Este oare difterovarioala sau varioala?

Am o intrebare … Am gasit saptamina trecuta, miercuri,  pe balcon un pui de porumbel. Nu stiu daca acolo a crescut sau a cazut de undeva (sint si niste coji de ou in balcon, il folosesc f. rar si am niste saci depozitati ) . Porumbelul are niste bube galbui in zona gusei , ciocului , ochiului.

Ce credeti ca ar putea fi ? Variola ? Porumbelul nu stie/poate zbura. Intr-o zi s-a speriat de mine s-a aruncat pe o despartitura a balconului si a facut o vrie pina la parter (eu stau la et 4), a dat din aripi insa numai a atenuat caderea, nu s-a ridicat. M-am dus dupa el si l-am gasit inaintea pisicilor de la bloc . Penajul pare bine dezvoltat, mai putin zona de pe gusa.

Am fost la doctor cu el vineri, mi-a zis ca n-a mai vazut asa ceva ca manifestare pt ca nu are bubele raspandite pe corp/aripi, si ca probabil ca este un virus.

Ce credeti ca are acest pui de porumbel?

Cum ar trebui hraniti porumbeii?

Printre columbofili circula tot felul de variante de hranire pentru porumbei. Unele sunt impartite pe sezoane, cand este perioada de naparlire trebuie administrat un anumit tip de hrana, pentru perioada de zboruri se administreaza cu totul altceva.

Eu anul acesta  nu am facut nicio deosebire in administrarea hranei, eu le-am dat acelas tip de hrana tot timpul anului.

Intr-un alimentator eu le pun:  floarea soarelui impreuna cu rapita.

Iar in cel de-al doilea alimentator le pun: porumb, grau, mazare, sorg.

Ce fel de hrana administrati pentru porumbeii vostri?

Eu as vrea sa achizitionez mei anul acesta sa incerc sa vad cum reactioneaza porumnbeii.

Anii trecuti am avut si canepa, si binenteles ca era prima aleasa pentru hrana, acum pe primul loc este rapita.

Zburator Argintiu Romanesc

Originea: rasa veche, selectionata la Bucuresti Romania.
Aptitudini de zbor: zbor de inaltime, rapid in stol.

Caractere de rasa:
Capul: rotunjit, fruntea inalta si bombata, crestetul arcuit putin turtit, ceafa aproape rotunjita, fara mot.
Ochii: albi, cu gene late duble de culoare alb-galbuie.

Ciocul: lungime mijlocie, usor indreptat in jos, maro-deschis. Narile scurte, netede, pudrate cu alb.
Gatul: de lungime mijlocie relativ subtire usor arcuit spre spate, barbia rotunjit scobita.
Pieptul: larg bombat usor ridicat, abdomenul putin arcuit.
Spatele: scurt inclinat usor oblic spre coada.
Aripile: lungi 23-24 cm purtate deasupra, dar mai ales sub coada, putin trenate.
Coada: lata, plata lunga 11-13 cm purtata orizontal, usor ridicata.
Picioarele: de lungime mijlocie, neancaltate.
Penajul: scurt,des,lipit de corp.
Culoare si desen: argintiu deschis, uniform, cu doua dungi rosu intens pe capacele aripilor.
Greseli grave: corp cu structura grosolana, statura inalta, cap mare, cioc lung, ochi galbeni, geana rosie, coada ingusta.
Marimea inelului: 7 mm

Sursa:

Porumbel.net

Reclame cu porumbei

Zburator Bujor Romanesc

Originea: selectionat la Bucuresti, prin incrucisarea zburatorului ciung rosu de Bucuresti si a zburatorului argintiu romanesc.
Aptitudini de zbor: zbor de inaltime, rapid in stol.

Caractere de rasa:
Capul: rotunjit, cu fruntea inalta si bombata, crestetul arcuit, usor turtit, ceafa aproape rotunjita, fara mot.

Ochii: albi, cu gene late duble de culoare alb-galbuie.
Ciocul: de lungime mijlocie, usor indreptat in jos, culoarea maro-deschis. Narile scurte, cu suprafata neteda, pudrate cu alb.
Gatul: de lungime mijlocie, relativ subtire, usor arcuit spre spate, barbia rotunjit scobita.
Pieptul: larg, bombat, usor indreptat in sus, abdomenul plin, putin arcuit.

