Gripa porumbeilor

Îmbolnăvirea aparatului respirator se datorează mai multor agenţi infecţioşi, care produc o boală mixtă. Între cauzele declanşatoare amintim factorii care scad rezistenţa organismului, între care şi condiţiile de întreţinere a volierei.

Agenţi patogeni

Între agenţii patogeni implicaţi se numără micoplasme, viruşi, ciuperci şi Trichomonas. Acestea scad rezistenţa

organismului şi produc mediu favorabil pentru înmulţirea germenilor de pasteurele, coci şi bacterii coli. De fapt acestea (agenţi patogeni secundari) cauzează simptomele vizibile a bolii: sunetul horcăitor provenit din ciocul animalelor.

Cauza gripei porumbeilor nu este întotdeauna un agent infecţios. Aerisirea incompletă a porumbarului, conţinutul scăzut de oxigen şi/sau conţinutul crescut de gaze nocive şi praf, adică orice condiţie neprielnică, conduce la scăderea rezistenţei organismului porumbeilor.

Simptomele bolii

Iniţial apare tusea şi scurgeri din cioc, care în forma acută se transformă în scurgeri muco-purulente, de culoare

galben-maronie. În această fază scade consumul de furaj şi apă, animalele devin abătute, se opreşte procesul de năpârlire. Animalele prezintă prurit în zona capului şi nasului.

În cazul deschiderii ciocului se poate observa o secreţie mucoasă de la baza limbii până la palatul gurii, mucoasa faringelui este inflamată.

În forma avansată a gripei se formează depuneri alb-gălbuie pe zona laringelui. Inflamaţia progresează spre trachee şi bronhii.

Diagnosticul gripei

În cele mai multe cazuri diagnosticul se poate pune pe baza comportamentului animalelor bolnave, modificărilor

din zona capului, simptomele aparatului respirator, sunetele horcăitoare specifice.

În cazul apariţiei primului simptom este indicat examen medical veterinar şi determinare bacteriologică.

Diagnostic diferenţial

Ornitoză, trichomonoză.

Indicaţii privind tratamentul:

chevimulin-tdin momentul apariţiei primului simptom

sau chevicet-t

sau aviosan

sau chlortetracyclin+

/tylosin+.

Îndepărtarea factorilor şi stresorilor care reduc rezistenţa organismului – controlul porumbarului (oxigenare, aerisire), depunerile de praf şi încărcătura aerului cu particole de praf.

Observaţie

Pe durata tratamentului porumbeii să nu primească furaj cu conţinut crescut de calciu (de ex. grit), fiindcă, calciul leagă clortetraciclina, astfel scăzând eficacitatea ei.

Gripa porumbeilor

Îmbolnăvirea aparatului respirator se datorează mai multor agenţi infecţioşi, care produc o boală mixtă. Între cauzele declanşatoare amintim factorii care scad rezistenţa organismului, între care şi condiţiile de întreţinere a volierei.

Agenţi patogeni

Între agenţii patogeni implicaţi se numără micoplasme, viruşi, ciuperci şi Trichomonas. Acestea scad rezistenţa

organismului şi produc mediu favorabil pentru înmulţirea germenilor de pasteurele, coci şi bacterii coli. De fapt acestea (agenţi patogeni secundari) cauzează simptomele vizibile a bolii: sunetul horcăitor provenit din ciocul animalelor.

Cauza gripei porumbeilor nu este întotdeauna un agent infecţios. Aerisirea incompletă a porumbarului, conţinutul scăzut de oxigen şi/sau conţinutul crescut de gaze nocive şi praf, adică orice condiţie neprielnică, conduce la scăderea rezistenţei organismului porumbeilor.

Simptomele bolii

Iniţial apare tusea şi scurgeri din cioc, care în forma acută se transformă în scurgeri muco-purulente, de culoare

galben-maronie. În această fază scade consumul de furaj şi apă, animalele devin abătute, se opreşte procesul de năpârlire. Animalele prezintă prurit în zona capului şi nasului.

