Azi am decoperit un articol din Adevarul de Oradea, legat de porumbeii de nunti, se pare ca anul 2009 nu a fost un foarte bun din punct de vedere financiar pentru cei care detin porumbei de nunti, dar cel putin au reusit sa-si acopere o parte din cheltuielile cu mancarea, medicamente, minerale si vitamine.
Creşterea porumbeilor de rasă este una dintre puţinele pasiuni pe care criza nu a putut să le învingă. În ciuda lipsei de comenzi, orădenii îndrăgostiţi de prietenii înaripaţi se încăpăţânează să-şi cheltuie banii pe îngrijirea acestora.
Orădeanul Viorel Soare este îndrăgostit de porumbei din copilărie. „Când eram copil, îmi cumpăram porumbei cu toţi banii pe care îi primeam de la părinţi. Atunci nu ştiam aproape nimic despre rase şi cumpăram orice”, a spus bărbatul.
În timp, Viorel s-a gândit să-şi transforme hobby-ul în sursă de venit. A început să crească porumbei albi, de rasă, pe care îi închiria mirilor dornici momente spectaculoase la nuntă. Din 2009 însă, concurenţa acerbă din partea firmelor specializate l-a lăsat fără clienţi. Cu toate acestea, orădeanul nu se încumetă să renunţe la prietenii săi înaripaţi şi îi îngrijeşte ca la carte.
Cel mai scump hobby
„De anul trecut am clienţi din ce în ce mai rar. Cererile sunt foarte puţine”, spune columbofilul. „Dar nu pot renunţa la porumbei. De câte ori îi vizitez, simt că mă destind, îmi dau o linişte interioară. Puţinii bani pe care îi mai fac din nunţi, îi investesc doar ca să am grijă de ei”, explică bărbatul. Potrivit informaţiilor primite de la Cornel Fildan, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Păsări şi Animale Mici Nufărul Oradea, crescătorii de porumbei cheltuie foarte mulţi bani pentru îngrijirea păsărilor. „Numai achiziţia costă cel puţin 100 de euro, pentru un porumbel. Eu îi spun nevestei că am dat 10 euro pe unul, ca să scap basma curată”, spune, pentru Adevărul de Seară Oradea, crescătorul. Şi îngrijirea lunară a păsărilor costă destul de mult.
„Trebuie să le dai apă, minerale, săruri de îmbăiat. Dacă aş fi ţinut evidenţa banilor cheltuiţi, m-aş fi lăsat de mult de meserie”, a explicat Fildan.
Azi am decoperit un articol din Adevarul de Oradea, legat de porumbeii de nunti, se pare ca anul 2009 nu a fost un foarte bun din punct de vedere financiar pentru cei care detin porumbei de nunti, dar cel putin au reusit sa-si acopere o parte din cheltuielile cu mancarea, medicamente, minerale si vitamine.
Creşterea porumbeilor de rasă este una dintre puţinele pasiuni pe care criza nu a putut să le învingă. În ciuda lipsei de comenzi, orădenii îndrăgostiţi de prietenii înaripaţi se încăpăţânează să-şi cheltuie banii pe îngrijirea acestora.
Orădeanul Viorel Soare este îndrăgostit de porumbei din copilărie. „Când eram copil, îmi cumpăram porumbei cu toţi banii pe care îi primeam de la părinţi. Atunci nu ştiam aproape nimic despre rase şi cumpăram orice”, a spus bărbatul.
În timp, Viorel s-a gândit să-şi transforme hobby-ul în sursă de venit. A început să crească porumbei albi, de rasă, pe care îi închiria mirilor dornici momente spectaculoase la nuntă. Din 2009 însă, concurenţa acerbă din partea firmelor specializate l-a lăsat fără clienţi. Cu toate acestea, orădeanul nu se încumetă să renunţe la prietenii săi înaripaţi şi îi îngrijeşte ca la carte.
