Articol scris de Dina Mergeani
De-a lungul timpului, prin selectie, s-au obtinut variate rase de porumbei diferentiate prin anumite caractere morfologice sau fiziologice. Aprecierea acestor caractere, specifice unor anumite rase, se face prin comparatie cu modelul de referinta reprezentat de porumbelul salbatic (wild-tipe) care este caracterizat prin: culoarea gri-cenusiu cu doua dungi negre pe aripi, 12 pene in coada, aripile purtate deasupra cozii, penaj neted si bine format, absenta incaltaturii, a motului de la ceafa, a cravatei, a rozetei din frunte sau a celei din piept, etc.
1. Caracterul
Caracterul bland al unui porumbel este o trasatura recesiva comparativ cu caracterul sperios. Aceasta trasatura poate fi modulata de obisnuinta porumbeilor cu cel care ii ingrijeste, putand fi apreciata cel mai bine la puii inca neiesiti la zbor. Cei linistiti in cuib vor fi si mai tarziu niste porumbei linistiti. La puii la care este prezenta se asociaza, din pacate, si cu un tonus mai scazut. Acesti pui au un reflex de cerut mancare de la parinti mai redus. Acesta este si motivul pentru care rasele foarte linistite au probleme legate de crescutul puilor chiar daca ca si parinti sunt buni ingrijitori.
2. Talia
Exista o corelatie stransa intre dimensiunile partilor unui porumbel si greutatea acestuia. Talia masculilor este mai mare ca a femelelor (in medie 370 gr fata de 340 gr) iar talia mica eate dominanta fata de talia mare. La gaini exista cinci gene gonozomale si una autozomala (talia mica este dominanta) care determina talia. Probabil ca o situatie similara exista si la porumbei.
3. Tremorul fin al gatului
Este prezent la anumite rase de ornament, prezenta acestui tremor fiind un caracter recesiv comparativ cu abesenta lui. Se presupune ca are o cauza neurologica. Apare si in prezenta in varianta homozigota a unor gene ce codifica culoarea penajului: „Dominant opal”, „albino” sau care modifica dispozitia penajului: „Sideburns” („Sb”).
4. Jocul.
Jocul porumbeilor este o trasatura ce are o transmitere de tip monogenic conform geneticii clasice a lui Mendel, fiind determinat de o gena recesiva numita „rolling” („ro”)si caracterizat printr-o contractie excesiva a muschilor laterali ai gatului. Chiar si in prezenta a doua astfel de gene („ro”//”ro”), expresivitatea acestei trasaturi este variabila de la porumbel la porumbel, acest fapt sugerand ca in abilitatea de a juca ar putea fi implicate mai multe alele ale genei „ro” sau ca gena „ro” interactioneaza si cu gene de pe alti loci in determinarea felului jocului.
Anumite observatii sugereaza ca:
– exista o gena care ii face pe anumiti porumbei sa cada (cel mai probabil recesiva)
– exista o gena recesiva care inhiba abilitatea de a juca (epistatica fata de gena „ro”, chiar daca aceasta este prezenta in varianta homozigota).
Pentru a citi un articol pe aceasta tema click aici!
5. Pocnitul din aripi
Este caraceristic mai ales unor rase de jucatori avand o transmitere partial dominanta. Zgomotul produs prin bataia aripilor, chiar si la zborul pe distante scurte, poate fi auzit de la distante mari. Acesti porumbei joaca pierzand foarte putin din altitudine dand impresia ca joaca pe loc.
6. Cantecul deosebit al unor rase de porumbei.
Deosebim doua varietati diferite de cantec. Prima este cea prezenta la porumbeii razatori („dr”) cum sunt Thai laughers si tobosarii arabi, ea avand o transmitere recesiva. A doua este cea prezenta la tobosarii de Buhara sau de Altenburg („Wr”) si are o transmitere partial dominanta.
7. Gusa porumbeilor gusati.
Capacitatea porumbeilor din rase de genul Cropers sau Pouters de a-si umfla gusa intr-un mod specific este un caracter care are o transmitere partial dominanta.