În cazul deschiderii ciocului se poate observa o secreţie mucoasă de la baza limbii până la palatul gurii, mucoasa faringelui este inflamată.

În forma avansată a gripei se formează depuneri alb-gălbuie pe zona laringelui. Inflamaţia progresează spre trachee şi bronhii.

Diagnosticul gripei

În cele mai multe cazuri diagnosticul se poate pune pe baza comportamentului animalelor bolnave, modificărilor

din zona capului, simptomele aparatului respirator, sunetele horcăitoare specifice.

În cazul apariţiei primului simptom este indicat examen medical veterinar şi determinare bacteriologică.

Diagnostic diferenţial

Ornitoză, trichomonoză.

Indicaţii privind tratamentul:

chevimulin-t din momentul apariţiei primului simptom

sau chevicet-t

sau aviosan

sau chlortetracyclin+

/tylosin+.

Îndepărtarea factorilor şi stresorilor care reduc rezistenţa organismului – controlul porumbarului (oxigenare, aerisire), depunerile de praf şi încărcătura aerului cu particole de praf.

Observaţie

Pe durata tratamentului porumbeii să nu primească furaj cu conţinut crescut de calciu (de ex. grit), fiindcă, calciul leagă clortetraciclina, astfel scăzând eficacitatea ei.

 

Indicatii pentru mentinerea igienei

Curăţirea porumbarului

Excrementele, deşeurile şi aşternutul trebuiesc eliminate zilnic, iar după aceea prumbarul trebuie aspirat. Adăpătoarele şi hrănitoarele trebuiesc spălate zilnic cu apă călduţă şi uscate înainte de a fi puse din nou în funcţiune.

Dezinfecţie cu desinfectans

Poate fi utilizat contra virusurilor (de ex. variola porumbeilor), bacteriilor (de ex. salmonele, E. coli), micoplasmelor şi ciupercilor. În ziua indicată de planul tratamentelor, după curăţirea mecanică, porumbarul, pardoseala, pereţii, ustensilele vor fi stropite cu desinfectans. Soluţia se prepară din 60 ml desinfectans la 2 litri apă. Dezinfectantul este activ timp de 4 ore, nu este nevoie de clătire cu apă a suprafeţelor dezinfectate. Porumbeii poate să rămână în porumbar.

Dezinfecţie cu parafectans

În special contra ouălor şi larvelor de Ascaridia şi Capillaria, respective oochisturi de coccidia şi trichomonas, totodată cu efect şi contra virusurilor, bacteriilor şi ciupercilor. Soluţia se prepară din 60 ml parafectans la 2 litri apă. Dezinfectantul este activ timp de 4 ore, nu este nevoie de clătire cu apă a suprafeţelor dezinfectate. Porumbeii trebuiesc scoşi din porumbar până când suprafeţele şi ustensilele stropite se uscă. Este indicat aerisirea porumbarului înainte de repopulare.

Observaţie

Pe perioada zburării este indicat a se folosi metode de tratamente doar contra bolilor speciale.

Împiedicarea răspândirii agenţilor infecţioşi prin utilizarea chevi-tren sau ins 15

Paraziţii externi ai porumbeilor (de ex. acnee, căpuşe, pureci, păduchi, muşte, ţânţari şi alte insecte) pot transmite diferite boli.

De aceea porumbarele, unde aceşti paraziţi se pot ascunde, aproximativ o dată la două luni este indicat să fie tratate (stropite, până când apar picături) cu:

– soluţie chevi-tren: (60 ml / 2 litri de apă) sau

– soluţie ins 15: (60 ml / 2 litri de apă)

Alte reguli de igienă

Păsările domestice şi cele sălbatice trebuiesc îndepărtate din jurul porumbarului. Porumbeii care apar în jurul porumbarului şi cele nou achiziţionate să fie ţinute în carantină în afara porumbarului.