Spatele: scurt, inclinat usor oblic spre coada.
Aripile: lungi, purtate deasupra, dar mai ales sub coada.
Coada: lunga, lata, plata purtata orizontal sau usor ridicata.
Penajul: scurt, des, strans lipit de corp.
Culoare si desen: capul si corpul sunt argintiu deschis, gatul rosu, de jur-imprejur, si doua dungi rosii pe aripi.
Greseli grave: corp cu structura grosolana, statura inalta, cap colturos, cioc lung, ochi galbeni, geana rosie, penaj baltat, coada ingusta.
Marimea inelului: 7 mm

Sursa:

Porumbel.net

Defecte eliminatorii in cadrul expozitiilor europene de agrement

Defecte eliminatorii (congenitale ale subiectului):

• Aceste defecte fac parte din morfologia exemplarului şi fac obiectul calificativului „ELIMINAT” pe fişa de arbitraj.
• exemplar lipsit de tip.
• exemplar de încrucişare manifestată.
• exemplar cu slabă dezvoltare anatomică, şi deci:
  exemplar ce are un inel de diametru corect, dar care se poate totuşi scoate; deformare incontestabilă a scheletului stern foarte deformat în formă de S, U, sau fisurat.

Notă: exemplarele cu deformare slabă a sternului trebuie apreciate în funcţie de această deformare

• degete deformate,
• absenţa unghiei (unghiilor),
• degete palmate.

Notă: aceste 3 noţiuni nu trebuie luate în considerare la rasele foarte încălţate.

• deformarea ciocului
• deformarea penelor:pană crăpată (*cu excepţia precizată în standard), remige sub formă gravă de sabie, aripi sub formă gravă de vapor.

Notă: aripile sub formă de vapor sunt remige secundare îndreptate în sus şi / sau dezlipite de pe corp, lăsând spatele descoperit, în loc să se suprapună corect. La rasele cu penaj lung, sau la rasele foarte mari s-a convenit să se procedeze cu toleranţă în privinţa acestui aspect al aripilor.

• mai mult de 11 şi mai puţin de 9 remige primare într-una sau ambele aripi.
• partea primară a aripilor întreruptă: pene de culoare printre remigile albe sau pene albe printre remigile colorate.

Defecte de descalificare de origine exterioara in cadrul expozitiilor europene de agrement

Defecte descalificatoare (de origine exterioară):

• Aceste defecte sunt manipulări interzise şi fac obiectul unui calificativ „DESCALIFICAT” pe fişa de arbitraj.
• exemplar fără inel.
• exemplar cu inel ce se poate scoate, din cauză că are o mărime mai mare decât cea care este notată în standard (*sub rezerva actualizării de către EE)
• exemplar ce are un inel dilatat, colorat, tăiat şi/sau relipit sau resudat.
• exemplar care a depăşit vârsta limită autorizată de către regulamentul EE.
• exemplar ce are un semn distinctiv.
• exemplar în stare sanitară sau condiţie generală de curăţenie şi prezentare rea.
• exemplar cu foarte mulţi paraziţi (paraziţi externi).
• exemplar deteriorat la nivel anatomic sau al penelor.
• exemplar ale cărei delimitări ale părţilor albe sau colorate au fost cosmetizaţi cu foarfecele într-o manieră marcantă. (Moţ, semn al capului sau al gâtului…)

Notă: cosmetizarea cu foarfece este tolerată dacă este făcută moderat la Găina Ungurească. Orice manipulare mecanică, chimică sau medicamentoasă asupra părţilor acoperite de pene sau nu de pe corp, prin colorare, decupare, lipire, pliere, spargere, tăiere sau implantare de pene pentru ameliorarea aspectului exterior.
Notă: curăţarea metatarsienelor şi/sau genelor ochilor cu produse grase sau alcoolizate este autorizată. Orice altă tentativă de a înşela arbitrul şi de a influenţa în acest fel arbitrajul.