Cel mai scump hobby
„De anul trecut am clienţi din ce în ce mai rar. Cererile sunt foarte puţine”, spune columbofilul. „Dar nu pot renunţa la porumbei. De câte ori îi vizitez, simt că mă destind, îmi dau o linişte interioară. Puţinii bani pe care îi mai fac din nunţi, îi investesc doar ca să am grijă de ei”, explică bărbatul. Potrivit informaţiilor primite de la Cornel Fildan, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Păsări şi Animale Mici Nufărul Oradea, crescătorii de porumbei cheltuie foarte mulţi bani pentru îngrijirea păsărilor. „Numai achiziţia costă cel puţin 100 de euro, pentru un porumbel. Eu îi spun nevestei că am dat 10 euro pe unul, ca să scap basma curată”, spune, pentru Adevărul de Seară Oradea, crescătorul. Şi îngrijirea lunară a păsărilor costă destul de mult.
„Trebuie să le dai apă, minerale, săruri de îmbăiat. Dacă aş fi ţinut evidenţa banilor cheltuiţi, m-aş fi lăsat de mult de meserie”, a explicat Fildan.
Picioarele porumbelului seamana cu picioarele reptilelor, ca si la celelalte pasari.
Smulgerea unei pene este mai dureroasa pentru porumbel decat taierea pielii.
Porumbeii au in pleoape glande speciale care produc un mucus ce face ca lacrimile lor sa se de partea frontala a ochiului. Acest lucru inseamna ca ei pot zbura cu viteze mari in conditii de canicula, fara ca suprafata ochilor sa se usuce. Acest fenomen este analog in cazul in care un om ar scoate capul pe geamul masinii in timp ce merge cu 69 km/h, infruntand curentul de aer fara sa clipeasca.
Uneori agentii tricomonozei pot invada sinusurile prin deschizatura din palatul gurii si pot forma un nodul acolo. Pasarile prezinta o umflatura dura de-alungul fruntii, intre zona narilor si ochi. Medicatia anti-tricomonoza se administreaza timp de- zile, pentru a opri infectia activa. Dupa aceea, se face incizie in piele deasupra zonei celei mai proeminente a nodulului, ducand la exteriorizarea acestuia. Odata inlaturat, este mai bine sa se continue cu medicatia anti-tricomonoza timp de mai multe zile. Insanatosirea este, de obicei, linistita.
Uneori agentii tricomonozei pot invada sinusurile prin deschizatura din palatul gurii si pot forma un nodul acolo. Pasarile prezinta o umflatura dura de-alungul fruntii, intre zona narilor si ochi. Medicatia anti-tricomonoza se administreaza timp de- zile, pentru a opri infectia activa. Dupa aceea, se face incizie in piele deasupra zonei celei mai proeminente a nodulului, ducand la exteriorizarea acestuia. Odata inlaturat, este mai bine sa se continue cu medicatia anti-tricomonoza timp de mai multe zile. Insanatosirea este, de obicei, linistita.
Temperatura corpului unu porumbel este de 41,8 grade Celsius.
Odata cu inaitarea in varsta, unele femele se comporta si au aspectul unui mascul, deoarece stratul exterior, producator de hormoni al ovarului, se consuma.
Volumul de sange al corpului unui porumbel este in medie de 32 ml.
Porumbeii au muschi doar in pleoapa inferioara din cele doua de care dispun.
Daca intr-unul din ochii porumbelului se proiecteaz un fascicul de lumina, acesta se va putea observa in celalalt ochi – doar o subtire placa osoasa ce separa cei doi ochi.
Temperatura corpului unu porumbel este de 41,8 grade Celsius.
Odata cu inaitarea in varsta, unele femele se comporta si au aspectul unui mascul, deoarece stratul exterior, producator de hormoni al ovarului, se consuma.
Volumul de sange al corpului unui porumbel este in medie de 32 ml.
Porumbeii au muschi doar in pleoapa inferioara din cele doua de care dispun.