Indicaţii pentru menţinerea igienei

Curăţirea porumbarului

Excrementele, deşeurile şi aşternutul trebuiesc eliminate zilnic, iar după aceea prumbarul trebuie aspirat. Adăpătoarele şi hrănitoarele trebuiesc spălate zilnic cu apă călduţă şi uscate înainte de a fi puse din nou în funcţiune.

Dezinfecţie cu desinfectans

Poate fi utilizat contra virusurilor (de ex. variola porumbeilor), bacteriilor (de ex. salmonele, E. coli), micoplasmelor şi ciupercilor. În ziua indicată de planul tratamentelor, după curăţirea mecanică, porumbarul, pardoseala, pereţii, ustensilele vor fi stropite cu desinfectans. Soluţia se prepară din 60 ml desinfectans la 2 litri apă. Dezinfectantul este activ timp de 4 ore, nu este nevoie de clătire cu apă a suprafeţelor dezinfectate. Porumbeii poate să rămână în porumbar.

Dezinfecţie cu parafectans

În special contra ouălor şi larvelor de Ascaridia şi Capillaria, respective oochisturi de coccidia şi trichomonas, totodată cu efect şi contra virusurilor, bacteriilor şi ciupercilor. Soluţia se prepară din 60 ml parafectans la 2 litri apă. Dezinfectantul este activ timp de 4 ore, nu este nevoie de clătire cu apă a suprafeţelor dezinfectate. Porumbeii trebuiesc scoşi din porumbar până când suprafeţele şi ustensilele stropite se uscă. Este indicat aerisirea porumbarului înainte de repopulare.

Observaţie

Pe perioada zburării este indicat a se folosi metode de tratamente doar contra bolilor speciale.

Împiedicarea răspândirii agenţilor infecţioşi prin utilizarea chevi-tren sau ins 15

Paraziţii externi ai porumbeilor (de ex. acnee, căpuşe, pureci, păduchi, muşte, ţânţari şi alte insecte) pot transmite diferite boli.

De aceea porumbarele, unde aceşti paraziţi se pot ascunde, aproximativ o dată la două luni este indicat să fie tratate (stropite, până când apar picături) cu:

– soluţie chevi-tren: (60 ml / 2 litri de apă)

sau

– soluţie ins 15: (60 ml / 2 litri de apă)

Alte reguli de igienă

Păsările domestice şi cele sălbatice trebuiesc îndepărtate din jurul porumbarului.

Porumbeii care apar în jurul porumbarului şi cele nou achiziţionate să fie ţinute în carantină în afara porumbarului.

INS 15

Flacon  300 ml

Insecticid sub formă de concentrat cu efect imediat şi îndelungat, pentru utilizare în porumbar.

Compoziţie: 3 % cipermetrină, ciclohexanon, izopropilglicol

ATENŢIE: manevrarea soluţiei pe timpul utilizării să se facă cu grijă, are efect dăunător asupra sănătăţii, a nu se înghiţi, a se evita contactul cu pielea. Are efect iritant asupra ochilor şi pielii. Dacă ajunge în ochi a se clăti abundent cu apă. În timpul muncii a se folosi mănuşi de protecţie.

A se depozita la loc răcoros şi ferit de umezeală. A nu se lăsa la îndemâna copiilor

Dozare: sol. ins 15 = 60 ml/ litru apă

Durata tratamentului: în funcţie de necesitate

INS 15 – Chevita

Flacon  300 ml

Insecticid sub formă de concentrat cu efect imediat şi îndelungat, pentru utilizare în porumbar.

Compoziţie: 3 % cipermetrină, ciclohexanon, izopropilglicol

ATENŢIE: manevrarea soluţiei pe timpul utilizării să se facă cu grijă, are efect dăunător asupra sănătăţii, a nu se înghiţi, a se evita contactul cu pielea. Are efect iritant asupra ochii şi pielii. Dacă ajunge în ochi a se clăti abundent cu apă. În timpul muncii a se folosi mănuşi de protecţie.

