Combaterea parazitilor externi

Anihilarea ectoparazitilor este simpla daca porumbeii sunt lasati saptamanal sa se scalde. Se umple cada speciala pentru porumbei cu apa si se pune o lingura de sare de bucatarie. Ea contine un insecticid natural care ucide capusele si ceilalti paraziti externi. Baia sarata este bine suportata de pasari. Daca porumbeii scapa de paraziti prin aceste masuri repetate de igiena, atunci o noua infectie masiva in adapost este improbabila, pentru ca nu mai pot produce oua si larve

Paraziti externi

Mallophaga Nitsch. Orice crescator poate observa cu ochiul liber acesti paraziti externi. Daca aripile unei unei pasari se tin in lumina, se poate observa parazitii externi care se hranesc din pene si celulele pielii. La porumbei exista numai 11 specii diferite ale acestor paraziti. Unii sug si sange. Atacul puternic nelinisteste porumbeii.

Acesti paraziti traiesc constant pe porumbei. La baza penelor ei depun ouale din care eclozeaza larvele care devin apoi, paraziti maturi.

Capusele

Mult mai greu de recunoscut sunt capusele. Capusele au un corp rotund cu patru picioare. Au antene si dinti mari.Exista sase feluri de capuse: capusele rosii ale pasarilor stau ascunse si ataca porumbeii in timpul noptii pentru a le suge sangele. Capusele penelor se fixeaza pe tot corpul, totusi cu preponderenta pe partea de jos a penelor din coada si a celor mari din aripi. Un atac puternic duce la caderea penelor de pe gat si spate. In timpul naparlirii, acarienii patrund in noile pene ale pasarii. Primavara se pot observa acarienii varosi aparuti pe porumbeii batrani, acestia acarieni au picioare scurte cu ventuze, traiesc in pielea gazdei si patrund pana in tesutul subcutanat. Acarienii care paratizeaza caile respiratorii si sacii aerieni pot ajunge pana  la ficat si rinichi. Cel de-al treilea fel de acarieni provoaca raia (scabia), ei traiesc in pielea coapselor, burtii si spatelui.

Boli parazitare

Porumbeii pot fi atacati de diversi paraziti apartinand mai multor specii. Printre viermii plati se numara teniile. Printre viermii rotunzi se numara limbricii si capilariile. Adeseori porumbeii sunt atacati de paraziti ai cailor respiratorii.

Prumbeii parazitati sunt apatici si slabesc, sunt palizi, sunt insetati si indispusi. Puii atacati pot slabi si muri.

Parazitii provin din hrana. Mult mai rau este modul in care pasarile parazitate elimina, impreuna cu fecalele, ouale parazitiilor respectivi. Un atac parazitar poate fi stabilit prin examen coprologic, pot fi recunoscute la microscop, ouale de viermi; atacul parazitar este legat de diaree.

Terapia antiparazitara este recomandat sa fie aplicata inainte de inceputul imperecherii si dupa imperechere daca s-a constatat starea de toxicoza prin examenul coprologic. Se foloseste comprimate a caror dozare exacta poate face numai medicul veterinar. In crescatorii mai mari se administreaza antibiotice prin apa de baut.

Calităţi extraordinare ale şoimului migrator

Atac de şoim migrator

Ce putem face impotriva pasarilor de prada?!

Cel tarziu la sfarsitul lui octombrie, pasarile nu vor mai fi lasate sa zboare liber pana la sfarsitul lui aprilie. Chiar si la mijlocul lui aprilie pot aparea pierderi importante cauzate de pasarile de prada. Porumbeii calatori vor fi lasati mai intai sa zboare in jurul hulubariei, pregatindu-se pentru zborurile lungi. Primavara, multe pasari de valoare pot insa sa devina victime ale pradatorilor. Astfel, si puii aflati in cuib pot pierde un parinte. In cazul porumbeilor din rasele zburatoare, nu ar trebui sa ne grabim sa-i eliberam din hulubarie. Putem astepta pana in luna mai.

Uliul

Uliul isi ia prada prin surprindere. Deseori, el sta intr-un copac si ia porumbeii care zboara in imprejurimi. Nu-si poate urmari victima pe o distanta mai mare de 500 m. Prada este apucata cu ghearele, care sunt ascutite si patrund foarte adanc. Iarna, ulii se pot stabili chiar in apropierea hulubariilor.