Porumbei de agrement si ornament

Defecte de descalificare de origine exterioara in cadrul expozitiilor europene de agrement

Defecte descalificatoare (de origine exterioară):

• Aceste defecte sunt manipulări interzise şi fac obiectul unui calificativ „DESCALIFICAT” pe fişa de arbitraj.
• exemplar fără inel.
• exemplar cu inel ce se poate scoate, din cauză că are o mărime mai mare decât cea care este notată în standard (*sub rezerva actualizării de către EE)
• exemplar ce are un inel dilatat, colorat, tăiat şi/sau relipit sau resudat.
• exemplar care a depăşit vârsta limită autorizată de către regulamentul EE.
• exemplar ce are un semn distinctiv.
• exemplar în stare sanitară sau condiţie generală de curăţenie şi prezentare rea.
• exemplar cu foarte mulţi paraziţi (paraziţi externi).
• exemplar deteriorat la nivel anatomic sau al penelor.
• exemplar ale cărei delimitări ale părţilor albe sau colorate au fost cosmetizaţi cu foarfecele într-o manieră marcantă. (Moţ, semn al capului sau al gâtului…)

Notă: cosmetizarea cu foarfece este tolerată dacă este făcută moderat la Găina Ungurească. Orice manipulare mecanică, chimică sau medicamentoasă asupra părţilor acoperite de pene sau nu de pe corp, prin colorare, decupare, lipire, pliere, spargere, tăiere sau implantare de pene pentru ameliorarea aspectului exterior.
Notă: curăţarea metatarsienelor şi/sau genelor ochilor cu produse grase sau alcoolizate este autorizată. Orice altă tentativă de a înşela arbitrul şi de a influenţa în acest fel arbitrajul.

Porumbei de agrement si ornament

Porumbel gasit

Porumbel gasit in Constanta

Astazi pe 11.09.2009 tatal meu a gasit pe strada noastra un porumbel alb gulerat si are un inelus pe picior ROP23923.

Eu sunt din Constanta si daca cumva stapanul porumbelului recunoaste codul sa ma contacteze pe numarul de telefon :0757 196 616

Exceptii acceptate in cadrul expozitiilor europene de porumbei de agrement

EXCEPŢII:
a) desen cu cravată şi epoleţi: remigile intercalate nevizibile la aripile închise sunt autorizate.
b) varietate de Barză clară: remigile intercalate nevizibile la aripile închise sunt autorizate.
c) Papillotés de Bohême şi alte rase ce au semnul Papilloté:
pentru rasele în cauză această excepţie trebuie specificată în standarde.
d) Semne speciale la rase rare: pentru aceste rase, excepţia trebuie specificată în standard. (ex: Cravatat Turbitean).
coadă deviată
coadă crăpată sau prea deschisă
poziţie a rectricelor în formă de ţigle.
atrofiere a glandei uropigiene, fără excepţia precizată în standard
mai puţin de 11 şi mai mult de 13 rectrice*
Notă: de fapt, 11 şi 13 rectrice constituie un defect grav dar nu eliminatoriu la toate rasele, cu excepţia cazului precizat în standard.
culoarea ochilor alta decât cea solicitată în standard.
ochi curs (ochi al cărui iris este traversat de către o pată de culoare diferită de cea care este cerută, de la marginea externă până la pupilă. Mici pete pigmentate diferit sunt, conform raselor, defecte mai mult sau mai puţin grave).
ochi de culori diferite*.
modificarea formei pupilei*.
*Excepţie: rasele pentru care această particularitate este solicitată în standard.

Exceptii acceptate in cadrul expozitiilor europene de porumbei de agrement

EXCEPŢII:
a) desen cu cravată şi epoleţi: remigile intercalate nevizibile la aripile închise sunt autorizate.
b) varietate de Barză clară: remigile intercalate nevizibile la aripile închise sunt autorizate.
c) Papillotés de Bohême şi alte rase ce au semnul Papilloté:
pentru rasele în cauză această excepţie trebuie specificată în standarde.
d) Semne speciale la rase rare: pentru aceste rase, excepţia trebuie specificată în standard. (ex: Cravatat Turbitean).
coadă deviată
coadă crăpată sau prea deschisă
poziţie a rectricelor în formă de ţigle.
atrofiere a glandei uropigiene, fără excepţia precizată în standard
mai puţin de 11 şi mai mult de 13 rectrice*
Notă: de fapt, 11 şi 13 rectrice constituie un defect grav dar nu eliminatoriu la toate rasele, cu excepţia cazului precizat în standard.
culoarea ochilor alta decât cea solicitată în standard.
ochi curs (ochi al cărui iris este traversat de către o pată de culoare diferită de cea care este cerută, de la marginea externă până la pupilă. Mici pete pigmentate diferit sunt, conform raselor, defecte mai mult sau mai puţin grave).
ochi de culori diferite*.
modificarea formei pupilei*.
*Excepţie: rasele pentru care această particularitate este solicitată în standard.

Jucator Albastru de Cluj

Originea: format in orasul Cluj la inceputul secolului al XIX-lea prin incrucisarea jucatorilor de Ardeal cu „micul postas” si cucii de Budapesta.