A se depozita la loc răcoros şi ferit de umezeală. A nu se lăsa la îndemâna copiilor

Dozare: sol. ins 15 = 60 ml/ litru apă

Durata tratamentului: în funcţie de necesitate

Chevi-tren

Prezentare: Flacon a 300 ml • Insecticid cu efect îndelungat. Pentru porumbei voiajori

Compoziţie: 300 ml

conţine 3 g 2-clor-1-(2,4,5-triclorfenil)-vinil-dimetil-fosfat

Indicaţii: contra muştelor, ţânţarilor, ectoparaziţilor (acarieni,căpuşe, păduchi)

Dozare: 60 ml soluţie în 2 litri apă.

Chevi-tren

Prezentare: Flacon a 300 ml • Insecticid cu efect îndelungat. Pentru porumbei voiajori

Compoziţie: 300 ml

conţine 3 g 2-clor-1-(2,4,5-triclorfenil)-vinil-dimetil-fosfat

Indicaţii: contra muştelor, ţânţarilor, ectoparaziţilor (acarieni,căpuşe, păduchi)

Dozare: 60 ml soluţie în 2 litri apă.

 

Preferintele porumbeilor in materie de hrana

Ca si in cazul oricarui animal domestic, exista anumite feluri de hrana pe care porumbeii le apreciaza mai mult; cand vor primi un amestec de hrana, ei vor ciuguli mai intai sortimentele lor preferate.

Aprecierea depinde si de obisnuinta sau anotimp. urmatorul clasament poate sa varieze de la caz la caz:

arahide

floarea-soarelui

mazare galbena

mazariche

orez decorticat

grau

porumb cu bobul mic

seminte de ovaz

mazare verde

seminte de rapita

mazare maro

fasole cu bobul mic

Porumbeii isi aleg hrana de obicei dupa aspect, nu dupa gust, pentru ca simtul gustului nu este deosebit de dezvoltat. Ei vor prefera, ca si multe alte pasari, hrana deschisa la culoare.

Cand vremea este rece, ei vor consuma chiar boabe mari de porumb, pentru ca temperaturile scazute stimuleaza apetitul pasarilor si porumbeii vor inghitii cu pofta tot ce le pare comestibil.

Multi crescatori considera ca, daca un anume fel de mancare le place porumbeilor, acesta este si sanatos. Unele boabe sunt consumate cu mare placere de porumbei, dar au un continut prea mare de proteine si grasimi pentru a fi introduse pe termen lung. Alteori, hrana nu acopera necesarul de minerale, oligoelemente si vitamine.

Graul este unul din alimentele preferate, insa contine prea putina albumina pentru a putea sta la baza hranei pasarilor tinere. De asemenea, toate semintele duc lipsa de anumite vitamine si minerale foarte importante, care trebuie adaugate pe alte cai in alimentatie.

Printre alimentele cele mai apreciate se numara arahidele curatate de coaja. Acestea sunt foarte bogate in albumina si grasimi, completand cu succes un meniu alcatuit din cereale.

Sursa: Cresterea Porumbeilor, HEINRICH MACKROTT

Preferintele porumbeilor in materie de hrana

Ca si in cazul oricarui animal domestic, exista anumite feluri de hrana pe care porumbeii le apreciaza mai mult; cand vor primi un amestec de hrana, ei vor ciuguli mai intai sortimentele lor preferate.

Aprecierea depinde si de obisnuinta sau anotimp. urmatorul clasament poate sa varieze de la caz la caz:

arahide

floarea-soarelui

mazare galbena

mazariche

orez decorticat

grau

porumb cu bobul mic

seminte de ovaz

mazare verde

seminte de rapita

mazare maro

fasole cu bobul mic

Porumbeii isi aleg hrana de obicei dupa aspect, nu dupa gust, pentru ca simtul gustului nu este deosebit de dezvoltat. Ei vor prefera, ca si multe alte pasari, hrana deschisa la culoare.

Cand vremea este rece, ei vor consuma chiar boabe mari de porumb, pentru ca temperaturile scazute stimuleaza apetitul pasarilor si porumbeii vor inghitii cu pofta tot ce le pare comestibil.

