Standard rasa – Roller Parlor

Originea: a fost creata in SUA prin anii 1850 si aproximativ in acelasi timp a fost creata si in Anglia. Se recunosc doua tipuri: Jucatorii – care fac o tumba sau mai multe in aer inainte de a ateriza in jurul sau in acelasi loc de unde a pornit si Rollerii – se rostogolesc pe pamant pe o distanta mare in linie dreapta.

Specificitatea rasei: Jucatorul Parlor ar trebui arbitrat dupa performanta inainte de a fi arbitrat dupa tipul sau structura porumbelului pentru a fi eliminate pasarile ce pot zbura (nu este o gena a Jucatorului Parlor). Rollerii pot fi eliberati in doua maniere acceptate: lasati din mana sa se rostogoleasca incepand de la linia de start sau se pune pasarea pe pamant, de preferabil pe linia de start, si se bate din palme pentru a incepe sa se rostogoleasca. In cazul jucatorilor numai a doua varianta este acceptata.

Sursa poza: M & M Lofts

Punctajul: la rolleri se acorda punctele in felul urmator: cel mai lung snur 60 de puncte, daca distanta este mai mica de 18 metri atunci primeste 55 puncte. Cu cat snurul este mai scurt cu atat se dau puncte mai putine. De exemplu, daca cel mai lung snur este de 22 metri atunci cel ce are snurul de 11 metri este punctat cu 50% din maximul de puncte acordate. La jucatori se dau 60 de puncte daca locul de aterizare este acelasi cu cel la care a inceput sa joace. Pierde cate 5 puncte pentru fiecare 2.5 cm depasit de la punctul de start. Daca depaseste cu jumatate de metru punctul de start atunci pasarea este descalificata. Atentie! Rollerul care joaca in linie dreapta este mai avantajat la puncte decat cel ce nu isi tine linia de joc. Un jucator ce joaca mai mult de o singura data in aer ar trebui sa fie luat in considerare si punctat mai bine decat cel ce joaca o singura data.

Un scurt video pe YOUTUBE

Corpul: scurt, aspect de ic. Trebuie sa para energic in pozitie verticala, sprinten, gratios, indraznet si elegant. Exemplareleghemuite si carcite nu sunt admise.

Capul: rotund, plin in obraji; fruntea este mai inalta, proportional cu corpul.

Ochii: de culoarea perlei si localizati central in cap. Genele sunt medii, cu textura delicata.

Ciocul: drept, de lungime si latime medie. Barbia este ferma, cu textura fina si de culoare alba.

Gatul: de lungime medie si putin arcuit.

Pieptul: pronuntat si lat.

Aripile: ferme, strans legate de corp si purtate pe coada.

Coada: scurta, in forma de ic, cu o tinuta relativ apropiata.

Picioarele: puternice, de lungime medie si bine separate.

Statura: Ferm, greutate medie (intre 198-425 grame), trebuie sa para sanatos si plin de energie.

Penajul: fin, curat si srans legat de corp; la cap penele sunt pufoase.

Culoare si desen: negru, rosu, galben, alb si orice alta culoare.

Marime inel: 7 mm

Sursa: ACKA

Jucatorul pestrit-baltat de Satu Mare

Originea: rasa de porumbei selectionata in orasul Satu-Mare in sec. XIX.

Aptitudini de zbor: zbor de semi-inaltime, in stol strans, de scurta durata, cu joc frumos.

Capul: mic.

Fruntea: larga si bombata.

Ceafa: acoperita cu un mot mare, in forma de coroana, pornind din partile laterale ale gatului.

Ochii: mari, negrii, inconjurati cu gene duble, rosii.

Sursa poza: Porumbei.ro

Ciocul: de lungime mijlocie, alb, putin indreptat in jos. Narile sunt mici, netede, pudrate cu alb.

Gatul: scurt si gros, usor arcuit.

Pieptul: larg, bombat.

Spatele: lat, de lungime mijlocie, inclinat oblic spre coada.

Aripile: lungi, purtate deasupra cozii.

