jacobin Pigeon„, dar poarta si alt nume precum: „Capucin”. Denumirea de „Jacobins Pigeons”, care s-ar putea traduce in limba romana „Porumbei Iacobini” isi are originea in asemanarea porumbeilor din aceasta rasa (asa cum aratau pe vremuri) cu imbracamintea calugarilor (sutane cu gluga) din ordinul iacobinilor. Rasa mai este cunoscuta si sub denumirea Maria Stuart, denumire data de simpatia cunoscuta a unei regine a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei fata de aceasta rasa si care obisnuia sa faca schimb de porumbei cu nobilii englezi din acele vremuri. Numele reginei pasionata de porumbeii gulerati este Victoria si a ocupat tronul intre 1837-1901.

Peruca: trebuie sa aiba un diametru cat mai mare (privita din profil) si sa fie suficient de deasa astfel incat in aceasta sa nu apara goluri (sparturi). Penele care o alcatuiesc trebuie sa fie astfel dispuse incat si-i confere o forma cat mai regulata, cat mai neteda. Forma de ansamblu a perucii a suscitat multe discutii, dominand in general opinia ca aceasta trebuie sa fie perfect circulara. O peruca reusita este alcatuita din pene destul de ferme (deci nu prea firoase) care se imbina atat de armonios incat alcatuiesc o suprafata neteda, circulara (ca o scoica). Desi pentru un ochi mai neexperimentat peruca pare a fi un intreg, crescatorii deosebesc 3 parti componente ale acesteia: coama, lantul si gluga(sau palaria).

Capul: trebuie sa fie rotunjit, cu o ceafa lata care sa sustina o palarie deasa si suficient de lunga.

Ochii: sunt albi (perla) la toate varietatile de culoare, iar genele trebuie sa fie deschise la culoare (alb-roz, alb-gri).

Ciocul: trebuie sa fie de lungime medie, deschis la culoare.

Gatul: nu poate fi considerat niciodata prea lung, el este baza de sustinere a intregii peruci si diametrul acesteia depinde hotarator de lungimea gatului. Asadar crescatorii apreciaza un porumbel cu un gat cat mai lung, dar nu pentru el insusi, ci pentru ceea ce poarta pe el.

Spatele: trebuie sa fie cat mai ingust, putin scobit la mijloc, daca il privim din profil. Este de preferat ca acesta sa fie acoperit de remigele secundare.

Aripile: sa atinga ca dimensiune varful cozii, fiind purtate strans lipite de corp, varfurile odihnindu-se pe coada fara sa se intretaie.

Coada: lunga, se ascute mult spre varf atingand latimea unei pene si jumatate.

Picioarele: sunt de dimensiuni medii si au o culoare rosie. Picioarele trebuie sa fie ascunse de penajul care creste pe pieptul porumbelului (in partea sa inferioara), pana aproape de degete, contribuind astfel la crearea iluziei unui corp mai lung (inalt).

Culoarea: sunt cunoscute cel putin 14 culori ale penajului la porumbeii gulerati: alb, negru, rosu, galben, albastru, gut, crem, indigo, pamantiu (dun), maro, castaniu, argintiu, allmond, andaluzian si cateva combinatii ale acestor culori cu albul (pestritii pe negru, pestritii pe galben, pe rosu, etc).

Desenul: Modul in are sunt dispuse penele colorate in raport cu cele albe pe diferitele parti ale corpului porumbelului gulerat reprezinta o alta trasatura distincta si atractiva a rasei. Cu exceptia albilor curati (la care toate penele sunt albe) penajul porumbeilor gulerati este dispus in raport cu culoarea astfel: capul, coada si remigele primare (primele 10 pene din aripi) sunt albe restul penajului fiind colorat. Pestritii prezinta acelasi desen (raspandire a culorii), dar penele colorate ale corpului se intercaleaza cu cele albe in procente egale pe toate suprafetele corpului.

Greseli grave: Pe cap sau in coada porumbelul iacobin are pene colorate, la pestritii penele colorate si cel albe nu sunt prezente in proportii egale. Aripile purtate sub coada sau o coada prea lata sunt defecte destul de importante.

Marimea inelului: 8 mm

Sursa:

http://acka.rdsor.ro/gulerati.html

Porumbei Gulerati (Iacobini)

Originea: Exista informatii care conduc la concluzia ca porumbeii gulerati au fost adusi in Europa din India de marinarii olandezi in calatoriile lor intreprinse in secolul al XII-lea. Foarte repede acestia s-au raspandit in Europa de Vest si Europa Centrala fiind mentionati ca rasa de porumbei distincta mai bine de 400 de ani. Rasade porubei iacobini a evoluat insa in mod spectaculos abia dupa cel de-al doilea razboi mondial, cunoscand transformari semnificative ca infatisare.