Multi crescatori considera ca, daca un anume fel de mancare le place porumbeilor, acesta este si sanatos. Unele boabe sunt consumate cu mare placere de porumbei, dar au un continut prea mare de proteine si grasimi pentru a fi introduse pe termen lung. Alteori, hrana nu acopera necesarul de minerale, oligoelemente si vitamine.

Graul este unul din alimentele preferate, insa contine prea putina albumina pentru a putea sta la baza hranei pasarilor tinere. De asemenea, toate semintele duc lipsa de anumite vitamine si minerale foarte importante, care trebuie adaugate pe alte cai in alimentatie.

Printre alimentele cele mai apreciate se numara arahidele curatate de coaja. Acestea sunt foarte bogate in albumina si grasimi, completand cu succes un meniu alcatuit din cereale.

Sursa: Cresterea Porumbeilor, HEINRICH MACKROTT

Lansare porumbei

Instalatiile interioare in adapostul porumbeilor

In principiu, acestea sunt la fel pentru fiecare rasa de porumbei, insa sunt anumite rase, mai ales cand este vorba de dimensiunile rasei. Porumbeii cu pene pe picioare au nevoie de mai mult spatiu decat cei cu picioare netede. Este foarte greu sa mentionez acum toate schimabarile necesare in particular pentru fiecare rasa. Pentru cine doreste sa creasca rase speciale este bine sa se informeze la fata locului de la columbofilii care cresc respectivele rase. Astfel poti sa inveti mult mai repede modul in care sa amplasezi recipientele pentru hrana (apa) sau al scandurilor pe care se aseaza porumbeii. Astfel, instalatiile interioare ale adapostului ajung sa corespunda conditiilor din fiecare adapost, dar si in functie de rasa pe care o cresti, fiind adaptate rasei si necesitatilor pasarilor.

Adapostul ar trebui sa aibe peretii verticali drepti, pe cat posibil. atunci cand acoperisul este in panta, acest lucru nu este totusi posibil. Peretii ar trebui construiti dintr-un material rezistent, de preferinta din lemn sau din placi dure de fibra, sau formaldehida. Daca podeaua consta din beton sau din scanduri de dusumea, se poate aseza deasupra placaj, pentru a se evita suprafetele aspre. Podelele raman astfel uscate (evitand astfel riscul imbolnavirii cu coccidioza), se izoleaza mai bine, se pot curata mai bine si mai usor si mult mai repede. Este de preferat sa dai cu un strat de vopsea inainte de a incepe sa amenajarea interiorului.

Instalatiile interioare in adapostul porumbeilor

In principiu, acestea sunt la fel pentru fiecare rasa de porumbei, insa sunt anumite rase, mai ales cand este vorba de dimensiunile rasei. Porumbeii cu pene pe picioare au nevoie de mai mult spatiu decat cei cu picioare netede. Este foarte greu sa mentionez acum toate schimabarile necesare in particular pentru fiecare rasa. Pentru cine doreste sa creasca rase speciale este bine sa se informeze la fata locului de la columbofilii care cresc respectivele rase. Astfel poti sa inveti mult mai repede modul in care sa amplasezi recipientele pentru hrana (apa) sau al scandurilor pe care se aseaza porumbeii. Astfel, instalatiile interioare ale adapostului ajung sa corespunda conditiilor din fiecare adapost, dar si in functie de rasa pe care o cresti, fiind adaptate rasei si necesitatilor pasarilor.

Adapostul ar trebui sa aibe peretii verticali drepti, pe cat posibil. atunci cand acoperisul este in panta, acest lucru nu este totusi posibil. Peretii ar trebui construiti dintr-un material rezistent, de preferinta din lemn sau din placi dure de fibra, sau formaldehida. Daca podeaua consta din beton sau din scanduri de dusumea, se poate aseza deasupra placaj, pentru a se evita suprafetele aspre. Podelele raman astfel uscate (evitand astfel riscul imbolnavirii cu coccidioza), se izoleaza mai bine, se pot curata mai bine si mai usor si mult mai repede. Este de preferat sa dai cu un strat de vopsea inainte de a incepe sa amenajarea interiorului.

