Caderea penelor

Caderea penelor apare cand porumbeii au sta imfometati cateva zile. Acest lucru se poate intampla foarte usor atunci cand ei sunt vanati de o pasare de prada, sa zboare departe si sa revina la adapost de-abia dupa mai multe zile. Intr-un asemenea caz se poate ca penele sa nu cresca suficient cu elemente nutritive din corpul animalului.

Alteori, se intampla ca penele sa fie despicate la mijloc. Se vorbeste despre fusurarea aripilor. Acest fenomen apare, insa rar. Penele uscate, tocite si aspre tradeaza faptul ca porumbeii nu sunt sanatosi. Boile parazitare intestinaledar si parazitii ar putea constitui cauzele penajului deficitar. Acarienii si capusele se hranesc cu substantele penelor si pielii. Atacul protozoarului trichomonas, al coccidiilor, al salmonelelor sau a hexamitelor, imbolnavesc pasarile. Porumbeii nu se simt bine, nu se mai curata aproape de loc penele sunt rasfirate de jur imprejur, penajul pare tocit si in dezordine. Combaterea bolii cu medicamenete corespunzatoare si combaterea regulata a insectelor sunt mijloacele corecte pentru inlaturarea raului.

Penele lezate nu isi revin printr-o baie. Ele pot fi scoase cu multa grija pentru a nu produce rani animalului. Dupa circa patru saptamani cresc pene noi. In caz contrar, penele defectuoase raman pana la urmatoarea naparlire.

Sursa: Cresterea porumbeilor, Heinrich Mackrott

Rase de porumbei zburatori

Rasele asiatice de porumbei care bat din aripi sau rasa turceasca Taklambat sunt zburatori solitari care zboara vertical, pocnesc cu aripile si le incruciseaza. Adeseori ei se scutura pe loc, „inoata”, pocensc si iar le incrucizeaza. S-a spus chiar ca un porumbel foarte tanar poate incrucisa aripile de 127 de ori in zece minute fara sa piarda din inaltime (informatie provenita de la clubul grman de porumbei sportivi)

Cei din rasa de Galati zboara foarte sus, dar se pot rostogoli doar la altitudini mai reduse. Rollerii de Birmingham sunt excelenti zburatori care pot zbura la fel de sus ca fluturii si acolo, sus, se pot rostogoli. aceste doua rase sunt foarte raspandite printre crescatori.

Rasa Pazard provine din Bulgaria si a fost adusa in Germania de Reichenbach, acestia sunt porumbei de talie mare cu greutate corporala de circa 500 de grame. sunt zburatori zelosi si pot zbura pana la cinci ore fara intrerupere. in timpul zborului le place sa se rostogoleasca. Capacitatea lor de orientare este buna.

Rollerii orientali sunt binecunoscuti. Cand sunt destul de bine antrenati, se rostogolesc cu placere si pot efectua si zboruri de durata. Provin din Smyrna si se aseamana mult  cu porumbeii de acolo.

Printre rasele de rolleri se numara si rasa franceza, gusatii sirieni, rasa Mardin ca si rasele arabe Qet, Cabalhota, Keloina si rasa braileana. multa vreme aceste rase au fos considerate in Germania, porumbei voiajori. Din pacate lipseste o descriere exacta a acestor rase, ceea ce creaza dificultati in prezentarea caracteristicilor acestora.

Porumbeii transilvani sunt capabili sa faca diverse figuri de vituozitate cum ar fi sa se rostogoleasca de doua – trei ori la rand cu caderi.

Concursurile de porumbei voiajori din Germania

Din luna mai pana in septembrie, in intreaga Germanie au loc concursuri de zbor. Exista circa 70000 de crescatori de porumbei voiajori organizati in 10000 de uniuni. Mai multe uniuni sunt incluse in intr-o asociatie care organizeaza in comun competitii dupa un plan prestabilit. Planul incepe cu zboruri de antrenament. Acesta include 12 pana la 14 zboruri competitionale pentru porumbeii foarte experimentati. Zborurile incep pe distante de 150 pana la 200 de km care cresc de la saptamana la saptamana pana la 700 km departare de locul de plecare.