Aptitudini de zbor: zbor rapid pana la disparitie cu 3-4 tumbe, in stol.

Capul: mic, nemotat. Fruntea: nu prea inalta, rotunda, putin trasa cu crestetul capului putin lat.

Ciocul, fruntea si ceafa urmeaza o linie curba neintrerupta.

Ceafa: rotunda. Ochii: albi, fara irizatii rosiatice.

Geana este ingusta cu tesut fin de culoare albastra-cenusie inchisa.

Ciocul: scurt, cu pozitia oblica privind in jos, de grosime mijlocie, culoare inchisa a cornului.

Gatul: de lungime mijlocie, ingust, cu tinuta verticala, usor bombat spre spate.

Pieptul: lat, bine invelit in muschi, usor bombat, purtat ridicat.

Spatele: scurt, lat in umeri, inclina spre coada. A

ripile: lungi, inguste, umerii usor indepartati de corp; varful aripilor nu se intretaie.

Coada: ingusta, lunga, urmeaza linia spatelui fara ca varful cozi sa atinga solul. Numarul rectricelor 12.

Picioarele: de marime mijlocie, fara pene. Penajul: scurt, neted, indesat si bine strans pe corp.

Culoare si desen: asa cum ii spune si numele porumbelul jucator albastru de cluj are o culoare albastra deschisa avand chenare negre pe aripi si coada.

Greseli: corp mare; schelet puternic; structura grosolana; cap mare sau cu colturi, patrat sau globulos; gat scurt sau gros; gene moarte; cioc drept; picioare incaltate; tinuta ceva mai ridicata sau mai orizontala a corpului; spate alb; iris cu vene usor rosiatice.

Marimea inelului: 7 mm

Sursa:

ACKA

Sfaturi

In cazul cand unul din parteneri a intarziat, iar cel ramas acasa vrea sa paraseasca cuibul cu ouale, sau in eventualitate ca s-au spart ouale, procedam in felul urmator:

– Perechea respectiva(ambii porumbei), va fi scoasa afara din crescatorie si 2-3 ore nu li se permite intrarea.

Dupa acest rastimp, permitem intrarea femelei la cuib, unde am pus doua oua incalzite.Daca femela le primeste si se aseaza pe cuib, atunci permitem si intrarea masculului.In caz ca nu reusim cu aceasta metoda, incercam sa punem in cuib, ppui mici, care de regula sunt primiti, dupa care vom inlocui pui cu oua incalzite.

Acest lucru este bine sa-l facem pentru a evita, ca femela sa oua din nou, deoarece nu este recomandabil, ouatul de doua ori intr-o luna.

Evrard Havenith – afirma ca „femelele zburate de pe oua ciocanite sau pui de 12 zile, pot sa intreaca pe foarte multi masculi, bine pregatiti si valorosi, aducand niste performante deosebite”

Sursa:

Mici trucuri cu porumbei

Porumbel Carier

Originea: numit bagdet englez sau carrier face parte dintr-o rasa de porumbei veche derivata din bagdeta persana, crescuta in Persia, Siria, Arabia si Egipt ca porumbel curier. Selectia lor s-a facut acum cateva secole, in Anglia, unde au fost descrisi pentru prima data de Moore, in anul 1735. Pe tot mapamondul este o rasa recunoscuta si foarte apreciata.

Capul: alungit si ingust, cu fruntea ingusta si nu prea inalta, iar crestetul capului plat, ceafa rotunda care coboara abrupt, distanta de la pupila la varful ciocului 5-5,5 cm.

Ochii: proeminenti si luminosi cu expresie inteligenta, de culoare galben-portocaliu; iar negri numai la varietatea alba. Inelul carunculat din jurul ochilor are diametrul de 28-32 mm de culoare roz, alb-pudrat, moale, gros, lat, umflat, triplu sau cvadruplu, cu conturul intern spre iris colturos, asemenea unui patrat asezat oblic, iar cel extern circular. La exemplarele mai in varsta inelele sunt triple si depasesc putin crestetul capului.