Porumbelul Nelson

Un porumbel cu tepusa.

Administrarea de antibiotice la porumbei

Saptamana trecuta am citit un articol pe porumbei.ro despre administrarea antibioticelor; in Romania de cele mai multe ori se administreaza medicamentele dupa ureche fara a se realiza analize coprologice sau de sange. Din aceasta cauza virusii si bacteriile au capatat o rezistenta sporita la mai multe medicamente.

În urma monitorizărilor prin antibiograme a principalilor agenţi bacterieni patogeni la porumbei, în ultimii 7 ani, în cadrul Laboratorului de Diagnostic în patologia aviară Romvac, s-au evidenţiat următoarele:
– În urma folosirii îndelungate şi adesea abuzivă a antibioticelor, nivelul antibiorezistenţei a crescut.

– S-a constatat creşterea semnificativă a rezistenţei la antibiotice a E. Coli (care în trecut era combătut folosind cu succes antibiotice „uzuale”).
– Se remarcă rezistenţa deosebită a Pseudomonas aeruginosa.
– Aminoglicozidele (Gentamicină, Neomicină, Spectinomicină). Ceftiofur şi Colistinul îşi păstrează per total eficienţa asupra bacteriilor gram negative: Salmonella, E. Coli etc., datorită faptului că nu se absorb decat în proporţie redusă, de la nivel intestinal, nu au dat naştere la multe tulpini rezistente, această caracteristică limitand utilizarea lor în stările patologice cu manifestare septicemică, fiind utile doar în infecţiile intestinale (enterite – diaree).
– Se remarcă efectul convenabil al asociaţiilor de antibiotice cu acţiune sinergică.
– Macrolidele (eritromicină, tylosin, tilvalosin) şi tetraciclinele (oxitetraciclină, clortetraciclină, tetraciclină, doxiciclină) au un efect redus antimicrobian, mai mult se vor utiliza pentru efectul micoplasmocid (singure) sau în asociere cu alte antibiotice pentru a le potenţa efectul antimicrobian.
– Avand în vedere creşterea alarmantă a antibiorezistenţei (în special a E. Coli) se recomandă administrarea simultană a unor asociaţii de antibiotice sinergice (Enrofloxacin + Colistin, Lincomicin + Spectomicin, Amoxiciclină + Colistin, Fosfamicină + Tylosin, Doxiciclină + Tylosin etc.) cu spectru larg şi efect sistemic (pe cat posibil şi micoplasmocid) şi rotirea periodică a acestora (o clasă de antibiotice cu alta).
– De regulă, antibioticele se vor administra pe o perioadă de 3 – 5 zile (excepţie în cazul Salmonelozei = 7 – 10 zile sau Chlamidiozei – Ornitoză = 30 zile).

Articolul intreg il gasiti pe porumbei.ro

Administrarea antibioticelor la porumbei

Saptamana trecuta am citit un articol pe porumbei.ro despre administrarea antibioticelor; in Romania de cele mai multe ori se administreaza medicamentele dupa ureche fara a se realiza analize coprologice sau de sange. Din aceasta cauza virusii si bacteriile au capatat o rezistenta sporita la mai multe medicamente.

În urma monitorizărilor prin antibiograme a principalilor agenţi bacterieni patogeni la porumbei, în ultimii 7 ani, în cadrul Laboratorului de Diagnostic în patologia aviară Romvac, s-au evidenţiat următoarele:
– În urma folosirii îndelungate şi adesea abuzivă a antibioticelor, nivelul antibiorezistenţei a crescut.