Coada: lunga, ingusta.

Picioarele: de lungime mijlocie, neincaltate.

Penajul: bogat, strans lipit de corp.

Culoare si desen: exista numai varietatea pestrit-baltata, la care crestetul capului pana la linia ochilor, barbia, gambele, abdomenul, crupionul, regiunea cloacei, jumatatea superioara a capacelor aripilor sunt colorate in forma de inima si impestritate cu fulgi albi, uniform repartizati. Partea inferioara a capacelor este alba, coada este colorata.

Greseli: corp mare; structura grosolana; tinuta orizontala cu mot mic sau lipit de ceafa; ochii albi; cioc subtire cu varful canit; gat lung, subtire; aripi trenate; picioare lungi; culoare neintensiva; pene colorate in aripi.

Marimea inelului: 7 mm

Sursa: ACKA

Jucatorul pestrit-baltat de Satu Mare

Originea: rasa de porumbei selectionata in orasul Satu-Mare in sec. XIX.

Aptitudini de zbor: zbor de semi-inaltime, in stol strans, de scurta durata, cu joc frumos.

Capul: mic.

Fruntea: larga si bombata.

Ceafa: acoperita cu un mot mare, in forma de coroana, pornind din partile laterale ale gatului.

Ochii: mari, negrii, inconjurati cu gene duble, rosii.

Sursa poza: Porumbei.ro

Ciocul: de lungime mijlocie, alb, putin indreptat in jos. Narile sunt mici, netede, pudrate cu alb.

Gatul: scurt si gros, usor arcuit.

Pieptul: larg, bombat.

Spatele: lat, de lungime mijlocie, inclinat oblic spre coada.

Aripile: lungi, purtate deasupra cozii.

Coada: lunga, ingusta.

Picioarele: de lungime mijlocie, neincaltate.

Penajul: bogat, strans lipit de corp.

Culoare si desen: exista numai varietatea pestrit-baltata, la care crestetul capului pana la linia ochilor, barbia, gambele, abdomenul, crupionul, regiunea cloacei, jumatatea superioara a capacelor aripilor sunt colorate in forma de inima si impestritate cu fulgi albi, uniform repartizati. Partea inferioara a capacelor este alba, coada este colorata.

Greseli: corp mare; structura grosolana; tinuta orizontala cu mot mic sau lipit de ceafa; ochii albi; cioc subtire cu varful canit; gat lung, subtire; aripi trenate; picioare lungi; culoare neintensiva; pene colorate in aripi.

Marimea inelului: 7 mm

Sursa: ACKA

 

Jucator de Timisoara

Originea: porumbeii Jucatori de Timisoara s-au format in sec. al XVIII-lea la Timisoara.

Aptitudini de zbor: zburator de semi-inaltime in stol, de scurta durata, cu joc rapid de 1-3 tumbe.

Capul: rotund, putin alungit spre cioc.

Fruntea: inalta, bombata, relativ lata.

Ceafa: acoperita cu un mot inalt, mic, in forma de arc de cerc.

Ochii: albi (perla) la unicolori si pestriti; castaniu inchis la albi si baltati. Genele sunt duble, netede, de culoare rosiatica la albi; rosii si negrii unicolori, la baltati; si pestritii pe galben si rosu; vinete-cenusii la vineti; si pestriti pe negru.

Ciocul: de lungime mijlocie, puternic alburiu la varietatile unicolore si baltate; pestritii pe galben si rosu; gri-inchis negricios la vinetii cu chenare negre si la pestritii pe negru si vanat. Narile sunt netede, mici, usor pudrate cu alb.

Gatul: scurt, indesat si lasat usor spre spate.

Pieptul: larg, robust, bine rotunjit si iesit in afara, purtat usor ridicat.

Spatele: lat si scurt, formand impreuna cu coada o linie dreapta continua.

Aripile: lungi, bine dezvoltate, purtate strans langa corp, cu varfurile deasupra cozii.

Coada: potrivit de lunga, plata, ingusta, formata din 12 rectrice care urmeaza linia spatelui.