Ciocul: lung, gros, drept, varful bont, pozitie orizontala, de culoare deschisa, dar la exemplarele negre si albastre se admite varful intunecat sau canit. Mai mult de 2/3 din suprafata mandibulelor este acoperita de carunculi care au structura si marimea miezului de nuca, cu forma regulata avand punctul cel mai inalt pe cat posibil la mijloc. Pe mandibula superioara se gaseste nuca de sus, iar pe cea inferioara nuca de jos. Nuca de sus este formata din 4 randuri principale, fiecare cu mai multe randuri secundare de carunculi. Nuca de jos este 1/3 sau 1/4 din nuca de sus, cu cat este mai plina si cu cat se continua mai armonios cu cea de sus este mai valoros. Cotul gurii este de asemenea pronuntat carunculat. Carunculii ciocului sunt de culoare roz, alb-pudrat.

Gatul: lung, suplu, usor arcuit, tinuta verticala. Barbia scobita in unghi drept. Pe fata anterioara a gatului cateva vertebre cervicale mai reliefate formeaza un nod caracteristic.

Pieptul: larg, lins, usor bombat, osul pieptului iesit in fata, in pozitie ridicata.

Spatele: intre aripi este lat, lung, plat, iar catre coada se subtiaza proportional.

Aripile: lungi, late, pozitie stransa langa corp, coatele scoase inainte, acopera bine spinarea, remigele primare strans asezate, se intalnesc pe coada fara sa se intretaie. Are siguranta in zbor.

Coada: lunga, ingusta, penele bine adunate, impreuna cu spinarea formeaza o linie continua puternic descendenta, nu atinge solul.

Picioarele: lungi, puternice, nu are pene pe picioare, gambele sunt groase si inclinate in fata, calcaiul puternic dezvoltat, distanta intre picioare medie, degetele bine asezate.

Penajul: lins, pene scurte, tari, strans lipite de corp, lucioase. Pielea prezinta carunculi sau negi si pe suprafata pteriilor. Pielea capului, gatului si cuprionului este zbarcita si are la baza tetricelor respectiv a rectricelor, negi de marimea unui bob de grau sau de porumb.

Culoarea: porumbeii rasa carier pot fi gasiti pe culorile negru, fumuriu, ciocolatiu, rosu, galben, alb, albastru, albastru ciocanit, pestrit, tarcat.

Desenul: negrii sunt fara dungi; cei de culoare albastra au spinarea pe cat posibil alba. Ochii sparti nu sunt doriti. Tarcatii sau cei cu capul alb au ochii intunecati. Cei cu capul predominant inchis la culoare au ochii rosii.

Greseli: carunculii nazali mici; inelele ochilor mici si subtiri. La adultii care au penajul negru sau albastru, varful ciocului si ghearele au voie sa fie de culoare inchisa. Alte greseli: tinuta joasa; statura adanca; gat prea scurt, gros; barbie plina; umflaturi la talpi; penaj labartat; ochi lacrimand; gene rosii sau spongioase; nuca de jos neregulata, prea grosolana, deschisa cu linie alungita; nuca de sus prea mica pentru varsta porumbelului; lipsa nucii de jos; cioc aplecat, subtire, ascutit sau deschis (la pasarile varstnice ciocul insuficient inchis nu constituie o greseala grava, aceste pasari care au orificiile nazale inchise de carunculii prea dezvoltati respira pe cioc).

Sursa:

ACKA

Cum au aparut Jucatorii de Severin

Istoria porumbeilor zburatori de Severin este legata de perioada de dinaintea razboiului Mondial,mai exact intre anii 1930-1940,cand marinarii din Drobeta Turnu Severin au adus din orasul Galati porumbei Jucatori de Galati.
Rezultatul munctii depuse de inimosii crescatori din Severin prin incrucisarea galatenilor cu porumbei autohtoni in urma selectie severe si precise fiind o rasa cu caractere distincte atat din punct de vedere fenotipic cat si din punct de vedere genotipic care in mod oficial in anul 1990 a fost omologata si recunoscuta pe plan national. Omologarea a fost facuta in urma cererii trimise in cursul lunii Iunie 1990 de catre clubul columbofil “Luceafarul” din Drobeta Turnu FEDERATIEI COLUMBOFILE din ROMANIA.