Porumbeii competitionali moderni trebuie sa aiba o conditie fizica exceptionala. Prin antrenamente sistematice, o alimentatie completa, controale amanuntite asupra starii de sanatate si o ingrijire plina de afectiune, porumbeii dobandesc forta necesara se a reveni intotdeauna in adapostul lor. Astfel, cei mai rapizi porumbei, in conditii de vant favorabile, ating viteze de peste 100 km pe ora. In fiecare an au loc zboruri in diverse localitati din Germania pe distante de peste 700 km si cu o viteza medie de zbor de 80 km pe ora la care participa cei mai rapizi porumbei. In conditii climatice nefavorabile, durata zborului creste corespunzator.

Obiectivul intoarcerii exact in locul de plecare a fiecarui porumbel poate fi urmarit de-a lungul intregului an prin marcarea porumbeilor cu un inel de cauciuc aplicat pe picior. Acest sistem va fi pe deplin valabil si in viitor.

De cativa ani se aplica si un sistem electronic de constatare. Pentru aceasta, fiecare porumbel primeste un inel de recunoastere suplimentar fata de cel normal de pe picior. Datele de recunoastere de pe ambele inele vor fi inregistrate de un computer. Daca un porumbel se intoarce dintr-o competitie, el trebui sa zboare deasupra unei placi cu senzori care cuprinde numarul sau de recnostere introdus intr-un aparat de inregistrat cu precizia unei secunde. Lista de preturi a porumbeilor zburatori cuprinde, in prima sa treime, date despre porumbeii voiajori privind viteza in metri pe minut. Aceasta lista ofera preturile invingatorilor si a celor mai rapizi porumbei. In august i se anexeaza lista celor mai tineri cursieri. Dupa cateva zboruri de antrenament, porumbeii nascuti in acelas an participa la 3 pana la 6 competitii de distante pana la 300 km.

Sursa: Cresterea porumbeilor, Heinrich Mackrott, Editura M.A.S.T.

Infectia cu adenovirus

Infectia cu adenovirus este larg raspandita la porummbei si antreneaza pierderi considerabile in special la tineret.

Patogeneza

Depinde de varietatea si de tipul de tulpina implicat. Proprietatile patogenice ale fiecarei tulpini sunt diferite, precum si rezistenta in mediul extern sau la diferite dezinfectante.

Agentul patogen este excretat prin fecale si saliva. Infectia primara se transmite prin apa si furaje contaminate, dar tot asa de bine se transmite si prin aer sau vertical, transovarian.

Adenovirusul se multiplica in mucoasa tractului respirator superior, intestinului si in ficat. Organismul porumbeilor reactioneaza la multiplicarea virusului prin fabricare de anticorpi specifici. Daca  acesti anticorpi nu s-au format in timpul necesar si in cantitati suficiente, izbucneste boala. Adenovirusurile, adesea, netezesc calea pentru alti germeni patogeni precum E. coli, Trichomonade, Hexamite si fungi. Acestia pot complica cursul bolii si in multe cazuri sunt responsabile de cresterea pierderilor.

Simptome

Porumbeii refuza sa zboare, au performante reduse, conditie fizica slaba, inflamatia tractului respirator superior si a intestinului; fecale mucoide (noroioase, galben-gri), vomita furajul si apa din guse, emaciere.

Toate aceste simptome apar in decurs de 24 de ore. Pasarile afectate rar, supravietuiesc daca nu sunt tratate.

Diagnostic

Numai semnele clinice nu sunt suficiente pentru diagnosticul bolii. Acesta trebui confirmat prin examen microscopic si evidentierea „corpilor incluzionali” intranucleari in celulel hepatice si ale mucoaselor infectate. Acesti corpi incluzionalisunt produsi de virus in timpul multiplicarii.