Picioarele: relativ scurte, puternice, de culoare rosie intensiv, neincaltate. Ghearele sunt de aceeasi culoare cu ciocul.

Penajul: indesat, neted, lung, purtat strans lipit de corp. La toate culorile se cere intensitate si luciu.

Culoare si desen: Culorile la rasa de porumbei Jucator de Timisoara sunt foarte diverse. Unicolori, in varietatile: negru, rosu, galben, vanat alb si ciocolatiu. Baltati pe: negru, rosu, galben, vanat, argintiu si cafeniu. Baltatura este scrisa, pe fondul colorat al corpului, capul si aripile fiind albe. Pestritii pe: negru, rosu, galben, albastru si cafeniu. Ca regula generala, capul si pieptul sunt albe, umerii aripilor si abdomenul impestritat, iar coada, remigele primare si secundare sunt colorate. Linia care separa partea pestrita de cea colorata este considerata aproximativ verticala din dreptul picioarelor, dar poate fi si cu 1-2 cm inaintea picioarelor. Sunt preferate exemplarele mai deschise usor impestritate.

Greseli: Corp prea mare, de structura grosolana, sau prea lung, ingust; gat lung si subtire; cap turtit, bombat, prea larg ori prea ingust; motul plasat prea jos (sub ceafa), ascutit, stramb, prea mare, cu rozete in dreptul urechilor; ochii galbeni sau bicolori; ciocul prea lung, prea scurt ori de culoare prea inchisa la unicolori si baltati; geana alb-galbuie sau rosu aprins; geana tripla sau simpla; aripi trenate; coada lata sau bombata sau cu mai mult de 12 pene; rectrice mai deschise la culoare; picioare prea inalte sau acoperite cu pene colorate; pete compacte in partea din fata a corpului la pestriti; capacele aripilor prea colorate; burta si pulpele prea albe; pene albe in aripi sau in coada; dungi vizibile in aripi si coada; penaj mat; barbia colorata la pestriti; culoare vanata inchis la albastrii.

Marimea inelului: 7 mm

Caracterele morfologice exterioare:

G (gr)
+/- 25 Lt (cm)
+/- 1 Lc (mm)
+/- 1 A (cm)
+/- 2 Pt (cm)
+/- 1 Lcz (cm)
+/- 1 Lp (cm)
+/- 0.5
260 30 12 61 25 11 7,0
G − greutate corporala
Lt − lungimea totala
Lc − lungimea ciocului
A − anvergura Pt − perimetrul toracic
Lcz − lungimea cozii
Lp − lungimea picioarelor

Jucator de Timisoara

Originea: porumbeii Jucatori de Timisoara s-au format in sec. al XVIII-lea la Timisoara.

Aptitudini de zbor: zburator de semi-inaltime in stol, de scurta durata, cu joc rapid de 1-3 tumbe.

Capul: rotund, putin alungit spre cioc.

Fruntea: inalta, bombata, relativ lata.

Ceafa: acoperita cu un mot inalt, mic, in forma de arc de cerc.

Ochii: albi (perla) la unicolori si pestriti; castaniu inchis la albi si baltati. Genele sunt duble, netede, de culoare rosiatica la albi; rosii si negrii unicolori, la baltati; si pestritii pe galben si rosu; vinete-cenusii la vineti; si pestriti pe negru.

Ciocul: de lungime mijlocie, puternic alburiu la varietatile unicolore si baltate; pestritii pe galben si rosu; gri-inchis negricios la vinetii cu chenare negre si la pestritii pe negru si vanat. Narile sunt netede, mici, usor pudrate cu alb.

Gatul: scurt, indesat si lasat usor spre spate.

Pieptul: larg, robust, bine rotunjit si iesit in afara, purtat usor ridicat.

Spatele: lat si scurt, formand impreuna cu coada o linie dreapta continua.

Aripile: lungi, bine dezvoltate, purtate strans langa corp, cu varfurile deasupra cozii.