La acea data erau in Drobeta Turnu Severin peste 420 de crescatori de porumbei din rasa zburatori de Severin,numarul exemplarelor depasind 10.000 pasari. Astfel s-a putut stabili si un standard al rasei cunoscut binenteles tot la nivel national.Ca o dovada a existentei zburatorului de Severin in cadrul concursurilor organizate de Federatia Columbofila din Romania pe acte oficiale ne putem referi chiar incepand cu anul 1980, perioada de pionerat pentru cluburile cu porumbei de zbor din Romania. La invitatia domnului arhitect Feliciu Bonatiu, vicepresedintele Uniunii columbofile din Romania si presedintele sectiei Agrement,domnul Ioan Sasu a mers la Expozitia Nationala de la Timisoara unde s-au pus bazele unei competitii nationale cu porumbei de zbor, neexistand pana la acea data decat concursuri locate din orasele Timisoara, Arad, Satu Mare, Drobeta-Turnu Severin. Astfel s-a ajuns la dorinta demararii unui Campionat National de Zbor, precum existau in tarile avansate in sportul columbofil.

Aici puteti citi restul articolului

Broasca testoasa a ajuns sa manance porumbei

Am fost foarte uimit sa vad clipul acesta in care o testoasa prinde si mananca un porumbel.

Ca si concluzie:  putem adauga si broasca testoasa pe lista pradatorilor de porumbei 🙂

Voiajor sport

Este o rasa cu prolificitate ridicata, cloceste si isi creste foarte bine puii.

Corpul: de constitutie robusta, dar armonioasa, fusiform, cu centrul de greutate situat intre cele doua aripi. Privit de sus, de la marginile umerilor spre varful aripilor, are forma de triunghiu echilateral. Tinut in mana, porumbelul aluneca foarte usor, pentru ca partea posterioara a corpului are dimensiuni reduse si numai coada, varfurile aripilor si picioarele pot fi cuprinse in palma, iar trunchiul, fiind foarte dezvoltat, nu mai încape. Osatura este puternica si solida. Oasele bazinului sunt stranse, tari, uniform ingrosate si bine rotunjite, cu capetele la o distanta de 0,5 cm la porumbei si 1 cm la porumbite.

Capul: de marime mijlocie, cu fruntea larga, putin ridicata, continuand linia ciocului. Privit lateral, incepand de la varful ciocului pana dupa ceafa, prezinta o linie convexa nedepasita de nici o adancitura sau colt. Forma capului variaza in functie de linia de selectie, dar intotdeauna este nemotat si cu fruntea nebombata. Forma, constitutia si dimensiunile capului variaza in mod pregnant la cele doua sexe.

Ciocul: mijlociu sau mijlociu spre lung, gros, usor indreptat in jos, cu cele doua mandibule inchise perfect; de culoarea cornului, la albi si baltati de culoare deschisa. Umflaturile de la baza ciocului sunt alungite, bine divizate, usor umflate, cu suprafata neteda si alba, zbarcita la porumbeii batrani; marimea lor variaza in functie de varsta, sex si linie de obarsie. Cele de la baza mandibulei inferioare sunt mici, netede, usor negelate la porumbeii batrani.

Ochii: asezati deasupra prelungirii liniei de inchidere a mandibulelor, mai aproape de crestetul capului. Irisul este galben-portocaliu si format din trei zone:

• o zona ingusta in jurul pupilei, de culoare neagra sau vanata, continua sau intrerupta, numita „inel de valoare”. Caiger considera ca acest „inel de valoare” este semnul performantei, si dupa marimea, forma si constitutia lui se deosebesc 8 tipuri diferite
• a doua zona urmeaza dupa „inelul de valoare”, este mai larga, de constitutie fin granulata si reprezinta zona de contractare a muschilor ciliari ai ochiului, care dilata pupila
• zona externa este formata dintr-un camp circular, galben-portocaliu intens, de constitutie mai omogena si mai compacta; este delimitata de zona mijlocie printr-un inel rosu, de preferinta cat mai larg. Irisul este inconjurat de pleoapele (asa-numitele gene) cenusii, netede, numai la porumbeii batrani usor negelate, care acopera corneea.

Gatul: purtat vertical, este potrivit ca lungime, mai subtire la extremitatea superioara si ingrosat treptat spre extremitatea inferioara. Barbia este supta, fara membrana si scobita in linii ovale.

Pieptul: puternic dezvoltat, larg, bombat, musculatura pectorala puternica. Osul pieptului, lung si usor arcuit, nu este proeminent. Daca tinem porumbelul cu mana dreapta si il trecem usor, cu capul inainte, prin palma stinga pe jumatate deschisa, osul pieptului aluneca usor si arcuit. Spinarea este foarte larga anterior si stramtata mult spre coada, bine acoperita de remigele secundare, cu linie dreapta, orientata oblic dinainte inapoi.

Abdomenul este putin dezvoltat, ingust si plin.