Daca intr-unul din ochii porumbelului se proiecteaz un fascicul de lumina, acesta se va putea observa in celalalt ochi – doar o subtire placa osoasa ce separa cei doi ochi.
Porumbei au nevoie de baie cu regularitate, dar să nu-i lăsaţi niciodată să se scalde seara. Vor intra în noapte uzi din moment ce nu vor face mişcare şi acest lucru le va periclita forma. Dintr-un motiv anume, porumbeii nu au chef să se scalde în zilele însorite şi călduroase aşa cum fac oamenii, ci preferă să facă o baie pe vreme ploioasă. Unii crescători îşi masează păsările într-o baie călduţă la întoarcerea dintr-o cursă dură. Nu strică, însă e pierdere de timp. Acestea nu îşi vor zburli penele, deci apa nu va ajunge acolo unde trebuie, pe suprafaţa pielii. Şi sarea de baie special concepută pentru aşa ceva e inutilă. Puţină sare obişnuită şi oţet au aceeaşi eficienţă şi sunt şi mai ieftine.
Porumbei au nevoie de baie cu regularitate, dar să nu-i lăsaţi niciodată să se scalde seara. Vor intra în noapte uzi din moment ce nu vor face mişcare şi acest lucru le va periclita forma. Dintr-un motiv anume, porumbeii nu au chef să se scalde în zilele însorite şi călduroase aşa cum fac oamenii, ci preferă să facă o baie pe vreme ploioasă. Unii crescători îşi masează păsările într-o baie călduţă la întoarcerea dintr-o cursă dură. Nu strică, însă e pierdere de timp. Acestea nu îşi vor zburli penele, deci apa nu va ajunge acolo unde trebuie, pe suprafaţa pielii. Şi sarea de baie special concepută pentru aşa ceva e inutilă. Puţină sare obişnuită şi oţet au aceeaşi eficienţă şi sunt şi mai ieftine.
Porumebii mananca zilnic in medie o cantitate de hrana egala cu a zecea parte din greutatea lor, adica aprox. 40 g ( intre 20 – 100 g).
Laptele de gusa al porumbelului nu este de fapt deloc lapte, ci este compus in special din celule de suprafata, indesate cu grasimi si alte nutrimente, care provin din zonele specializate ale mucoasei intestinului.
Porumbeii au mai multi rinichi, in ambele parti ale cavitatii lor abdominale.
Porumebii mananca zilnic in medie o cantitate de hrana egala cu a zecea parte din greutatea lor, adica aprox. 40 g ( intre 20 – 100 g).
Laptele de gusa al porumbelului nu este de fapt deloc lapte, ci este compus in special din celule de suprafata, indesate cu grasimi si alte nutrimente, care provin din zonele specializate ale mucoasei intestinului.
Porumbeii au mai multi rinichi, in ambele parti ale cavitatii lor abdominale.
Ar fi interesant sa vedem care sunt bolile cele mai des intalnite in volierele noastre, acele boli care ne dau cele mai mari batai de cap in timpul anului.
Nu de fiecare data cand exista scurgerinazale, putem considera ca e vorba de o infectie respiratorie. Nu este neobisnuit sa gasim scurgeri nazale uscate sau fluid umed la deschiderea narilor la specii cu „fata” mica, precum Turbits, Owts si Oriental Frills. Sinusurle ca se dreneaza sub cerumen elibereaza un fluid din mucoasa lor, care se evapora in timpul respiratiei pasarilor. La rasele cu fata mica, sinusurile sunt mai comprimate si fluidul nu are aceleasi posibilitati de a se evapora, o parte scurgandu-seastfel prijn nari. Acelas fenomen se intampla si la pasarile de cursa care fac exercitii in diminetile reci. Umezeala din aerul cald expirat se condenseaza pe suprafata rece a ciocului, lasand uninel umed la intrarea narilor.