Gusat slovac (Expo Timisoara 2006 // D. Mergeani)
8. Puful embrionar
Puful rar si scurt apare ca urmare a actiunii independente a mai multor gene :
– unele gene de pe locusul „Dilute” (nu intotdeauna): „pale” („d*p”), „dilute” („d”), „ecru” (d*ec”);
– unele gene din famila „Almond” : „Almond” („St”), „Faded” („St*F”) in varianta homozigota, „Faded” asociat cu „brown” („b”) care determina, din punct de vedere al densitatii si lugimii, un puf aflat intre cel determinat de genele de dilutie si cel normal;
– „pink-eyed-dilute” („pd”) sau „Silky” („PL” sau „FL”) in varianta homozigota.
Deoarece primele doua categorii de gene sunt gonozomale (au o transmitere legata de sex), acest caracter poate fi folosit la predictia sexului puilor inca de la iesirea lor din ou. Puful embrionar scurt si rar se asociaza si cu o vigoare scazuta si o mortalitate crescuta.
9. Lungimea penajului
Lungimea normala a penajului prezenta la majoritatea porumbeilor este un caracter dominant fata de penele lungi prezente la unele rase cum sunt tobosarii de Buhara sau porumbeii Jacobini.
Coada scurta a porumbeilor Modena este un caracter recesiv fata de coada de lungime medie prezenta la majoritatea porumbeilor.
Porumbel Modena (Expo Timisoara 2006 // D. Mergeani) (Ts1//?, V//?)
10. Alcatuirea penelor
a. Porumbeii frizati (creti) au penele rasucite in forma de spirala si mult alungite. Acest caracter este datorat actiunii a doua gene „fz1” si „fz2”. Prima este partial dominanta, efectul ei putand fi observat la porumbeii frizati sirieni. Cea de-a doua este recesiva si actioneaza doar in prezenta primei gene determinand alungirea varfurilor penelor.
b. Porumbeii cu penajul matasos au un zbor greoi deoarece lama penei este destramata. Acest caracter fenotipic poate fi urmarea actiunii independente a mai multor gene:
– doua dintre ele sunt dominante si nealele: „Palmetto Silky” („PL”) si „Fantail Silky” („FL”), manifestandu-se in fenotip si in varianta heterozigota;
– a treia este recesiva: „fringe” („fg”), manifestandu-se doar in varianta homozigota;
– cea de-a patra este partial dominanta – „Gauzy” („Ga”) – varianta ei homozigota fiind similara cu varianta heterozigota a primelor doua gene.
c. Porumbeii arici au corpul acoperit doar de tijele penelor neputand zbura. Gena care determina acest caracter este recesiva – porcupine („po”) – datorita prezentei ei in forma homozigota lama penelor nu se formeaza.
11. Gatul golas
Absenta penelor la niveul gatului are transmitere monogenica fiind determinata de o gena partial dominanta – „Nacked neck” („Na”). Prin imperecherea cu un porumbel cu penaj normal la nivelul gatului la prima generatie se vor obtine exemplare cu gatul partial gol iar prin incrucisarea puilor din prima generatie („F1”) vom avea la a doua generatie („F2”) o proportie 1:2:1 intre porumbeii cu penaj normal, porumbeii cu gat partial gol si porumbeii cu gatul complet golas.
Porumbel gat-golas (V. Heler, Lipova, Arad // V. Heler) (Na//Na)
12. Rozeta din frunte
Motul rotund, avand forma unei rozete, este determinat de actiunea unei gene recesive -„Rosette” („ros”) in varianta homozigota. Rozeta foarte dezvoltata a tobosarilor de Buhara este urmarea penajului dezvoltat la nivelul intregului corp caracteristic acestei rase (caracter recesiv).
Jucator de Botosani (M. Serbancea, Eforie sud, Constanta // D. Mergeani) (ros//ros, cr//cr Pc//Pc)
13. Rozetele din lateralul ciocului
O alta modificare, intalnita de cele mai multe ori impreuna cu rozeta din frunte, este reprezentata de doua rozete mici situate in lateral la baza ciocului (cheeck rosettes), caracter care are o transmitere autozomala recesiva.