O pasare atacata de ului este pierduta sigur, deorece ghearele ii pentreza pieptul si moarte are loc prin asfixie. La sfarsitul lui martie, cand ulii incep sa cuibareasca, ei se retrag din apropierea asezarilor omenesti. Studiile au aratat ca porumbeii salbatici si cei de casa reprezinta 20-25% din hrana uliilor.

Soimul migrator

Soimul migrator sau vindereul

Soimii migratori sunt cele mai periculoase pasari de prada pentru crescatorii de porumbei. Masa corporala a masculului este de aproximativ 650 g., a femelei de 1050 g.. Soimul migrator vaneaza din zbor, plonjand asupra victimei cu o viteza de 300 km/h. Ei isi consuma prada acolo unde au capturat-o.

Aceasta pasare de prada prefera campul deschis si evita zonele impadurite.

Hrana si accesorii porumbei

Manolache Cristian

Reprezentant firma NATURAL Belgia, preturi de reprezentant (fara adaos) vindem Hrana si accesorii porumbei.

Ploiesti
Pentru mai multe informatii :
Tel. 0767/045.868
e-mail: manolache07@yahoo.com

Cresterea de catre om

Daca vom dori sa crestem puii de porumbei fara ajutorul parintilor, se recomanda – cel putin in primele zile – hranirea de catre parintii adoptivi, cu lapte de gusa. Wendell M. Levi a experimentat cu galbenus de ou, introdus printr-un tub subtire in gusa puilor. Hranirea manuala a puilor dupa ziua a cincea este simpla. In comertul de specialitate exista „seringi” pentru hrana. Hrana va fi alcatuita din granule prefabricate, macinate si trecute printr-o sita de 0,5 mm. Aceasta hrana este foarte bogata in nutrienti si contine tot ceea ce le trebuie puilor pentru dezvoltare rapida. Ea este amestecata cu apa si administrata incet, in gusa, prin intermediul seringii. Porumbeii crescuti astfel se obisnuiesc cu oamenii si sunt foarte increzatori. Acest mod de hranire va fi aplicat pana cand ei vor manca singuri graunte.

Preferintele porumbeilor in materie de hrana

Ca si in cazul oricarui animal domestic, exista anumite feluri de hrana pe care porumbeii le apreciaza mai mult; cand vor primi un amestec de hrana, ei vor ciuguli mai intai sortimentele lor preferate. Aprecierea depinde si de obisnuinta sau anotimp. urmatorul clasament poate sa varieze de la caz la caz:

arahide

floarea-soarelui

mazare galbena

mazariche

orez decorticat

grau

porumb cu bobul mic

seminte de ovaz

mazare verde

seminte de rapita

mazare maro

fasole cu bobul mic

Porumbeii isi aleg hrana de obicei dupa aspect, nu dupa gust, pentru ca simtul gustului nu este deosebit de dezvoltat. Ei vor prefera, ca si multe alte pasari, hrana deschisa la culoare. Cand vremea este rece, ei vor consuma chiar boabe mari de porumb, pentru ca temperaturile scazute stimuleaza apetitul pasarilor si porumbeii vor inghitii cu pofta tot ce le pare comestibil.

Multi crescatori considera ca, daca un anume fel de mancare le place porumbeilor, acesta este si sanatos. Unele boabe sunt consumate cu mare placere de porumbei, dar au un continut prea mare de proteine si grasimi pentru a fi introduse pe termen lung. Alteori, hrana nu acopera necesarul de minerale, oligoelemente si vitamine. Graul este unul din alimentele preferate, insa contine prea putina albumina pentru a putea sta la baza hranei pasarilor tinere. De asemenea, toate semintele duc lipsa de anumite vitamine si minerale foarte importante, care trebuie adaugate pe alte cai in alimentatie.

Printre alimentele cele mai apreciate se numara arahidele curatate de coaja. Acestea sunt foarte bogate in albumina si grasimi, completand cu succes un meniu alcatuit din cereale.

Sursa: Cresterea Porumbeilor, HEINRICH MACKROTT

Adaposturi pentru porumbei

Porumbeii de rasa sunt crescuti in porumbare special amenajate in podul caselor, sau in porumbarii construite in gradini sau curti, numite porumbare-voliere. Porumbaria asezata cu fata spre nord este friguroasa, cea mai buna asezare fiind spre est sau sud-est, deoarece permite patrunderea razelor solare in interior aproape tot timpul zilei.