Denumirea: cea mai raspandita denumire a rasei este cea utilizata de vorbitorii de limba engleza „Jacobin Pigeon„, dar poarta si alt nume precum: „Capucin”. Denumirea de „Jacobins Pigeons”, care s-ar putea traduce in limba romana „Porumbei Iacobini” isi are originea in asemanarea porumbeilor din aceasta rasa (asa cum aratau pe vremuri) cu imbracamintea calugarilor (sutane cu gluga) din ordinul iacobinilor. Rasa mai este cunoscuta si sub denumirea Maria Stuart, denumire data de simpatia cunoscuta a unei regine a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei fata de aceasta rasa si care obisnuia sa faca schimb de porumbei cu nobilii englezi din acele vremuri. Numele reginei pasionata de porumbeii gulerati este Victoria si a ocupat tronul intre 1837-1901.

Peruca: trebuie sa aiba un diametru cat mai mare (privita din profil) si sa fie suficient de deasa astfel incat in aceasta sa nu apara goluri (sparturi). Penele care o alcatuiesc trebuie sa fie astfel dispuse incat si-i confere o forma cat mai regulata, cat mai neteda. Forma de ansamblu a perucii a suscitat multe discutii, dominand in general opinia ca aceasta trebuie sa fie perfect circulara. O peruca reusita este alcatuita din pene destul de ferme (deci nu prea firoase) care se imbina atat de armonios incat alcatuiesc o suprafata neteda, circulara (ca o scoica). Desi pentru un ochi mai neexperimentat peruca pare a fi un intreg, crescatorii deosebesc 3 parti componente ale acesteia: coama, lantul si gluga(sau palaria).

Capul: trebuie sa fie rotunjit, cu o ceafa lata care sa sustina o palarie deasa si suficient de lunga.

Ochii: sunt albi (perla) la toate varietatile de culoare, iar genele trebuie sa fie deschise la culoare (alb-roz, alb-gri).

Ciocul: trebuie sa fie de lungime medie, deschis la culoare.

Gatul: nu poate fi considerat niciodata prea lung, el este baza de sustinere a intregii peruci si diametrul acesteia depinde hotarator de lungimea gatului. Asadar crescatorii apreciaza un porumbel cu un gat cat mai lung, dar nu pentru el insusi, ci pentru ceea ce poarta pe el.

Spatele: trebuie sa fie cat mai ingust, putin scobit la mijloc, daca il privim din profil. Este de preferat ca acesta sa fie acoperit de remigele secundare.

Aripile: sa atinga ca dimensiune varful cozii, fiind purtate strans lipite de corp, varfurile odihnindu-se pe coada fara sa se intretaie.

Coada: lunga, se ascute mult spre varf atingand latimea unei pene si jumatate.

Picioarele: sunt de dimensiuni medii si au o culoare rosie. Picioarele trebuie sa fie ascunse de penajul care creste pe pieptul porumbelului (in partea sa inferioara), pana aproape de degete, contribuind astfel la crearea iluziei unui corp mai lung (inalt).

Culoarea: sunt cunoscute cel putin 14 culori ale penajului la porumbeii gulerati: alb, negru, rosu, galben, albastru, gut, crem, indigo, pamantiu (dun), maro, castaniu, argintiu, allmond, andaluzian si cateva combinatii ale acestor culori cu albul (pestritii pe negru, pestritii pe galben, pe rosu, etc).

Desenul: Modul in are sunt dispuse penele colorate in raport cu cele albe pe diferitele parti ale corpului porumbelului gulerat reprezinta o alta trasatura distincta si atractiva a rasei. Cu exceptia albilor curati (la care toate penele sunt albe) penajul porumbeilor gulerati este dispus in raport cu culoarea astfel: capul, coada si remigele primare (primele 10 pene din aripi) sunt albe restul penajului fiind colorat. Pestritii prezinta acelasi desen (raspandire a culorii), dar penele colorate ale corpului se intercaleaza cu cele albe in procente egale pe toate suprafetele corpului.

Greseli grave: Pe cap sau in coada porumbelul iacobin are pene colorate, la pestritii penele colorate si cel albe nu sunt prezente in proportii egale. Aripile purtate sub coada sau o coada prea lata sunt defecte destul de importante.