Aripile: lungi, drepte, strans lipite de corp, cu remige lungi, elastice, largi, rotunjite la capete, purtate deasupra cozii. Varfurile aripilor nu se ating. Bratele si umerii sunt bogat imbracate cu fulgi. Remigele, cand deschidem aripa, se acopera unele pe altele fara goluri, iar varfurile lor alcatuiesc o linie convexa. Trecand cu degetul mare peste fata aripii inchise, de la umeri la varf, observam o suprafata complet neteda. Dupa teoria lui Ch. Vanderschelden, la porumbeii buni zburatori oasele bratului sunt groase, iar primele patru remige
primare au varfurile rotunjite si de aceeasi lungime.

Coada: formata din 12 rectrice, plata, purtata strans, ingusta cat o singura rectrice, are directie orizontala. Varfurile aripilor nu ajung pana la varful cozii. Crupionul, sau tartita, este bogat acoperit cu penaj abundent si matasos.

Picioarele: puternice, neincaltate, sunt mijlocii ca marime, cu degete puternice, drepte. Culoarea ghearelor este în corelatie cu cea a remigelor.

Penajul: fin, moale, matasos, bogat, lins si pudrat, colorat: vanat cu dungi negre pe aripi; gut de diferite nuante (vanat-guturiu, gut-vinetiu), negru, rosu, rosu pe trestiu, bujor, siv sau brumariu si baltat.

Sursa: Porumbei de agrement si ornament

Cornel Fildan, omul pasionat de porumbei

Creste porumbei de expozitie de cand avea doar cinci ani. Cu spirit inascut de om de afaceri, a pus bazele asociatiei crescatorilor de pasari din Oradea.

Cornel Fildan avea cinci ani când şi-a anunţat părinţii că vrea să aibă în curte porumbei, de care să aibă grijă numai el. Dorinţa i-a fost împlinită, aşa că, până la momentul în care a fost înregimentat în armată, Cornel Fildan a avut mereu grijă de porumbei de diferite rase.
„Într-un an se reproduc peste o sută de exemplare în crescătoria personală”, a spus Fildan. Spre deosebire de alţi crescători, nu este interesat de crearea unor rase noi. Orădeanul are doar soiuri consacrate, printre care Maria Stuart, voltaţi (cu coadă ca de păun), rolleri persani sau creţi francezi.
„În general, noi, crescătorii din vest, avem rase străine, spre deosebire de cei din sud şi din est, care au succes cu rasele autohtone”, a povestit columbofilul. Cornel Fildan recunoaşte că aspectul contează. „Nu-mi place porumbelul, dacă nu are ceva deosebit, un moţ, o coadă, ceva distinctiv”, a spus Fildan. S-a obişnuit încă din copilărie să-şi hrănească porumbeii, să le dea apă, minerale, săruri de îmbăiat, ca să nu facă pureci de pene. Crede că a reuşit să transmită dragostea pentru porumbei şi fiicei sale, care pare să-i calce pe urme. „Fetiţa mea are şapte ani şi vrea să fie medic veterinar”, a explicat orădeanul.
Asociaţia Crescătorilor de Păsări şi Animale Mici Nufărul Oradea, al cărei preşedinte este, îşi găseşte rădăcinile într-o asociaţie care exista în oraş încă dinainte de 1989.  „La doi ani după ce m-am întors din armată, mi-am cumpărat din nou porumbei. În fiecare duminică dimineaţa mă întâlneam cu ceilalţi crescători, la piaţa de lângă Cetate.
După un an, în care ne-am cunoscut mai bine, am reactivat vechea asociaţie”, şi-a amintit Fildan.  La prima şedinţă a asociaţiei au participat 27 de crescători.
În ultimii zece ani, asociaţia a avut aproape 150 de membri, o parte dintre ei crescându-şi porumbeii la bloc. „Am participat şi la târguri din Ungaria şi din Serbia”, a povestit Fildan.

Restul articolului il gasiti AICI

Formarea rasei Voiajor sport

La inceput, in Europa au fost utilizati in transmiterea stirilor diferite rase de porumbei “pescarusi”, zburatori, porumbeii turci numiti si camus si chiar porumbeii gusati de talie mica. In unele orase din Olanda si Belgia, aceste rase au fost incrucisate cu porumbeii bagdeti adusi din Orient, care in tarile asiatice faceau serviciul de curieri inca din secolele VII si VIII, fiind numiti porumbei voiajori persani. Pentru aceste incrucisari au mai fost utilizate si alte rase locale ca: porumbelul de Liège sau Pigeon Liégeois, numit si Smerle, zburatorul de mari inaltimi numit Cumulet, pescarusii francezi sau Cravatés français, porumbelul comun de ferma sau Bizet si gutanii semisalbatici sau Chesturlet.