Nu de fiecare data cand exista scurgerinazale, putem considera ca e vorba de o infectie respiratorie. Nu este neobisnuit sa gasim scurgeri nazale uscate sau fluid umed la deschiderea narilor la specii cu „fata” mica, precum Turbits, Owts si Oriental Frills. Sinusurle ca se dreneaza sub cerumen elibereaza un fluid din mucoasa lor, care se evapora in timpul respiratiei pasarilor. La rasele cu fata mica, sinusurile sunt mai comprimate si fluidul nu are aceleasi posibilitati de a se evapora, o parte scurgandu-seastfel prijn nari. Acelas fenomen se intampla si la pasarile de cursa care fac exercitii in diminetile reci. Umezeala din aerul cald expirat se condenseaza pe suprafata rece a ciocului, lasand uninel umed la intrarea narilor.
‘Cat de des trebuie tratati porumbeii impotriva coccidiozei?’
Raspuns:
Tebuie tratati numai in cazul unei infectii serioase, pentru ca porumbeii nu patesc nimic daca au un pic de coccidioza. De fapt nu este o problema serioasa pentru porumbei, pentru ca este vorba doar de o infectie secundara. Daca porumbeii sufera de salmoneloza, streptococi, coli sau altceva atunci corpul este slabit, si are o rezistenta mai mica si va fi mult mai vulnerabil la o infectie secundara cum ar fi coccidioza.Mai mult de atat, porumbeii pot sa scape de ea in mod spontan, deci fara medicamente.Doar simplul fapt ca in crescatorie este uscat adesea ii va vindeca.
Odata am auzit un specialist spunand: ‘Coccidioza este o boala a veterinarilor neexperimentati’. Ceea ce vroia el sa spuna era ca este usor sa descoperi coccidioza la microscop, din moment ce aproape toti porumbeii o au, si veterinarii care nu sunt specializati in tratarea porumbeilor prescriu prea repede medicamentele. Unii crescatori au propriul microscop si isi testeaza singuri porumbeii. La scurt timp dupa un adevarat concurs greu ei ar putea sa gaseasca destul de multa coccidioza insa, mai tarziu, atunci cand porumbeii si-au recapatat forma, ea dispare in marea majoritate sau este aproape inexsistenta.
Belgianul Dr.Marien este unul din putinii veterinari care sunt deasemenea si campioni; in special in 2004 rezultatele sale au fost rasunatoare. Pentru el coccidioza este un fel de paramentru al conditiei,formei.’Cu cat coccidioza este gasita mai putin cu atat este mai buna conditia porumbeilor’ afirma acesta si in porumbeii care au cea mai putin coccidioza are el incredere pentru un rezultat bun la un concurs.El prescrie medicamente doar in cazul unei probleme serioase, insa asta nu s-a intamplat nici macar de cinci ori in intreaga sa cariera de veterinar.
‘Cat de des trebuie tratati porumbeii impotriva coccidiozei?’
Raspuns:
Tebuie tratati numai in cazul unei infectii serioase, pentru ca porumbeii nu patesc nimic daca au un pic de coccidioza. De fapt nu este o problema serioasa pentru porumbei, pentru ca este vorba doar de o infectie secundara. Daca porumbeii sufera de salmoneloza, streptococi, coli sau altceva atunci corpul este slabit, si are o rezistenta mai mica si va fi mult mai vulnerabil la o infectie secundara cum ar fi coccidioza.Mai mult de atat, porumbeii pot sa scape de ea in mod spontan, deci fara medicamente.Doar simplul fapt ca in crescatorie este uscat adesea ii va vindeca.
Odata am auzit un specialist spunand: ‘Coccidioza este o boala a veterinarilor neexperimentati’. Ceea ce vroia el sa spuna era ca este usor sa descoperi coccidioza la microscop, din moment ce aproape toti porumbeii o au, si veterinarii care nu sunt specializati in tratarea porumbeilor prescriu prea repede medicamentele. Unii crescatori au propriul microscop si isi testeaza singuri porumbeii. La scurt timp dupa un adevarat concurs greu ei ar putea sa gaseasca destul de multa coccidioza insa, mai tarziu, atunci cand porumbeii si-au recapatat forma, ea dispare in marea majoritate sau este aproape inexsistenta.