Jucator de Galati cu rozete (O. Maftei, Galati //O. Maftei)
14. Motul din frunte
Unele rase de porumbei au la nivelul centrului fruntii un mot mic orientat in sus si anterior, caracter determinat de actiunea unei gene dominante – „Nasal tuft” („Nt”).
Acest caracter poate fi mimat de actiunea exagerata pana spre nivelul fruntii a genei partial dominante „Sideburns” („Sb”), care determina orientarea penelor de la nivelul ciocului inferior (normal orientate spre posterior si inferior) spre inainte si in sus.
15. Motul posterior
Acest caracter este determinat de prezenta in varianta homozigota a unei gene recesive – „Crest” („cr”). Are doua forme de manifestare: motul semicircular, dominant si prezent la majoritatea raselor, si motul ascutit, recesiv si prezent la porumbeii bronzati.
Jucator de Constanta cu mot semicircular (M. Serbancea, Eforie Sud, Constanta // D. Mergeani) (cr//cr)
Porumbel bronzat cu mot cui (Expo Timisoara 2006 // D. Mergeani) (cr//cr)
Doar in prezenta acestui caracter pot aparea si alte caractere aditive cu transmitere recesiva cum sunt rozetele din lateral ale jucatorilor de Komaron sau coama porumbeilor Nun.
Jucator de Komaron (Expo Timisoara 2006 // D. Mergeani) (cr//cr, rozete in lateralul motului)
Nun (Satu Mare // R. Soponar) (cr//cr, coama la nivelul gatului postero-superior)
16. Gluga
Gluga porumbeilor Jacobini este determinata de actiunea a trei factori separati:
– motul posterior, caracter cu transmitere recesiva;
Jucator de Constanta motat (M. Serbancea, Eforie Sud, Constanta // D. Mergeani) (cr//cr)
– o formatiune similara „motului” posterior al tobosarilor de Buhara („wrap”), care nu este determinata de gena „cr” si care are o transmitere recesiva;
Tobosar de Buhara (Tirnaveni // D. Mergeani)
– o rozeta stuata pe fata laterala a gatului („pinwheels”), caracter cu transmitere dominanta care poate determina o structura similara motului posterior dar situata la nivelul cefei mai jos decat acesta.
F1 Jacobin X Frizat (R. Soponar, Satu Mare // R. Soponar)
Cel mai probabl gluga porumbeilor Capucini este rezultatul actiunii numai a ultimilor doi factori, acest caracter fiind dominant fata de gluga porumbeilor Jacobini. Un alt factor care ar putea diferentia aceste doua caractere similare este penajul lung al porumbeilor Jacobini (caracter recesiv).
17. Cravata
O cravata bine reprezentata este produsa prin sumarea actiunii a doua gene autozomale recesive – „kr1” si „kr2” – amandoua prezente in varianta homozigota.
Blondineti (L.Pop, Targu Mures // L. Pop)
18. Rozeta din piept
Acest caracter, prezent la pescarusii chinezi, este determinat de o gena recesiva – „Chest frill” („fr”) prezenta in varianta homozigota. Rozetele de la baza gambelor sunt un caracter aditiv cu transmitere recesiva ce apare doar in prezenta rozetei din piept.
Rozeta de la baza gatului, intalnita doar la pescarusii chinezi, este un caracter recesiv cu transmitere independenta fata de rozeta din piept, fiind determinata de gena „Chinese owl frill” („ofr”). Probabil ca aceasta gena este epistatica fata de gena care determina motul posterior – „crest” („cr”) – acest fapt putand explica imposibilitatea obtinerii de pescarusi chinezi motati.