Marimea inelului: 8 mm

Sursa:

http://acka.rdsor.ro/gulerati.html

Zburator de Polonia

Originea: aceasta rasa de porumbei s-a format in Polonia, in imprajurimile orasului Radom, inca din a doua jumatate a secolului trecut prin incrucisarea zburatorilor barbosi germani cu rasa locala, zburatorul de radom cu coada alba. Aceste pasari sunt tinute pentru frumusetea lor atat in voliere, cat si in zbor; ele zburand chiar si in stoluri de cate o suta. Zburatorul de Polonia face parte din grupa porumbeilor rotitori cu cioc lung si coada ingusta.

Aptitudini de zbor: porumbei zburatori de semi-inaltime, in stoluri stranse, cu durata minima 4-5 ore; zbor asemanator cu cel al tipplerului.

Capul: alungit, cu fruntea putin inalta, oblica, ovala; crestetul capului este usor bombat.

Ochii: albi, cu o nuanta fina rosiatica (ochi de perla) inconjurat de gene mici, putin carnoase, alb rosu la exemplarele de culoare rosie si neagra; alb galbui la cele de culoare galbena.

Ciocul: drept, lung de 19-20 mm, de culoare alba.

Gatul: lung usor arcuit si relativ subtire.

Pieptul: musculos, proportional de lat si bombat, perimetrul toracic de 25-24 cm.

Spatele: usor bombata, mai larga spre umeri; se ingusteaza treptat spre ceafa.

Aripile: mari, lungi de 22-24 cm, varfurile purtate deasupra cozii, nu se intretaie si acopera aproape tot trunchiul; anvergura 63-65 cm; cel putin 7 pene albe in ambele aripi.

Coada: lunga de 11,5-12cm, ingusta, stransa, cu 12 pene, urmeaza linia spinarii oblic spre sol de culoare alba.

Picioarele: au lungimea de 7-8 cm, neincaltate; ghiarele sunt de culoare albe, ca si ciocul.

Penajul: des, strans lipit de corp, lucios.

Culoare si desen: rosu, negru, galben si foarte rar albastru. Indiferent de culoare, porumbeii zburatori de Polonia trebuie sa fie sfarcolati si cu coada alba. Specific rasei este faptul ca sub cioc exista o barba tot de culoare alba.

Greseli: corp cu structura grosolana; tinuta orizontala; picioare lungi sau prea scurte; spinarea lunga; coada lunga sau lata; penajul neunicolor (colorat) in coada; cap rotund si motat; cioc scurt si colorat; ochi de culoare inchisa; aripi care se intretaie deasupra cozii cu pene de culoare alba putine; culori mate, neintensive; lipsa barbiei.

Marimea inelului: 7 mm

Sursa:

http://acka.rdsor.ro/zbdepolonia.html

Roller Oriental

Originea: Rasa de porumbei Roller Oriental isi are originea din Smirna, Turcia.

Capul: oval, dar nu plat, sau rotund.

Ochii: albi cu centre negre si cel mai important o geana alba fara rosu sau galben.

Ciocul: de lungime mijlocie si culoare alba.

Gatul: scurt; doar femelele pot avea gatul mai lung decat masculii.

Spatele: usor arcuit, dand o aparenta de coama.

Aripile: lungi, trenate (dar nu trebuie sa atinga pamantul).

Coada: contine 14-21 pene, lunga si lata; este tinuta la un unghi de 45 grade fata de corp.

Picioarele: trebuie sa fie scurte.

Culoarea: porumbeii rolleri orientali pot fi gasiti pe culorile rosu, negru, alb, galben, albastru, almond (cele mai importante culori sunt almond si intunecati, din acestea putandu-se obtine toate culorile).

Greseli grave: cap chel, incaruntit, pestritat; aripi roz; picioare lungi; cioc negru; aripi netrenate; etc.

Marimea inelului: 7 mm

Sursa:

http://acka.rdsor.ro/rolleroriental.html

Porumbei Rotati (Voltati)

Originea: porumbeii rotati au fost selectionati in Anglia.

Capul: relativ mic, alungit; este nemotat cu fruntea putin bombata, usor ridicata fata de linia ciocului si ceafa mult arcuita.

Ochii: brun inchisi la porumbeii albi cu coada colorata si capaciti la cei cu penaj unicolor si codalbi; ochii sunt albi.

Geana: putin pronuntate, alb-galbene si netede.

Ciocul: lung, subtire si drept, indreptat in jos; este negru la varietatile negri si vinete, alb la varietatea alba si de culoare deschisa la celelalte varietati. Narile: alungit-cordiforme, despartite netede si albe.