Porumbaria trebuie sa aiba pardoseala din pamant, scanduri sau caramizi, peretii din caramizi, chirpici sau scanduri, iar acoperisul din carton gudronat, tigl sau tabla. Compartimentele se despart prin pereti de scanduri, cartongudronat sau plasa de sarma. Iesirea se face prin fereastra de zbor, asezata pe partea insorita si prevazuta cu o scandura de zbor, cu o usa automata si cu o cusca de prindere, care poate fi asa de mare, incat sa serveasca drept voliera pentru baia de soare a porumbeilor in timpul cand acestia nu sunt liberi.

In cazul porumbeilor de agreement, interiorul porumbarelor se imparte in doua parti:un compartiment pentru porumbeii de prasila si altul pentru tineret. In cazul porumbeilor de zbor, porumbarul este compartimentat in 3 incaperi si anume, pe langa cele doua incaperi sus-mentionate, una este rezervata stolului de zbor. Alaturi de porumbarie si despartit de ea se instaleaza un volier special pentru porumbeii bolnavi.

In porumbare se construiesc locuri de odihna pentru porumbei sub forma de scanduri de dormit si bete de odihna, iar in compartimentul porumbeilor de prasila si boxe de imperechere si de clocit.Boxele de imperechere reprezinta ladite lungi de un metro, largi si inalte de 60*60cm, la mijloc si in fata pereti din panza de sarma. Peretele din mijloc e demontabil, iar cel din fata are usite tot din panza de sarma.

Boxele de clocit au forma unor cutii, construite din plasa de sarma, sipci de lemn si pardosite cu scanduri. Marimea lor variaza in functie de marimea raselor de porumbei care le vor ocupa, intre 70*70*40=50cm si 120*80*60cm. In fiecare boxa de clocit se construiesc doua cuiburi pentru fiecare pereche de porumbei de prasila, in scopul asigurarii unei clocirii si cresteri consecutive a puilor. Boxel astfel construite in compartimentul porumbeilor de prasila sunt asezate una linga alta, suprapuse si ridicate deasupra pardoselei cu 20cm

Rasele de zbor se cresc in libertate, iar cele de carne si de agrement in voliere instalate in fata porumbarului sau a boxelor de clocit, facute din panza de sarma prinsa de un cadru metallic sau din sipci de lemn, inchise din toate partile, avand o capacitate de aer suficienta numarului de porumbei care vor fi crescuti in ele. Pentru fiecare porumbel se socoteste un metro cub de aer. Voliera are o uşa prin care intra ingrijitorul. In interiorul ei se gasesc :alimentatorul, adapatoarea, bazinul de facut baie, ladita cu nisip si substante minerale, precum si scandurile sau sipcile pe care se aseaza porumbeii din zbor.

Pentru rasele mai delicate se intrebuinteaza metoda boxelor isolate, complet inchisa, numai cu o mica usa de intrare pentru porumbei sic cu partea de sus demontabila, pentru a putea fi introduce cuibarele si pentru curatarea si dezinfectarea boxei. Pentru cresterea pe scara commercial a porumbeilor de carne se utilizeaza porumbare-soproane acoperite complet sau numai pe jumatate, inchisa lateral cu scanduri, cu usi pentru porumbei si personal de serviciu, iar in fata cu voliere din sarma cadrilata. Peretii din fund sunt acoperiti cu boxele de clocit de 40 cm lungime, 40cm latime si 30 inaltime, cate doua pentru fiecare pereche. Pentru a evita umezeala si patrunderea sobolanilor, pardoseal se construieste la 40-50 cm deasupra nivelului solului. Porumbarele-soproane sun insirate pe randuri, prevazute cu un apaduct propriu, legat de putul sau turnul de apa motor al crecatoriei. In Statele Unite ale Americii se gasesc crescatorii –uzine care produc si prelucreaza anula zeci de mii de pui de porumbei de carne.

In boxele de clocit sau in casutele pentru cuiburi se aseaza cuibarele sau cuiburile, facute din cutii mici de lemn, avand 6-8cm inaltime, 16-25 cm latime si 16-25 cm lungime. Cuiburile pot fi facute in forma de strachina, dintr-un amestec de gips, ciment si rumegus, sau din lut ars, hartie presata sau material sintetic, avand 5-8 cm inaltime si 16-22 cm diametru. Cuiburile trebuie sa fie departizate cu prafuri insecticide (hexacloran, heclotox, etc) si captusite cu un asternut de paie, fin sau matura. Cuiburile astfel pregatite pot fi ocupate de perechile de porumbei de prasila.