Coada: potrivit de lunga, plata, ingusta, formata din 12 rectrice care urmeaza linia spatelui.

Picioarele: relativ scurte, puternice, de culoare rosie intensiv, neincaltate. Ghearele sunt de aceeasi culoare cu ciocul.

Penajul: indesat, neted, lung, purtat strans lipit de corp. La toate culorile se cere intensitate si luciu.

Culoare si desen: Culorile la rasa de porumbei Jucator de Timisoara sunt foarte diverse. Unicolori, in varietatile: negru, rosu, galben, vanat alb si ciocolatiu. Baltati pe: negru, rosu, galben, vanat, argintiu si cafeniu. Baltatura este scrisa, pe fondul colorat al corpului, capul si aripile fiind albe. Pestritii pe: negru, rosu, galben, albastru si cafeniu. Ca regula generala, capul si pieptul sunt albe, umerii aripilor si abdomenul impestritat, iar coada, remigele primare si secundare sunt colorate. Linia care separa partea pestrita de cea colorata este considerata aproximativ verticala din dreptul picioarelor, dar poate fi si cu 1-2 cm inaintea picioarelor. Sunt preferate exemplarele mai deschise usor impestritate.

Greseli: Corp prea mare, de structura grosolana, sau prea lung, ingust; gat lung si subtire; cap turtit, bombat, prea larg ori prea ingust; motul plasat prea jos (sub ceafa), ascutit, stramb, prea mare, cu rozete in dreptul urechilor; ochii galbeni sau bicolori; ciocul prea lung, prea scurt ori de culoare prea inchisa la unicolori si baltati; geana alb-galbuie sau rosu aprins; geana tripla sau simpla; aripi trenate; coada lata sau bombata sau cu mai mult de 12 pene; rectrice mai deschise la culoare; picioare prea inalte sau acoperite cu pene colorate; pete compacte in partea din fata a corpului la pestriti; capacele aripilor prea colorate; burta si pulpele prea albe; pene albe in aripi sau in coada; dungi vizibile in aripi si coada; penaj mat; barbia colorata la pestriti; culoare vanata inchis la albastrii.

Marimea inelului: 7 mm

Caracterele morfologice exterioare:

G (gr)
+/- 25 Lt (cm)
+/- 1 Lc (mm)
+/- 1 A (cm)
+/- 2 Pt (cm)
+/- 1 Lcz (cm)
+/- 1 Lp (cm)
+/- 0.5
260 30 12 61 25 11 7,0
G − greutate corporala
Lt − lungimea totala
Lc − lungimea ciocului
A − anvergura Pt − perimetrul toracic
Lcz − lungimea cozii
Lp − lungimea picioarelor

Zburator Ciung de Ploiesti

Originea: s-a format in orasul Ploiesti Romania in al treilea deceniu al sec. XX.

Aptitudini de zbor: zburator de mare inaltime si durata, in stol sau solist.

Caractere de rasa:

Capul: relativ lung, crestetul usor arcuit, fara mot.

Ochii: albi, numai balanii ii au negrii.

Genele late, duble, de culoare alb-galbuie, cu exceptia varietatilor vinete si gutave care le au colorate in gri-deschis.

Ciocul: de lungime mijlocie 12-16 mm indreptat usor in jos, maro la cei rosii, maro deschis la bujori, gri inchis la vineti si gutavi si roz alburiu la balani. Narile scurte, cu suprafata neteda, pudrate cu alb.

Restul standardului il gasiti AICI

Sursa poza:

http://aditurda.sunphoto.ro/ciungi_de_ploiesti/

Jucator Albastru de Cluj

Originea: format in orasul Cluj la inceputul secolului al XIX-lea prin incrucisarea jucatorilor de Ardeal cu „micul postas” si cucii de Budapesta.

Aptitudini de zbor: zbor rapid pana la disparitie cu 3-4 tumbe, in stol.

Capul: mic, nemotat. Fruntea: nu prea inalta, rotunda, putin trasa cu crestetul capului putin lat.

