Celula de cuibarit este cel mai important spatiu penntru fiecare pereche reproducatoare. In aceasta celula are loc doar perechea care detine celula, orice alt intrus este reperat si dat afara, dar se intampla ca de multe ori sa apara lupte intre masculi si pot aparea rani la cap, dar daca suntem pe faza vom reusi sa evitam aceste lupte sau cel putin sa reducem impactul lor.
Celula de cuibarit trebuie sa fie indeajuns de mare, pentru ca perechea sa aibe spatiul necesare depunerii unei a doua perechi de oua, o celula de cuibarit ar trebuie sa fie suficient de mare sa poata adaposti pana la trei generatii, parintii, prima pereche de pui gata de zbor si viitorii pui care fie au eclozat fie asteapta in cateva zile sa vada pentru prima data lumina zilei. Celula trebuie sa permita amplasarea a doua cuiburi, daca nu este posibil atunci femela va depune ouale alaturi de ceilalti pui si ouale pana la urma se vor murdari si exista riscul sa se piarda perechea respectiva de oua. Pentru a evita acest lucru se poate pune un perete despartitor in celula, si astfel vom putea pune doua cuiburi. O alta metoda ar fi ca sa se faca celula pe doua niveluri.
Celule de la nivelul podelei, se pot inchide daca sunt acaparate de porumbei tineri care au tendinta de a-si extinde dominatia pe toata podeaua, scelule de jos se vor inchide in acest caz si se v or pastra pentru a se tine acolo animite pasari la nevoie. Sau cand se construiesc celulele, atunci se va tine cont sa se construisca de la o inaltime de 30 de cm de la podea, astfel evitam aceste neplaceri.
Partea vizibila a celulelor de cuibarit se poate amenaja in mai multe feluri. Cele mai simple sunt grilajele din sarma acoperite cu plastic, cu intrari care se pot inchide. E important ca fie care boxa, celula sa aibe un sistem de inchidere, o usa, sa se poata curata foarte usor, se poate folosi linoleu cauciucat este usor de folosit, cu ajutorul unui spaclu, se pot spala usor, cu fel de fel de desinfectanti.
Publicat de Andrei Bondar 
Rasa s-a format in jurul anului 1900 in Germania din voiajori de curse, porumbei autohtoni, pescarusi chinezi, diverse tipuri de bagdeti si alte rase. Trasatura caracteristica a rasei este capul. In ultimii 20-30 de ani crescatorii au inceput sa puna accent foarte mare si pe proportiile corporale.
Genele: trebuie sa fie simple de culoare alba sau gri. Narile: sunt de forma unei inimi, trebuie sa formeze un tot unitar, sunt fine si pudrate. Ciocul: trebuie sa fie gros si arcuit. Partea de jos a ciocului trebuie sa fie la fel de groasa ca cea de sus. Gatul: trebuie sa fie lung si drept. Aripile: trebuie sa fie purtate pe coada fara sa se intersecteze una cu alta, umerii nu trebuiesc sa fie acoperiti de piept.
Proportii corporale: La cap: – din ceafa pana in centrul ochiului trebuie sa fie o distanta egala cu distanta din centrul ochiului pana la baza ciocului. – daca se prelungeste linia de mijloc a ciocului, aceasta trebuie sa treaca prin centrul ochiului. La corp: – lungimea gatului trebuie sa fie egala cu lungimea picioarelor – lungimea porumbelului trebuie sa fie egala cu inaltimea – porumbelul trebuie sa se incadreze intr-un cerc, centrul acelui cerc se afla daca se prelungesc cele 3 axe ale porumbelului (axa gatului, axa piceoarelor si axa cozii) pana se intersecteaza intr-un punct comun.
Greseli grave: tinuta necorespunzatoare, necorelari intre pigmentii corporali, cioc stramb, cioc subtire, cioc drept, fulgi pe degete, ochi de alta culoare, gene duble sau de alta culoare, nari despartite sau incretite, cap mic, trunte plata, gat prea gros sau stramb, coada lunga sau lata, piept atrofiat, stern stramb. Greutate corporala: 520-680 grame. Marimea inelului: 9 mm.
Columbofil 