                       

Sursa Wikipedia

Cum sa amenajezi o voliera

In materialul de fata sunt prezentate cateva moduri de amenajare a volierei, un material de dl. Bogdanel Tanasescu:

cum-sa-amenajezi-o-voliera.doc

Salmoneloza sau paratifoza

Salmonele sunt bacterii mobile care sunt eliminate o data cu excrementele, saliva, laptele de gusa si cu ouale infectate. Porumbeii insanatositi elimina multa vreme germenii patogeni. Prin contactul cu porumbeii straini, infectati, se transmite infectia.

Cand boala izbucneste, inseamna ca organismul pasarilor a trebuit sa se confrunte cu o infectie masiva. Exista mai multe forme de salmoneloza. Cand salmonelele ajung in tractul digestiv, patrund in peretele intestinului si, intr-un interval de 4-5 zile, apare o puternica inflamatie intestinala. Urmarea este o diaree apoasa sau mucoasa urat mirositoare, de culoare galbuie sau verzuie care produce o baltoaca in jurul pasarii bolnave. Capacitatea de digerare a hranei este grav afectata. Pasarile slabesc repede si moartea survine in cateva ore.

Cand salmonele ajung, prin peretele intestinal inflamat, in sistemul circulator, prin sange sunt, astfel, afectate toate organele interne. Cand salmonelele se fixeaza pe organe, apar umflaturi de marimea unor alune, galben – verzui. Porumbeii afectati sunt apatici si mor.

Daca agentii patogeni patrund increier si maduva spinarii, apare forma nervoasa (cerebrala) a bolii. Nervii se imflameaza, apar paralizii de diverse forme iar greutatea corporala scade.

In activitatea de control si prevenire se vor face cercetari coprologice de laborator. Daca rezultatul cercetarii este pozitiv, se administreaza furalizadon si antibiotice la indicatia medicului veterinar. Tratamentul poate dura peste o luna. In cazul unui atac usor se poate face un tratament cu furalizadon si tetraciclina prin apa de baut. In cazul unor imbolnaviri grave se vor face injectii cu antibiotice din sase in sase ore. Tratamentul prin apa de baut se realizeaza de doua orin in cinci zile cu pauza de doua zile. O data cu tratamentul se va efectua si o curatenie generala a adapostului.

Tratament:

Antibiotice ( + vitamina B-complex) per oral 2 X 1/4 tablete pe zi; antibiotice si sulfamide dizolvate in apa de baut (2 X 5 mg pe porumbel pe zi, timp de 6 zile).

Boala se poate preveni prin vaccinarea pasarilor cu ser antiparatific.

Intervale de timp din perioada clocitului

Intervale de timp din perioada clocitului — prezentare powerpoint

Ornitoza

Aceasta boala este cauzata de Chlamydia psittaci apartinand virusilor mari. Ornitoza este o maladie grava. Infectia are loc prin contactul cu porumbeii din celelalte adaposturi. Ea poate fi transmisa si de insecte si de oameni. Boala se manifesta prin secretii nazale, umflarea pleoapelor, lacrimare intensa. Uneori, pleoapele raman lipite iar penele de sub ochi sunt aglutinate. In majoritatea cazurilor, conjunctivita scade in intensitate dupa 7-10 zile. Fiindca este blocat canalul lacrimal, pasarea lacrimeaza tot timpul iar hipertofierea capului produce o puternica mancarime. Clatirea ochilor poate reduce aceasta iritatie. Pasarile grav bolnave sufera de tulburari respiratorii. Ele stranuta des si isi freaca insistent capul. Chlamydiile se inmultesc mai ales in ficat, splina si maduva spinarii. Aceste organe se umfla, dar nu vizibil. In forma sa cronica apare inflamatia pleoapelor. Pentru ca pasarile bolnave elimina mari cantitati de germeni, de multe ori puii sunt periclitati. Adesea mortalitatea este crescuta in acazul acestora.