Gatul: lung, recurbat la fel ca gatul unei lebede, lasat mult pe spate cu o tremurare nervoasa caracteristica si cu barbia adanc scobita. In pozitia numita „de parada” capul este plasat mai jos decat varful pieptului, pe nuca sau pernita formata din penele bogate supracodale.

Pieptul: bombat, purtat foarte sus si spinarea concava, lasata pronuntat in jos spre coada dau trunchiului o directie aproape verticala.

Abdomen: cu directie oblica este bogat imbracat in penaj. Aripile: lungi si drepte sunt strans lipite de corp cu varfurile purtate sub coada (trenate).

Coada: aproape circulara, formata dintr-un mare numar de 32-42 rectrice lungi si foarte late asezate pe 2-3 randuri circulare. In pozitie de parada coada este tinuta vertical, intinsa in forma de disc, iar cele doua rectrice marginale ating usor pamantul. Patrimea externa a rectricelor are lama destramata sau frezata facand ca penele sa para si mai late. Penele subcodale si supracodale, ultimele formand nuca sau codita (coada nucata), sunt bogat dezvoltate. Glanda uropigiana lipseste.

Picioarele: mijlocii spre scurte si neincaltate. Porumbeii voltati merg intotdeauna pe varful degetelor.

Penajul: in general foarte bogat, indesat si lipit de corp. Sunt porumbei cu bune aptitudini de incubatie si crestere a puilor. Fecudintatea lor poate fii marita prin taierea rectricelor de la margine cozii.

Culoare si desen: porumbeii voltati pot fi unicolori albi, negri, galbeni si rosii; dungati pe vanat si pe argintiu (bragagiu); guti, capaciti, codalbi si albi cu coada colorata in culorile amintite mai sus.

Eliminare de excremente moi

Aspectul excrementelor, consistenta si mirosul lor sunt indicii de sanatate al porumbeilor. Orice mica devierede la normal privind aspectul fecalelor trebuie luat in serios de catre crescator, ca semn de alarma, indicand o posibila imbolnavire in crescatorie.

Cauzele posibile ale eliminarii excrementelor moi:

• modificarea vremii, umiditate, curent, reducerea temperaturii porumbarului;
• stres psihic datorat schimbarii porumbarului, vaccinarile preventive, transportul, expozitiile, modificarea orelor de furajare, nervozitatea;
• schimbarea furajului, anumite componete intolerabile din furaj (consumul gritului cu continut crescut de sare) pot cauza pierderi mari de apa, electroliti si minerale in urma tulburarii echilibrului hidroelectrolitic.

Simptomatologie

In mod normal continutul intestinal parcurgand pasajul intestinal devine atat de dens incat la eliminare are consistenta unei paste.

In cazul unui pasaj intestinal rapid, perioada de resorbtie se scurteaza si de aceea densificarea continutului nu se produce in totalitate. Nici in cazul consumului ridicat de apa nu este posibil concentrarea urinii pe cloaca peste nivelul fiziologic. Cantitatea mare de urina dilueaza fecalele in interiorul cloacei in asa masura incat putem crede, ca fecalele moi s-ar putea datora diareei. Fenomenul apare rapid si numai la unii pasari.

Diagnostic

Este indicat efectuarea examenelor de laborator, pentru a exclude posibilitatea ca fecaelele moi sa fie cauzate de boli infectioase sau parazitare.

Diagnostic diferential

Salmoneloza, paramixoviroza, infectie cu E. coli, coccidioza.

Indicatii privind tratamentul

Descoperirea cauzelor modificarii fecalelor

Completarea nivelului de lichide, minerale si microelemente prin administrarea de chevit-fit si liviferm pentru stabilizarea florei intestinale

Zburator Tippler Englez

Originea: Anglia. Capul: corespunzator dimensiunilor corpului proportional de mic.

Din profil fruntea si ceafa au aceeasi inaltime, amandoua sunt rotunjite. Crestetul usor arcuit, dar o usoara turtire se admite.

Ciocul cu fruntea formeaza un unghi deschis (obtuz).

Ochii: irisul de perla admitandu-se o usoara irizatie rosie.

Genele sunt fine, duble; culoarea lor la negri, albastri, brumati, berzati si la varietatile de culoare ale acestora este cenusie; la argintii, rosii, galbeni, cafenii si la varietatile de culoare ale acestora este maroniu-deschis.

Umflaturile de la baza ciocului sunt mici, fin pudrate cu alb.

Gatul: corespunzator dimensiunilor corpului este scurt si gros. Face legatura dintre capul fin si umerii largi formand o arcuire frumoasa.

Spatele: lata in umeri, se ingusteaza spre coada; radacina cozii este puternica si are forma unui ic.

