Targ de porumbei la Satu Mare

Asociatia crescatorilor de pasari si Animale Mici SATU MARE Organizeaza in anul 2011 in data de 1 Mai. Tirgul de animale in incinta fostului Tirg de Masini de pe Strada Magnoliei nr 29

Standard rasa – Roller Parlor

Originea: a fost creata in SUA prin anii 1850 si aproximativ in acelasi timp a fost creata si in Anglia. Se recunosc doua tipuri: Jucatorii – care fac o tumba sau mai multe in aer inainte de a ateriza in jurul sau in acelasi loc de unde a pornit si Rollerii – se rostogolesc pe pamant pe o distanta mare in linie dreapta.

Specificitatea rasei: Jucatorul Parlor ar trebui arbitrat dupa performanta inainte de a fi arbitrat dupa tipul sau structura porumbelului pentru a fi eliminate pasarile ce pot zbura (nu este o gena a Jucatorului Parlor). Rollerii pot fi eliberati in doua maniere acceptate: lasati din mana sa se rostogoleasca incepand de la linia de start sau se pune pasarea pe pamant, de preferabil pe linia de start, si se bate din palme pentru a incepe sa se rostogoleasca. In cazul jucatorilor numai a doua varianta este acceptata.

Sursa poza: M & M Lofts

Punctajul: la rolleri se acorda punctele in felul urmator: cel mai lung snur 60 de puncte, daca distanta este mai mica de 18 metri atunci primeste 55 puncte. Cu cat snurul este mai scurt cu atat se dau puncte mai putine. De exemplu, daca cel mai lung snur este de 22 metri atunci cel ce are snurul de 11 metri este punctat cu 50% din maximul de puncte acordate. La jucatori se dau 60 de puncte daca locul de aterizare este acelasi cu cel la care a inceput sa joace. Pierde cate 5 puncte pentru fiecare 2.5 cm depasit de la punctul de start. Daca depaseste cu jumatate de metru punctul de start atunci pasarea este descalificata. Atentie! Rollerul care joaca in linie dreapta este mai avantajat la puncte decat cel ce nu isi tine linia de joc. Un jucator ce joaca mai mult de o singura data in aer ar trebui sa fie luat in considerare si punctat mai bine decat cel ce joaca o singura data.

Un scurt video pe YOUTUBE

Corpul: scurt, aspect de ic. Trebuie sa para energic in pozitie verticala, sprinten, gratios, indraznet si elegant. Exemplareleghemuite si carcite nu sunt admise.

Capul: rotund, plin in obraji; fruntea este mai inalta, proportional cu corpul.

Ochii: de culoarea perlei si localizati central in cap. Genele sunt medii, cu textura delicata.

Ciocul: drept, de lungime si latime medie. Barbia este ferma, cu textura fina si de culoare alba.

Gatul: de lungime medie si putin arcuit.

Pieptul: pronuntat si lat.

Aripile: ferme, strans legate de corp si purtate pe coada.

Coada: scurta, in forma de ic, cu o tinuta relativ apropiata.

Picioarele: puternice, de lungime medie si bine separate.

Statura: Ferm, greutate medie (intre 198-425 grame), trebuie sa para sanatos si plin de energie.

Penajul: fin, curat si srans legat de corp; la cap penele sunt pufoase.

Culoare si desen: negru, rosu, galben, alb si orice alta culoare.

Marime inel: 7 mm

Sursa: ACKA

Roller de Bursa

Originea: Turcia, orasul Bursa.

Corpul: Trebuie sa fie de marime mijlocie, potrivit de inalt si cu o forma aproape triunghiulara.

Aripile trebuie sa fie purtate deasupra cozii. Cand se priveste porumbelul din fata, trebuie sa se vada pieptul larg, iar gatul trebuie sa formeze un triunghi cu spatele pasarii. Mijlocul porumbelului, adica talia, trebuie sa fie mica, iar gatul scurt. In acelasi timp, picioarele nu trebuie sa fie prea lungi. Aripile, in comparatie cu corpul, trebuie sa fie de marime mijlocie.

Capul: Cea mai importanta caracteristica este fruntea. Pornind exact de deasupra narilor, fruntea trebuie sa aiba o forma alungita. Aceasta forma este numita „onden beynli” (cap alungit). Capul are o forma aproape rotunda si cand este privit din fata are forma unui carbune. Tot din acest unghi, chiar din mijlocul distantei dintre ochi, este o concavitate care trebuie vazuta pe frunte, ceea ce face ca fruntea sa semene cu doua concavitati separate.

Ochii: trebuie sa fie de culoare foarte deschisa. Localnicii ii numesc „beyaz cakir” (albi cu dungi albastre) sau „inci goz” (perla). Cei de culoare complet alba sunt numiti „yogurt goz” (ochi de iaurt) si sunt cei mai apreciati. Unii porumbei pot sa prezinte unele irizatii (rozalii) in ochi. Acestia sunt numiti „kizil cakir” si considerati a fi o greseala grava. Ochii trebuie sa fie mari si amplasati aproape de cioc.

Genele trebuie sa fie late si de culoare alba. Genele galbene sau rosii nu sunt acceptate, iar pleoapele trebuie sa fie de asemenea albe.

Ciocul: este foarte important pentru aceasta rasa. Ciocul comparat cu marimea capului si a corpului (proportia), trebuie sa fie mai lung si gros. In nici un caz ciocul nu este subtire si trebuie sa fie de culoare alba. Unele exemplare pot prezenta o mica pata neagra spre varful ciocului, numiti „zikir”. Acest marcaj este dorit la varietatile „aripi-negre, cozi-albe”. Oricum, la „yasmakli” si „aripi-albe cozi-albe” acest marcaj nu poate fi prezent.