Ciocul, fruntea si ceafa urmeaza o linie curba neintrerupta.

Ceafa: rotunda. Ochii: albi, fara irizatii rosiatice.

Geana este ingusta cu tesut fin de culoare albastra-cenusie inchisa.

Ciocul: scurt, cu pozitia oblica privind in jos, de grosime mijlocie, culoare inchisa a cornului.

Gatul: de lungime mijlocie, ingust, cu tinuta verticala, usor bombat spre spate.

Pieptul: lat, bine invelit in muschi, usor bombat, purtat ridicat.

Spatele: scurt, lat in umeri, inclina spre coada. A

ripile: lungi, inguste, umerii usor indepartati de corp; varful aripilor nu se intretaie.

Coada: ingusta, lunga, urmeaza linia spatelui fara ca varful cozi sa atinga solul. Numarul rectricelor 12.

Picioarele: de marime mijlocie, fara pene. Penajul: scurt, neted, indesat si bine strans pe corp.

Culoare si desen: asa cum ii spune si numele porumbelul jucator albastru de cluj are o culoare albastra deschisa avand chenare negre pe aripi si coada.

Greseli: corp mare; schelet puternic; structura grosolana; cap mare sau cu colturi, patrat sau globulos; gat scurt sau gros; gene moarte; cioc drept; picioare incaltate; tinuta ceva mai ridicata sau mai orizontala a corpului; spate alb; iris cu vene usor rosiatice.

Marimea inelului: 7 mm

Sursa:

ACKA

Porumbel Carier

Originea: numit bagdet englez sau carrier face parte dintr-o rasa de porumbei veche derivata din bagdeta persana, crescuta in Persia, Siria, Arabia si Egipt ca porumbel curier. Selectia lor s-a facut acum cateva secole, in Anglia, unde au fost descrisi pentru prima data de Moore, in anul 1735. Pe tot mapamondul este o rasa recunoscuta si foarte apreciata.

Capul: alungit si ingust, cu fruntea ingusta si nu prea inalta, iar crestetul capului plat, ceafa rotunda care coboara abrupt, distanta de la pupila la varful ciocului 5-5,5 cm.

Ochii: proeminenti si luminosi cu expresie inteligenta, de culoare galben-portocaliu; iar negri numai la varietatea alba. Inelul carunculat din jurul ochilor are diametrul de 28-32 mm de culoare roz, alb-pudrat, moale, gros, lat, umflat, triplu sau cvadruplu, cu conturul intern spre iris colturos, asemenea unui patrat asezat oblic, iar cel extern circular. La exemplarele mai in varsta inelele sunt triple si depasesc putin crestetul capului.

Ciocul: lung, gros, drept, varful bont, pozitie orizontala, de culoare deschisa, dar la exemplarele negre si albastre se admite varful intunecat sau canit. Mai mult de 2/3 din suprafata mandibulelor este acoperita de carunculi care au structura si marimea miezului de nuca, cu forma regulata avand punctul cel mai inalt pe cat posibil la mijloc. Pe mandibula superioara se gaseste nuca de sus, iar pe cea inferioara nuca de jos. Nuca de sus este formata din 4 randuri principale, fiecare cu mai multe randuri secundare de carunculi. Nuca de jos este 1/3 sau 1/4 din nuca de sus, cu cat este mai plina si cu cat se continua mai armonios cu cea de sus este mai valoros. Cotul gurii este de asemenea pronuntat carunculat. Carunculii ciocului sunt de culoare roz, alb-pudrat.

Gatul: lung, suplu, usor arcuit, tinuta verticala. Barbia scobita in unghi drept. Pe fata anterioara a gatului cateva vertebre cervicale mai reliefate formeaza un nod caracteristic.

Pieptul: larg, lins, usor bombat, osul pieptului iesit in fata, in pozitie ridicata.

Spatele: intre aripi este lat, lung, plat, iar catre coada se subtiaza proportional.