Diagnostic diferential

Trebuie facut fata de E.coli, trichomonoza si hexamitiaza.

Tratament

Nu este posibil sa tratezi infectia cu adenovirus, singura. De cele mai multe ori este necesar tratamentul infectiilor bacteriene secundare. Acestea se fac cu Furalizadona, timp de 3-5 zile, Furogal, Ampicilina si insotit de vitaminizare cu Vitamax –  1 pachet la 2 litri de apa, 3-5 zile sau/si Selevit 0,5 g / litru de apa, 3-5 zile.

Daca boala este asociata cu trichomonoza se va trata cu Trichoplus sau Trichocure. Pentru stimularea imunitatii se va da Bioextract sau Biocarmi.

Se vor lua masuri de curatenie si zooigiena stricta a porumbarului. dezinfectie cu Aldezin prin aspirare.

Variola Aviara

Varioala aviara este raspandita in intreaga lume si se manifesta in special in sezonul cald si umed.

Patogeneza

La porumbel apar leziuni tipice pe piele si mucoase si nu se transmite la om sau alte animale.

Simptome

Exista doua forme de variola la porumbei:

Forma cutanata

Se manifesta prin aparitia de noduli vaariolici pe lielea pleoapelor, comisura ciocului in jurul narilor. In general apar in locul unde au acces sa intepe insectele, mai ales cele hematofage. Acesti noduli nu trebuie inlaturati caci locul sangereaza.

Forma umeda sau mucoasa

Se manifesta prin depozite necrotice, difteroide, pe mucoasa bucala, faringiana si a gusei. Acestea jeneaza trecerea furajelor si a apei consumate de porumbei.

Virusul variolic penetreaza piela si mucoasele, trece in torentul sangvin, ajunge in organele interne unde poate sta cantonat timp de 3-4 saptamani, uneori chiar luni. In acest interval pot apare infectii bacteriene secundare.

Diagnostic

Cele doua forme de boala permit stabilirea unui diagnostic clinic care poate fi confirmat prin exam de laborator prin evidentierea la microscop a „incluziilor Bollinger” care contin mari cantitati de virus.

Diagnostic diferential: cu trichomonoza, ornitoza, coriza infectioasa.

Tratament

Ca si in alte boli virale, virusul variolic nu cedeaza la antibiotice.

Masura de baza este vaccinarea porumbeilor sanatosi si la tineret se poate incepe chiar din a 4-a zi din viata.

Se pot administra vitamine si stimulente ale imunitatii de tipul Vita, Selevit, Sepraelixir, Gingseng.

Pentru combaterea infectiilor bacteriene secundare se pot folosi oxitetraciclina sau un alt antibiotic cu spectru larg.

Dupa vaccinare imunitatea se instaleaza in 3-4 saptamani

Tratamentul pe calea apei de baut

Solutiile de medicamente se prepara prin solubizarea substantei pudra de baza intr-o cantitate mica de apa, intr-un vas de sticla sau borcan cu gura larga si apoi se adauga restul apei si se distribuie in fiecare adapatoare. Amestecarea diferitelor substante nu este recomandata.

Ca stimulator al imunitatii poate fi adaugat in apa de baut sau furaj Selevit pulbere 5g/10 litri de apa, Sel-E-vit 1 ml/ 1 litru de apa ca si Aminovital – 1 lingurita la 1 litru de apa sau 1 kg de furaj.

Volumul total de apa de baut necesar pentru 20 de porumbei voiajori (de curse) este in jur de 1 litru pe zi. Daca porumbeii beau mai multa apa ( in sezonul de canicular), medicamentul nu poate fi diluat. Porumbeii vor fi lasati sa consume toata apa medicamentata, dupa care lise adauga apa proaspata la discretie.

Daca porumebii refuza sa bea apa medicamentata se poate adauga putin zahar si ea devine mai palatibila (apetisanta)