Pescarus chinez alb (Expo Timisoara 2006 // D. Mergeani) (ofr//ofr, z*wh//z*wh)
19. Incaltatura
Acest caracter este produs de actiunea a doua gene independente:
– „Grouse” („gr”), recesiva, cu pene de maxim 3 cm si care acopera toate degetele piciorului, intalnita la blondineti si satineti;
Satinet (L. Pop, Targu Mures // L.Pop)
– „Slipper” („sl”), partial dominanta, intalnita la gusatul englez pitic si carcterizata prin pene de maxim 5-7 cm, dispuse in principal pe degetul mijlociu;
Gusat englez (Expo Timisora 2006 // D. Mergeani)
Cand ambele gene sunt prezente in varianta homozigota („sl”//”sl”, „gr”//”gr”) obtinem o incaltatura cu pene de peste 7-8 cm (Muffed) ca la porumbeii randunica.
Porumbel randunica (expo Timisoara 2006 // D. Mergeani)
20. Alcatuirea cozii
Coada porumbeilor voltati, cu 30-40 rectice dispuse pe mai multe randuri, are un determinism poligenic.
Voltat englez (Expo Timisoara 2006 // D. Mergeani)
Coada anumitor rase de ornement, cu 14-18(22) rectice, este un caracter partial dominant fata de coada tipului comun (cu 12 rectice).
Negru trenat de Bucuresti (Expo Timisoara 2006 // D. Mergeani)
21. Forma aripilor
Aripile purtate cu varfurile sub nivelul cozii (trenate) sunt un caracter recesiv fata de aripile cu varfuile deasupra cozii si sunt intalnite frecvent impreuna cu coada lata (cu mai mult de 12 rectice). Din pacate, acest caracter este asociat cu performante de zbor mai reduse.
Jucator de Taganrog (Expo Timisoara 2006 // D. Mergeani)
22. Culoarea penajului
Ereditatea culorii este cea mai bine cunoscuta, informatiile despre culoarea penelor fiind atat de multe incat o voi trata intr-un articol separat. Pentru a citi acest articol click aici!
23. Culoarea ochilor
Standardul reprezentat de wild-type este caracterizat prin ochi galben-rosii prezenti la majoritatea raselor de porumbei. Acestia contin pe suprafata externa a irisului granule cu pigment galben (derivati de pteridina ) si granule de pigment alb (derivati de guanina). Acest tip de ochi este dominant fata de ochii albi – perlati, doar cu granule cu pigment alb pe suprafata externa a irisului – care sunt determinati de o gena recesiva “pearl eye” (“tr”). Aceste doua tipuri de ochi sunt ochi colorati si sunt dominante fata de ochii negri, necolorati – fara granule de pigment pe suprafata externa a irisului. Ochii negri au o transmitere linkata cu marcajele albe recesive de la nivelul capului si cu gena recessive white (z*wh) care produce porumbei complet albi cu ochii negri.
Ochii rosii
Ochi galbeni
Ochi albi, perlati
Ochi negri
Ochi aproape albi pot apare si in absenta genei „tr”, fiind urmarea actiunii unor gene care modifica culoarea cum ar fi „pink-eyed-dilute” („pd”) – care determina ochi rozalii – sau „albino” („al”). Porumbeii albinosi au, in general, ochii rosii datorita absentei oricarui tip de pigment, ceea ce noi vedem cu ochiul liber fiid vascularizatia retinei. Exista o varianta dominanta fata de gena „albino” („al”) numita „Homer albino” („al*h”) care determina prezenta unor cantitati mici de pigment la nivelul ochilor.
24. Forma pleoapelor
Pleoapele duble sau zbarcite sunt caractere dominante fara de pleoapele simple intalnite la majoritatea raselor de porumbei.
Carrier (Expo Timisoara 2006 // D. Mergeani)
Carunculat de Oradea (Expo Timisoara 2006 // D. Mergeani)
25. Culoarea pleoapelor
Culoarea pleoapelor este in stransa legatura cu culoarea penajului capului. Porumbeii cu penajul majoritar alb au doar pleoape alb-galbui si rosii, cele alb-galbui fiind partial dominante. Pleoapele de culoare rosie apar cel mai frecvent la porumbeii cu ochii albi sau in prezenta genei recesive Smoky in varianta homozigota (probabil exista un linkaj intre aceste doua caractere), aceste fel de pleoape aparand si la porumbeii complet colorati. Porumbeii heterozigoti Smoky au o culoare a pleoapelor usor mai stearsa comparativ cu cei non-Smoky.