Aripile: lungi, late, pozitie stransa langa corp, coatele scoase inainte, acopera bine spinarea, remigele primare strans asezate, se intalnesc pe coada fara sa se intretaie. Are siguranta in zbor.

Coada: lunga, ingusta, penele bine adunate, impreuna cu spinarea formeaza o linie continua puternic descendenta, nu atinge solul.

Picioarele: lungi, puternice, nu are pene pe picioare, gambele sunt groase si inclinate in fata, calcaiul puternic dezvoltat, distanta intre picioare medie, degetele bine asezate.

Penajul: lins, pene scurte, tari, strans lipite de corp, lucioase. Pielea prezinta carunculi sau negi si pe suprafata pteriilor. Pielea capului, gatului si cuprionului este zbarcita si are la baza tetricelor respectiv a rectricelor, negi de marimea unui bob de grau sau de porumb.

Culoarea: porumbeii rasa carier pot fi gasiti pe culorile negru, fumuriu, ciocolatiu, rosu, galben, alb, albastru, albastru ciocanit, pestrit, tarcat.

Desenul: negrii sunt fara dungi; cei de culoare albastra au spinarea pe cat posibil alba. Ochii sparti nu sunt doriti. Tarcatii sau cei cu capul alb au ochii intunecati. Cei cu capul predominant inchis la culoare au ochii rosii.

Greseli: carunculii nazali mici; inelele ochilor mici si subtiri. La adultii care au penajul negru sau albastru, varful ciocului si ghearele au voie sa fie de culoare inchisa. Alte greseli: tinuta joasa; statura adanca; gat prea scurt, gros; barbie plina; umflaturi la talpi; penaj labartat; ochi lacrimand; gene rosii sau spongioase; nuca de jos neregulata, prea grosolana, deschisa cu linie alungita; nuca de sus prea mica pentru varsta porumbelului; lipsa nucii de jos; cioc aplecat, subtire, ascutit sau deschis (la pasarile varstnice ciocul insuficient inchis nu constituie o greseala grava, aceste pasari care au orificiile nazale inchise de carunculii prea dezvoltati respira pe cioc).

Sursa:

ACKA

Voiajor sport

Este o rasa cu prolificitate ridicata, cloceste si isi creste foarte bine puii.

Corpul: de constitutie robusta, dar armonioasa, fusiform, cu centrul de greutate situat intre cele doua aripi. Privit de sus, de la marginile umerilor spre varful aripilor, are forma de triunghiu echilateral. Tinut in mana, porumbelul aluneca foarte usor, pentru ca partea posterioara a corpului are dimensiuni reduse si numai coada, varfurile aripilor si picioarele pot fi cuprinse in palma, iar trunchiul, fiind foarte dezvoltat, nu mai încape. Osatura este puternica si solida. Oasele bazinului sunt stranse, tari, uniform ingrosate si bine rotunjite, cu capetele la o distanta de 0,5 cm la porumbei si 1 cm la porumbite.

Capul: de marime mijlocie, cu fruntea larga, putin ridicata, continuand linia ciocului. Privit lateral, incepand de la varful ciocului pana dupa ceafa, prezinta o linie convexa nedepasita de nici o adancitura sau colt. Forma capului variaza in functie de linia de selectie, dar intotdeauna este nemotat si cu fruntea nebombata. Forma, constitutia si dimensiunile capului variaza in mod pregnant la cele doua sexe.

Ciocul: mijlociu sau mijlociu spre lung, gros, usor indreptat in jos, cu cele doua mandibule inchise perfect; de culoarea cornului, la albi si baltati de culoare deschisa. Umflaturile de la baza ciocului sunt alungite, bine divizate, usor umflate, cu suprafata neteda si alba, zbarcita la porumbeii batrani; marimea lor variaza in functie de varsta, sex si linie de obarsie. Cele de la baza mandibulei inferioare sunt mici, netede, usor negelate la porumbeii batrani.