– S-a constatat creşterea semnificativă a rezistenţei la antibiotice a E. Coli (care în trecut era combătut folosind cu succes antibiotice „uzuale”).
– Se remarcă rezistenţa deosebită a Pseudomonas aeruginosa.
– Aminoglicozidele (Gentamicină, Neomicină, Spectinomicină). Ceftiofur şi Colistinul îşi păstrează per total eficienţa asupra bacteriilor gram negative: Salmonella, E. Coli etc., datorită faptului că nu se absorb decat în proporţie redusă, de la nivel intestinal, nu au dat naştere la multe tulpini rezistente, această caracteristică limitand utilizarea lor în stările patologice cu manifestare septicemică, fiind utile doar în infecţiile intestinale (enterite – diaree).
– Se remarcă efectul convenabil al asociaţiilor de antibiotice cu acţiune sinergică.
– Macrolidele (eritromicină, tylosin, tilvalosin) şi tetraciclinele (oxitetraciclină, clortetraciclină, tetraciclină, doxiciclină) au un efect redus antimicrobian, mai mult se vor utiliza pentru efectul micoplasmocid (singure) sau în asociere cu alte antibiotice pentru a le potenţa efectul antimicrobian.
– Avand în vedere creşterea alarmantă a antibiorezistenţei (în special a E. Coli) se recomandă administrarea simultană a unor asociaţii de antibiotice sinergice (Enrofloxacin + Colistin, Lincomicin + Spectomicin, Amoxiciclină + Colistin, Fosfamicină + Tylosin, Doxiciclină + Tylosin etc.) cu spectru larg şi efect sistemic (pe cat posibil şi micoplasmocid) şi rotirea periodică a acestora (o clasă de antibiotice cu alta).
– De regulă, antibioticele se vor administra pe o perioadă de 3 – 5 zile (excepţie în cazul Salmonelozei = 7 – 10 zile sau Chlamidiozei – Ornitoză = 30 zile).

Articolul intreg il gasiti pe porumbei.ro

Ornitoza

Ornitoza este o boală infecţioasă răspândită la numeroase specii de păsări de pe întreg glob, care se transmite atât la mamifere cât şi la om. În Germania ornitoza porumbeilor este o boală infecţioasă declarabilă.

Agentul patogen

Boala este cauzată de Chlamidia psittaci. Chlamidiile sunt microorganisme mici, fără posibilitate de deplasare, caretrăiesc în celulele gazdei. Infecţia apare prin inhalarea prafului infectat cu agenţi patogeni, prin consumul de apă sau furaj murdărit de fecalele animalelor bolnave, respectiv puii pe perioda hrănirii lor de către părinţi.

Simptomatologie

Ornitoza se prezintă sub două forme: acută şi cronică

– Forma acută apare la porumbeii tineri: respiraţie horcăitoare, inflamaţia pleoapelor uni- sau bilateral, enterită cu diaree apoasă.

– Forma cronică este mai frecventă la porumbeii adulţi, dar în cazul lor boala este asimptomatică sau cu semen minore.

Porumbeii vindecaţi rămân purtători de Chlamidia şi reprezintă o sursă de infecţie continuă pentru animalele tinere şi om.

Diagnostic

Putem preleva probe din splina, ficatul, ţesutul conjunctiv sau sacii aerofori ai porumbeilor morţi, prin utilizarea coloraţiei Stamp se obţin cele mai bune rezultate în cazul examinării la microscop. De la animale vii putem recolta chlamidii din fecale sau din cloacă cu ajutorul unui tampon. Ne stă la dispoziţie şi metoda serologică de determinare a anticorpilor specifici.

Diagnostic diferenţial

Gripa, salmoneloza, paramixoviroza.

Indicaţii privind tratamentul

Crescătoriile de porumbei de mult timp prezintă succes în tratamentul contra chlamidiilor prin utilizarea de chlortetracyclin+. În vederea menţinerii concentraţiei sanguine al antibioticului nu este indicată întreruperea, respectiv oprirea tratamentului de 30 zile cu chlortetracyclin+.

Observaţii

Pe durata tratamentului porumbeii să nu primească furaj cu conţinut crescut de calciu (de ex. grit), fiindcă, calciul leagă clortetraciclina, astfel scăzând eficacitatea ei.

Porumbeii bolnavi nu pot fi zburaţi.

Pe perioada bolii să nu aibă acces la bazinul de baie.