In unele regiuni ale Belgiei, datorita unei selectii consecvente, apar prin 1800 tipuri caracteristice de porumbei voiajori: tipul de Liege cu ciocul scurt, tipurile Vervier, Gentois, Bruxelles si Brabant cu ciocul mijlociu, precum si tipul de Anvers, cu ciocul mai lung. Din punct de vedere al zborului si al simtului de orientare, in decursul unei ameliorari de mai multe decenii, s-au diferentiat subrasele de Anvers si de Liege. Prin incrucisarea succesiva a raselor s-a ajuns la unificarea diferitelor varietati de porumbei voiajori, a fost obtinut un tip unitar si a aparut astfel si s-a raspandit actualul porumbel calator sau voiajor sport.

Trebuie sa mentionam insa ca n-a fost realizata o ameliorare absolut unitara, deoarece selectia s-a facut mai ales pe baza aprecierii sistemului de orientare si a aptitudinii de zbor, fapt care explica variabilitatea destul de mare a caracterelor externe morfologice ale porumbeilor voiajori actuali, oglindita si de standardul modern international, adoptat pentru voiajorii de concurs.

Consangvinizarea — realizata prin imperecheri omogene inrudite, repetate de-a lungul a numeroase generatii, in scopul conservarii aptitudinilor bune — a dus la formarea unui mare numar de tipuri, suse sau linii: Bricoux, Grooter, Cross, Fdbry, Bastin, Sion si Stras-sart din Belgia; Logan, Osman si Top din Anglia, si liniile create de Bonfigt, List, Mohr si altii.
In tara noastra, porumbeii calatori provin din porumbei belgieni, germani, cehi, maghiari si italieni. Mai apreciate sunt linia belgiana Bricoux si liniile germane Mohr si List.
Un alt grup de crescatori a pus accentul pe selectia consecventa a unor caractere externe, formand astfel varietati cu caractere externe unitare, dar ale caror aptitudini de orientare si de zbor au scazut. Astfel s-a format, pe langa porumbeii voiajori de zbor de concurs, si un mare numar de porumbei voiajori de frumusete sau de expozitie. Porumbeii Voiajori de concurs sau de zbor, se mai numesc voiajori belgieni (De Belgische Reisduif).

Naparlirea puilor

Puii de porumbel incep sa naparleasca la varsta de 6—7 saptamani, iar naparlirea lor dureaza 5—6 luni. Puii tarzii nu naparlesc in anul eclozionarii lor.

Pentru crescatorul porumbeilor de zbor si de joc, naparlirea prezinta o importanta deosebita. Neschimbarea normala a penajului ascunde anumite carente si prejudiciaza randamentul porumbelului atat la zbor cat si la reproductie. Crescatorul poate influenta naparlirea prin anumite masuri. Astfel, el trebuie sa sisteze reproducerea la caderea celei de a 5-a remige primare. In acest fel se asigura terminarea naparlirii pana la sfarsitul anului, creand totodata premizele ca naparlirea din anul viitor sa inceapa in perioada normala. Despartirea sexelor si scoaterea cuiburilor grabeste desfasurarea naparlirii.Schimbarea penajului solicita intregul organism al porumbeilor. Sa ne gandim ca la rasele mici penajul, care face cat 1/3 din masa lor corporala, se produce in citeva saptamini.
Naparilirea se va desfasura fara tulburari, daca le asiguram porumbeilor in hrana toate substantele nutritive de care au nevoie. Furajarea completa in perioada schimbarii intense a penajului are o importanta deosebita pentru porumbeii de zbor, caci ea conditioneaza calitatea penajului. Hranirea in aceasta perioada cu seminte oleaginoase asigura un penaj bogat, lucios de buna calitate. Aceasta are importanta atat in vederea unei bune iernari cat si a zborurilor din anul urmator. De asemenea, porumbeii isi asigura substantele minerale, prin faina de oase, coji de oua sparte marunt, tencuiala zdrobita, caramida pisata, pietris marunt de rau, lut si putina sare de bucatarie care trebuie sa fie date la discretie. Si nu uitam nici de vitaminizarea lor in aceasta perioada.

Porumbei de agrement si ornament