Ca terapie se vor administra antibiotice prin injectare si prin apa de baut. Durata tratamentului poate fi stabilita numai de doctorul veterinar, ea se poate intinde pana la 36 de zile, cu pauze. O buna ingrijire si o hrana completa sporesc simtitor puterea de rezistenta a organizmului in fata agentilor patogeni.

Simptome de Ornitoza:

• apatie
• lipsa poftei de mancare
• sete exagerata
• performante reduse in concursuri
• la unele pasari apare conjunctivita, lipirea pleoapelor
• inchiderea ochilor, sensibilitate la lumina
• lichid galbui pe nari
• infundarea narilor, respiratie cu ciocul deschis
• scarpinarea la cap
• stranut

Este o afectiune ce poate fi transmisa la om in anumite conditii.

TRATAMENT: Enrofloxacina, Ornichure, Tetraciclina, Baytril.

Pentru mai multe detalii vedeti link-ul urmator, vorbeste si despre pericolul transmiterii si la om.

http://www.sanatatea.com/baza/2008/03/04/ornitoza.html

Trichomonaza sau malaiul

Si in cazul acestei boli infectioase, aproape toti porumbeii sunt afectati. Agentii patogeni sunt mici protozoae flagelate vizibile la microscop. In timp ce porumbeii adulti afectati nu scad in greutate, puii nu pot lupt suficient cu infectia. la cea mai mica leziune in zona faringelui,  cauzata de pilda, de varful unui bob de grau in timpul hranirii, trichomonadele patrund in piele si formeaza depozite alb-galbui asemanatoare malaiului care duc la moarte prin asfixiere pasarii. Agentii patogeni se pot stabili si la cioc si in ficat.

Pasarile grav afectate mor, in majoritatea cazurilor. Preventiv, fiecare crescator ar trebui sa aplice de la inceput pasarilor sale tratamentul impotriva trichomonazei. Terapia este simpla si se realizeaza amestecand medicamentele in apa de baut.

Coccidioza

Fiecare crecscatorie este atacata, anual, de coccidioza. Diferite sunt numai gradul de raspandire a bolii precum si masura daunelor. Coccidioza este o boala intestinala produsa de coccidiile intestinale unicelulare (protozoare). Aproape toti porumbeii sunt purtatori de coccidii. Porumbeii maturi pot dezvolta imunitate impotriva coccidiozei. Puii se imbolnavesc, insa, foarte usor fiindca agentul patogen se inmulteste foarte repede in intestinul lor. Acestia au o cochilie tare si trec printr-un proces de maturizare in afara organizmului porumbelului. Cu ajutorul umezelei, caldurii si oxigenului se formeaza in oochisti, sporoizi. Daca un asemenea oochist este inghitit de un porumbel, ajunge in intestin, sucurile gastrice desfac cochilia iar sporoizii patrund in celulele intestinului subtire. Prin mai multe diviziuni apar din sporoizi, merozoizi care patrund in continuare in celulele inca intacte ale intestinului.

Prin divizare multipla un sporozoit poate produce pana la 2,5 milioane de merozoiti. Prin merozoiti apar microgameti masculi si microgameti femele care se unesc cu noii oochisti. Acestia din nou sunt eliminati prin fecale. De la ingurghitarea unui oochist pana la eliminarea unui nou oochist trec 4-5 zile. Mereu exista pericolul unei noi infectari prin ciugulirea de pe podea sau prin sorbitul apei murdare.

Fireste ca oochistii trebuie sa beneficieze de mediul umed, in afara organizmului animal: fecale umede, apa de baut. Aceasta realitate ii determina pe crescatori sa schimbe apa de baut zilnic.

Cea de-a adoua masura de precautie consta in mentinerea igienei intregului adapost, a carui podea trebuie curata zilnic.

Dar cea mai importanta masura de aparare se realizeaza prin intarirea imunitatii pasarilor. In cazul unui puternic atac, digestia este afectata puternic, fecalele sunt inca moi si apoase.

Simptome de coccidioza:

• diaree (uneori hemoragica)
• slabire, apatie
• sete exagerata
• penaj mat, zburlit
• porumbeii maturi manifesta somnolenta
• la femele, se produce intarzierea ouatului

TRATAMENT:

Medicamentatie: Coccistop, BS, Amprol-plus.

Paramixoviroza

Paramixoviroza face parte dintre bolile impotriva carora au fost create vaccinuri. Aceasta a aparut in anul 1982 in Germania si a cauzat, in acel an, numeroase pierderi.