In special porumbeii cu penajul colorat al capului pot avea si pleoape gri-cenusii care sunt dominante in general fata de cele alb-galbui si care sunt determinate de prezenta genei dominante „Dirty” („V”). La unii porumbei cu ciocul negru (produs tot de gena Dirty) avem pleoape albe determinate de prezenta in forma homozigota a genei „smoky” („sy”).
26. Forma ciocului
Ciocul scurt este partial dominant fata de ciocul lung, o relatie similara existand intre ciocul coroiat si cel drept. Ciocul in forma de foarfeca poate fi determinat de o alimentare defectuoasa o puilor de catre parinti dar cel mai frecvent este urmarea cresterii rapide si exagerate in lungime a partilor superioara si inferioara, acest caracter avand o transmitere recesiva.
Jucator de Constanta, cioc scurt (Expo Timisoara 2006 // D. Mergeani) (B*A//?, So//?)
Carrier, cioc lung (Expo Timisoara 2006 // D. Mergeani)
Voiajor german de frumusete, cioc coroiat (Expo Timisoara 2006 // D. Mergeani)
27. Culoarea ciocului
Culoarea ciocului este strans legata de genele care modifica culoarea.
– „Dirty” („V”) este o gena dominanta ce determina o culoare foarte inchisa a ciocului. La porumbeii cu penajul capului de culoare alba determina aparitia unor pete inchise la culoare la nivelul ciocului.
– „Smoky” („sy”) si „Milky” („my”) sunt gene recesive ce determina o albire accentuata a ciocului, la porumbeii homozigoti Smoky ciocul avand o nuanta rozalie. Chiar si heterozigotii Smoky au un cioc usor decolorat comparativ cu porumbeii non-Smoky.
La porumbeii cu culoarea rosu-recesiv („e”//”e”) ne putem orienta asupra culorii de baza (mascata de actiunea genei recesive „e”) dupa culoarea ciocului. Un cioc deschis la culoare ne orienteaza spre rosu-cenusiu („B*A”), un cioc initial deschis la culoare care mai tarziu capata o coloratie mai inchisa ne orienteaza spre maroniu-castaniu („b”) iar un cioc mai inchis la culoare de la inceput semnifica culoarea albastru-negru („B+”).
Jucator homozigot Dirty (M. Serbancea, Eforie sud, Constanta // D. Mergeani) (V//V), se observat ciocul si picioarele inchise la culoare
28. Culoarea picioarelor
In mod uzual culoarea picioarelor este rosie, pigmentii melanici lipsind in aceasta zona a corpului. Unii pui au la iesirea la zbor o culoare negricioasa a nicioarelor, caracter care dspare la maturitate. Cauza acestei modificari este o gena dominanta – „Dirty” („V”) care determina culori mai inchise in mod definitiv si in alte zone ale corpului.
Culoarea ghearelor poate deveni alba ca urmare a actiunii unor gene pentru baltatura.
29. Degetele picioarelor.
In mod normal un porumbel are patru degete neunite intre ele. Anumite modificari recesive pot determina aparitia unor modificari cum sunt:
– prezenta unui deget supranumerar normal, cu legatura cu tarsometatarsusul (polydactyly – „py” si Show-king polydactyly – „skpy”);
– prezenta unei portiuni de deget atasata de unul din degetele normale, cel mai frecvent de degetul din lateral (extra outer toes – „t”);
– prezenta unei portiuni de piele care leaga unele din degete intre ele (outer-toe web – „w”).
30. Glanda uropigiana.
Absenta glandei uropigiene este un caracter recesiv fiind, determinat de prezenta in varianta homozigota a genei „no oil gland” („n”). Acest caracter se asociaza cel mai frecvent cu coada lata (cu mai mult de 14 rectice) dar se poate intalni si la porumbeii cu doar 12 pene in coada.
Dina Mergeani
http://www.geocities.com/dinamergeani/ereditatea_trasaturilor.html