Aripile: late, acoperite cu pene elastice, se odihnesc pe rectrice acoperind aproape radacina cozii. Sfarcurile sunt intotdeauna colorate.

Coada: stransa, formata din 12 pene, depaseste putin lungimea aripilor. Varful rectricelor este intotdeauna colorat.

Picioarele: scurte, cu aplomb larg, neincaltate, gambele sunt bine acoperite cu pene. Ghearele sunt mici avand culoarea ciocului.

Statura: tinuta ridicata, dar coada nu atinge solul.

Culoarea: sunt admise toate varietatile de culoare. Exista albastrii, negrii, rosii, galbeni, pali, argintii, berzati, pestriti si tarcati de aceste culori.

Greseli: cap grosolan, cu frunte inalta; gene grosolane, rosii; ochi galbeni; cioc lung, incovoiat; umflaturile ciocului grosolane; gat lung, subtire; picioare incaltate; alt numar de rectrice decat 12; penaj slab, rar; schelet slab sau deformat; piept ingust, ascutit; musculatura slaba.

Marimea inelului: 7 mm

Sursa:

http://acka.rdsor.ro/tipplerenglez.html

http://ksarobi.sunphoto.ro/tippler_englez

Sondaje

La mai bine de un an de zile de la primul articol postat pe acest blog, e important pentru mine sa stiu daca aceste informatii au fost folositoare. Dar si ce fel de informatii sa se publice pe blog.

De ce se intampla sa orbeasca unii porumbei?

Anul acesta s-a intamplat sa orbeasca primul porumbel, a fost un proces destul de scurt, a durat doua saptamani, de cand a inceput sa ii apara un fel de cataracta iar in doua saptamani, ochiul a inceput sa se dezintegreze, iar acum a ramas fara ochi. Cred ca acest tip de orbire este cel mai dificil pentru porumbel, datorita faptului ca ii creaza porumbelui un disconfort si mai mult este expus la infectii datorita ranii deschise.

Din cate am reusit sa vad pana acum acest fel de orbire se manifesta la porumbeii care au inelul din jurul ochilor dezvoltat (rase precum carunculat de oradea, indian si  alte rase din aceasta categorie).

Daca ai avut parte de astfel de probleme in crescatoria ta sau cunosti cauzele acestei probleme, fii liber sa le spui.

Astept comentariile voastre.

Informatii utile in administrarea tratamentelor

Porumbeii sunt tratati de regula in patru moduri: in apa de baut (cea mai folosita), prin administrarea medicamentelor in furaje, prin adminstrarea de capsule si prin administrarea medicamentului sub forma injectabila.

Administrarea medicamentelor prin apa de baut

Pe parcursul prepararii solutiei produsul sub forma de praf initial se pune intr-un vas (de exemplu sticla cu gat larg), iar dupa aceea se dizolva cu putina apa. Solutia o completam cu cantitatea de apa prevazuta pentru tratament, dupa ce dozam progresiv porumbeilor la fiecare adapare. Nu este indicat amestecarea produselor diferite.

Cantitatea necesara pentru 40 de porumbei este de 2 litri. Daca porumbeii din cauza caldurii consuma mai multa apa este indicata adaparea lor dupa administrarea apei medicamentate cu apa proaspata. Nu este indicat diluarea apei medicamentate in plus fata de cel indicat.

Apa poate fi indulcita cu zahar daca porumbeii nu vor sa o consume.

Administrarea medicamentelor amestecate in furaj

Continutul plicului, respetiv cantitatea data pentru 40 de porumbei se amesteca cu 40 de ml de vitin (produs de chevita) intr-un bol pana cand praful respectiv se dizolva. Solutia asfel preparata amestecam cu cantitatea de furaj indicata pentru 40 de porumbei pe o zi ( aproximativ 1200 grame), pana cand boabele de grau devin uniform acoperite. Dupa aceea furajul astfel pregatit pana la uscare totala il depozitam in frigider.

Adminstrarea capsulelor

Inaite de adminstrare capsulele trebuiesc umectatecu uei vegetal pentru a deveni alunecoase. Dupa administrare putem masa usorgusa porumbeilor pentru a usura avasarea capsulei. Pentru o mai buna administrare a capsulei imersati capsula pana la jumatatea ei in ulei, astfel devine suficient de alunecos, totodata nu va murdariti degetul si nici penele porumbelului.

Administrarea medicamentului sub forma injectabila

Administrarea tratamentului pe cale injectabila se face subcutanat in treimea inferioara a gatului. Acul se directioneaza paralel cu vertebrele cervicale.