Belgianul Dr.Marien este unul din putinii veterinari care sunt deasemenea si campioni; in special in 2004 rezultatele sale au fost rasunatoare. Pentru el coccidioza este un fel de paramentru al conditiei,formei.’Cu cat coccidioza este gasita mai putin cu atat este mai buna conditia porumbeilor’ afirma acesta si in porumbeii care au cea mai putin coccidioza are el incredere pentru un rezultat bun la un concurs.El prescrie medicamente doar in cazul unei probleme serioase, insa asta nu s-a intamplat nici macar de cinci ori in intreaga sa cariera de veterinar.
Azi am descoperit un articol interesant despre propolis si actiunile lui benefice pentru organism, in special pentru organismul uman, dar sunt sigur ca acest „medicament” obtinut de la albine ar putea fi folositor si pentru pasarile noastre. Articolul l-am gasit pe blogul Laurentiu Enache, mai jos este doar o frantura din articol, intrati AICI pentru a citi restul
Actiuni terapeutice ale propolisului
Datorita consistentei sale complexe, deosebit de bogate in substante active, produsele sau preparatele pot avea o pluralitate de actiuni.Astfel, propolisul este recunoscut pentru actiunile sale antiinflamatoare, antibiotice, antibacteriene, bacteriostatice, dezinfectante, antivirotice, antifungice (contra ciupercilor), toate cu spectru larg de actiune partial cunoscut; el mai are actiuni antialergice, antihistamice, antigerminative, actiune stimulatoare a reactiilor imunitare, actiune antiiradianta, cicatrizanta, conservanta, antitoxica, combate mancarimea de piele si tumorile, actiune eutrofica, regeneratoare, etc.
Cea mai buna varianta de folosire a propolisului, este TINCTURA DE PROPOLIS.
In special este bine ca aceasta sa fie amestecata cu o catitate de ulei de soia, masline, porumb, grau sau chiar si de floarea soarelui. Inainte de fiecare folosire, amesteca uleiul impreuna cu tinctura de propolis si de preferat este sa o amesteci cu mancarea. Odata pe saptamana cred ca este de ajuns ca produsul sa fie administrat.
Ce parere aveti se merita sa administram propolis porumbeilor?
Azi am descoperit un articol interesant despre propolis si actiunile lui benefice pentru organism, in special pentru organismul uman, dar sunt sigur ca acest „medicament” obtinut de la albine ar putea fi folositor si pentru pasarile noastre. Articolul l-am gasit pe blogul Laurentiu Enache, mai jos este doar o frantura din articol, intrati AICI pentru a citi restul
Actiuni terapeutice ale propolisului
Datorita consistentei sale complexe, deosebit de bogate in substante active, produsele sau preparatele pot avea o pluralitate de actiuni.Astfel, propolisul este recunoscut pentru actiunile sale antiinflamatoare, antibiotice, antibacteriene, bacteriostatice, dezinfectante, antivirotice, antifungice (contra ciupercilor), toate cu spectru larg de actiune partial cunoscut; el mai are actiuni antialergice, antihistamice, antigerminative, actiune stimulatoare a reactiilor imunitare, actiune antiiradianta, cicatrizanta, conservanta, antitoxica, combate mancarimea de piele si tumorile, actiune eutrofica, regeneratoare, etc.
Cea mai buna varianta de folosire a propolisului, este TINCTURA DE PROPOLIS.
In special este bine ca aceasta sa fie amestecata cu o catitate de ulei de soia, masline, porumb, grau sau chiar si de floarea soarelui. Inainte de fiecare folosire, amesteca uleiul impreuna cu tinctura de propolis si de preferat este sa o amesteci cu mancarea. Odata pe saptamana cred ca este de ajuns ca produsul sa fie administrat.
Ce parere aveti se merita sa administram propolis porumbeilor?
Publicat de Andrei Bondar 
Columbofil 