Ochii: asezati deasupra prelungirii liniei de inchidere a mandibulelor, mai aproape de crestetul capului. Irisul este galben-portocaliu si format din trei zone:

• o zona ingusta in jurul pupilei, de culoare neagra sau vanata, continua sau intrerupta, numita „inel de valoare”. Caiger considera ca acest „inel de valoare” este semnul performantei, si dupa marimea, forma si constitutia lui se deosebesc 8 tipuri diferite
• a doua zona urmeaza dupa „inelul de valoare”, este mai larga, de constitutie fin granulata si reprezinta zona de contractare a muschilor ciliari ai ochiului, care dilata pupila
• zona externa este formata dintr-un camp circular, galben-portocaliu intens, de constitutie mai omogena si mai compacta; este delimitata de zona mijlocie printr-un inel rosu, de preferinta cat mai larg. Irisul este inconjurat de pleoapele (asa-numitele gene) cenusii, netede, numai la porumbeii batrani usor negelate, care acopera corneea.

Gatul: purtat vertical, este potrivit ca lungime, mai subtire la extremitatea superioara si ingrosat treptat spre extremitatea inferioara. Barbia este supta, fara membrana si scobita in linii ovale.

Pieptul: puternic dezvoltat, larg, bombat, musculatura pectorala puternica. Osul pieptului, lung si usor arcuit, nu este proeminent. Daca tinem porumbelul cu mana dreapta si il trecem usor, cu capul inainte, prin palma stinga pe jumatate deschisa, osul pieptului aluneca usor si arcuit. Spinarea este foarte larga anterior si stramtata mult spre coada, bine acoperita de remigele secundare, cu linie dreapta, orientata oblic dinainte inapoi.

Abdomenul este putin dezvoltat, ingust si plin.

Aripile: lungi, drepte, strans lipite de corp, cu remige lungi, elastice, largi, rotunjite la capete, purtate deasupra cozii. Varfurile aripilor nu se ating. Bratele si umerii sunt bogat imbracate cu fulgi. Remigele, cand deschidem aripa, se acopera unele pe altele fara goluri, iar varfurile lor alcatuiesc o linie convexa. Trecand cu degetul mare peste fata aripii inchise, de la umeri la varf, observam o suprafata complet neteda. Dupa teoria lui Ch. Vanderschelden, la porumbeii buni zburatori oasele bratului sunt groase, iar primele patru remige
primare au varfurile rotunjite si de aceeasi lungime.

Coada: formata din 12 rectrice, plata, purtata strans, ingusta cat o singura rectrice, are directie orizontala. Varfurile aripilor nu ajung pana la varful cozii. Crupionul, sau tartita, este bogat acoperit cu penaj abundent si matasos.

Picioarele: puternice, neincaltate, sunt mijlocii ca marime, cu degete puternice, drepte. Culoarea ghearelor este în corelatie cu cea a remigelor.

Penajul: fin, moale, matasos, bogat, lins si pudrat, colorat: vanat cu dungi negre pe aripi; gut de diferite nuante (vanat-guturiu, gut-vinetiu), negru, rosu, rosu pe trestiu, bujor, siv sau brumariu si baltat.

Sursa: Porumbei de agrement si ornament

Urias Maghiar

Originea: Ungaria.

Capul: rotunjit, destul de adanc, cu fruntea lata si bombata; poarta pe ceafa un mare mot circular.

Ochii: Varietatile albe si baltate au ochii negrii, celelalte varietati au ochii rosii-portocalii.

Ciocul: este de lungime mijlocie, gros, de culoarea cornului la cei negrii, guti si vineti; iar alb la celelalte varietati.

Gatul: este scurt si gros, care este continuat de pieptul foarte larg si bombat.

Spatele: larg, cu linia inclinata spre coada.

Aripile: drepte si lungi purtate deasupra cozii.

Coada: este formata din 12 rectrice si purtata strans.

Picioarele: scurte, puternice cu incaltatura mare.

Penajul: este bogat mai putin lipit de corp.

Culori: Exista varietati simple in rosu, negru, galben, vanat, alb curat, baltat, pagi si patati.

Sursa text:

ACKA

Sursa poze:

MOGF Website