Ornitoza

Ornitoza este o boală infecţioasă răspândită la numeroase specii de păsări de pe întreg glob, care se transmite atât la mamifere cât şi la om. În Germania ornitoza porumbeilor este o boală infecţioasă declarabilă.

Agentul patogen

Boala este cauzată de Chlamidia psittaci. Chlamidiile sunt microorganisme mici, fără posibilitate de deplasare, caretrăiesc în celulele gazdei. Infecţia apare prin inhalarea prafului infectat cu agenţi patogeni, prin consumul de apă sau furaj murdărit de fecalele animalelor bolnave, respectiv puii pe perioda hrănirii lor de către părinţi.

Simptomatologie

Ornitoza se prezintă sub două forme: acută şi cronică

– Forma acută apare la porumbeii tineri: respiraţie horcăitoare, inflamaţia pleoapelor uni- sau bilateral, enterită cu diaree apoasă.

– Forma cronică este mai frecventă la porumbeii adulţi, dar în cazul lor boala este asimptomatică sau cu semen minore.

Porumbeii vindecaţi rămân purtători de Chlamidia şi reprezintă o sursă de infecţie continuă pentru animalele tinere şi om.

Diagnostic

Putem preleva probe din splina, ficatul, ţesutul conjunctiv sau sacii aerofori ai porumbeilor morţi, prin utilizarea coloraţiei Stamp se obţin cele mai bune rezultate în cazul examinării la microscop. De la animale vii putem recolta chlamidii din fecale sau din cloacă cu ajutorul unui tampon. Ne stă la dispoziţie şi metoda serologică de determinare a anticorpilor specifici.

Diagnostic diferenţial

Gripa, salmoneloza, paramixoviroza.

Indicaţii privind tratamentul

Crescătoriile de porumbei de mult timp prezintă succes în tratamentul contra chlamidiilor prin utilizarea de chlortetracyclin+. În vederea menţinerii concentraţiei sanguine al antibioticului nu este indicată întreruperea, respectiv oprirea tratamentului de 30 zile cu chlortetracyclin+.

Observaţii

Pe durata tratamentului porumbeii să nu primească furaj cu conţinut crescut de calciu (de ex. grit), fiindcă, calciul leagă clortetraciclina, astfel scăzând eficacitatea ei.

Porumbeii bolnavi nu pot fi zburaţi.

Pe perioada bolii să nu aibă acces la bazinul de baie.

 

Numarul aproximativ de pene la porumbei

Este destul de greu sa stabilesti cu exactitate numarul tuturor penelor unui porumbel. La jumulire, prin numararea penelor diferitelor parti ale corpului a facut posibilia obtinerea unor cifre medii.

• Cap…………………1300
• Gat………………….1200
• Aripi………………..1000
• Spate……………….1200
• Picioare……………..600
• Parti laterale…….2000
• Piept………………..1000
• Puf…………………..1000
• Total……………….9300

Penele constau dintr-o parte cornoasa (cheratina), la descompunerea in pamant, substantele rezultate sunt compuse in proportie de 14% din azot (N) constituind un ingrasamant azotos exceptional. Gradinarii stiu sa aprecieze acest lucru.

Sursa poza Popa Augustin

Numarul aproximativ de pene la porumbei

Este destul de greu sa stabilesti cu exactitate numarul tuturor penelor unui porumbel. La jumulire, prin numararea penelor diferitelor parti ale corpului a facut posibilia obtinerea unor cifre medii.

• Cap…………………1300
• Gat………………….1200
• Aripi………………..1000
• Spate……………….1200
• Picioare……………..600
• Parti laterale…….2000
• Piept………………..1000
• Puf…………………..1000
• Total……………….9300

Penele constau dintr-o parte cornoasa (cheratina), la descompunerea in pamant, substantele rezultate sunt compuse in proportie de 14% din azot (N) constituind un ingrasamant azotos exceptional. Gradinarii stiu sa aprecieze acest lucru.

Sursa poza Popa Augustin