La trei zile pana la  trei saptamani dupa o infectie, pasarile neprotejate se imbolnavesc de rinichi. Pasarea elimina mult lichid. Apare  diareea si in  jurul pasarii se intinde o baltoaca de excremente.

Tulburarile sistemului nervos au, de asemenea, urmari nefaste. Acestea se exterioarizeaza printr-o rasucire a capului, de unde si incapacitatea de a ciugulii hrana sau de a face miscari in adapost, sau chiar de-asi lua zborul.

Unele pasari se pot vindeca, altele sunt pierdute.

Puii proveniti din parinti vaccinati sunt suficient protejati numai in primele saptamani de viata. In practica se obisnuieste sa se vaccineze puii in perioada mai-iulie cu un vaccin bianual si toti porumbeii maturi in luna februarie cu un vaccin anual.

In Romania am intalnit doar vaccin bianual. In strainatate exista ambele tipuri, cel mai aproape de noi gasim in Ungaria.

In cadrul imunoprofilaxiei active antiparamyxovirozei se folosesc mai multe vaccinuri: cu tulpina de virus al bolii de Newcastle sau cu virus al paramyxovirozei porumbeilor; cu virus inactivat, incorporat in emulsie uleioasa sau in apa apa; cu virus viu. Unele vaccinuri se inoculeaza subcutanat sau intramuscular, alte vaccinuri se administreaza pe mucoasele conjunctivala si nazala sau in apa de baut, deci pe mucoasa digestiva.

Vaccinurile inactivate, uleioase sau hidrice, administrate pe cale parenterala (in injectii subcutanate sau intramusculare) se absorb lent, intra in torentul sangvin si confera o imunitate care se instaleaza in decurs de 15 -21 de zile, dar este de lunga durata, de 5 -6 sau chiar 12 luni, in functie de tulpina folosita pentru preparare, de varsta pasarilor etc. Porumbeii adulti, se vaccineaza cu vaccin inactivat, uleios „Paramixovacol”, „Nedevac” sau “Columbovac” prin administrare subcutanata in doza de 0,25 ml. Vaccinarea de rapel se face dupa 3 saptamani, iar intretinerea imunitatii se efectueaza din 6 in 6 luni, cu acelasi vaccin si in aceeasi doza, cu o singura inoculare.

Septembrie – pregătirea pentru perioada expoziţiilor

Porumbeii adulţi sănătoşi şi cei care au scos primul rând de pui au trecut şi de perioada de năpârlitului. Penajul lor s-a înnoit, dacă efectivul este prea mare, el trebuie selectat. Dacă după năpârlire, unele păsări nu au forme, culori şi desene suficient de dezvoltate, atunci trebuie să renunţăm la ele dacă urmărim să avem succes la expoziţii şi să obţinem pui valoroşi.

În expoziţii, porumbeii trebuie să se prezinte în toată splendoarea lor în faţa arbitrilor şi vizitatorilor. De aceea, ei trebuie pregătiţi cu câteva ore înaite sau cu o noapte înaite şi aşezaţi într-o colivie specială de expoziţie pentru ca să se obişnuiască cu mediul şi cu oamenii. În caz contrar se poate întâmpla ca, în timpul expoziţiei, porumbeii să dea mereu înapoi şi să încerce să se ascundă, lipindu-se de peretele cuştii. Guşa are un rol important, deoarece, când se apropie un om de colivia păsării, aceasta trebuie să îşi umfle guşa cât mai tare, nearătând nici un fel de teama. Porumbeii se pot obişnui cu condiţiile de expoziţie dacă sunt antrenaţi dinainte într-o cuşca de expoziţie.

La sfârşitul sezonului de împerechere şi al perioadei de năpârlire, toate adăposturile vor fi foarte bine curăţate iar adăposturile vor fi pregătite pentru iarnă.

O analiză coprologică arată dacă trebuie introduse anumite cure în timpul expoziţiei. Excrementele pot trăda prezenţa agenţilor patogeni, ca şi o atitudine mai abătută a păsărilor, penajul tocit sau picioare mai puţin lucioase. Porumbeii de expoziţie trebuie să aibe penajul lucios şi matasos care alunecă în mână, negii lor nazali trebuie să fie albi şi lucioşi iar picioarele de un roşu viu.