Picioarele: Trebuie sa fie curate pana la glezne. Este o rasa neincaltata si orice pana gasita sub glezne se considera a fi incaltatura si depreciaza valoarea pasarii. Picioarele trebuie sa fie de culoare rosu-stralucitor. Unghiile sunt de culoare alba.

Coada: Roller de Bursa are 12 pene in coada; nimic mai mult sau mai putin. Bursa prezinta glanda uropigiana, in timp ce rasele Mulakat si Cakal nu au. Acestea din urma au 14-16 pene in coada. Penele cozii: Penele de pe crupion, care acopera baza retricelor trebuie sa aiba o forma bine definita. Ele trebuie sa acopere baza retricelor intr-o forma regulata -o curba larga- si trebuie sa fie de culoare neagra. Penele subcodale trebuie sa fie albe. Alternanta aripilor albe: aceasta nu este considerata o greseala de catre vechii crescatori. Unele pene negre prezente in aripile-albe sau pene albe in aripile-negre, nu se crede ca influenteaza calitatile rasei. De asemenea, se crede ca prezenta unei pene negre in coada sau a catorva pene mici, albe pe corp nu este importanta. Oricum, crescatorii de azi nu impartasesc aceste opinii. De fapt, ei le considera ca fiind greseli grave.

Culoarea: Sunt doua culori la Rollerul de Bursa. Acestea sunt negru si alb. Culorile trebuie sa fie pure. Albul trebuie sa fie unul stralucitor si negrul trebuie sa fie cat mai inchis posibil. Culorile sterse sau amestecate nu sunt prezente. Negrul porumbeilor Bursa este unul foarte inchis si foarte stralucitor. Aceasta culoare nu se gaseste exclusiv la Bursa, dar este destul de rara pentru a fi vazuta la alte rase.

Pieptul porumbeilor imbraca diferite tonuri de verde.

Caracterul si calitatile rasei: datorita faptului ca sunt strict protejati de catre crescatori, Rollerul de Bursa a evitat amestecul cu alte rase si s-a mentinut in rasa pura. Cea mai importanta calitate dorita de crescatori este o linie de sange pura, la aceasta rasa. In al doilea rand, ei nu trebuie prinsi in mana, ei trebuie sa fie timizi si speriosi. Alta calitate dorita la aceasta rasa este castigarea comportamentului intr-o noua crescatorie si de a se obisnui cu ea, acceptand-o ca pe o noua casa. Bursa nu au inclinatie spre alte custi decat cea proprie. Din aceasta cauza ei sunt foarte loiali custii lor. Oricum, cand sunt vanduti altora, ei vor accepta noua cusca foarte repede. Ei nu se vor intoarce niciodata la vechea cusca. De fapt, cei mai multi crescatori, dupa ce aduc o pasare noua in crescatorie, daca ei nu vad ca pasarea s-a obisnuit cu imprejurimile foarte repede, considera a fi o greseala si indeparteaza pasarea.

Sursa:

ACKA

http://www.turkishtumblers.com/Bursa.htm

Traducere: Hadarau Vlad

Porumbel Carier

Originea: numit bagdet englez sau carrier face parte dintr-o rasa de porumbei veche derivata din bagdeta persana, crescuta in Persia, Siria, Arabia si Egipt ca porumbel curier. Selectia lor s-a facut acum cateva secole, in Anglia, unde au fost descrisi pentru prima data de Moore, in anul 1735. Pe tot mapamondul este o rasa recunoscuta si foarte apreciata.

Capul: alungit si ingust, cu fruntea ingusta si nu prea inalta, iar crestetul capului plat, ceafa rotunda care coboara abrupt, distanta de la pupila la varful ciocului 5-5,5 cm.

Ochii: proeminenti si luminosi cu expresie inteligenta, de culoare galben-portocaliu; iar negri numai la varietatea alba. Inelul carunculat din jurul ochilor are diametrul de 28-32 mm de culoare roz, alb-pudrat, moale, gros, lat, umflat, triplu sau cvadruplu, cu conturul intern spre iris colturos, asemenea unui patrat asezat oblic, iar cel extern circular. La exemplarele mai in varsta inelele sunt triple si depasesc putin crestetul capului.

Ciocul: lung, gros, drept, varful bont, pozitie orizontala, de culoare deschisa, dar la exemplarele negre si albastre se admite varful intunecat sau canit. Mai mult de 2/3 din suprafata mandibulelor este acoperita de carunculi care au structura si marimea miezului de nuca, cu forma regulata avand punctul cel mai inalt pe cat posibil la mijloc. Pe mandibula superioara se gaseste nuca de sus, iar pe cea inferioara nuca de jos. Nuca de sus este formata din 4 randuri principale, fiecare cu mai multe randuri secundare de carunculi. Nuca de jos este 1/3 sau 1/4 din nuca de sus, cu cat este mai plina si cu cat se continua mai armonios cu cea de sus este mai valoros. Cotul gurii este de asemenea pronuntat carunculat. Carunculii ciocului sunt de culoare roz, alb-pudrat.

Gatul: lung, suplu, usor arcuit, tinuta verticala. Barbia scobita in unghi drept. Pe fata anterioara a gatului cateva vertebre cervicale mai reliefate formeaza un nod caracteristic.

Pieptul: larg, lins, usor bombat, osul pieptului iesit in fata, in pozitie ridicata.

Spatele: intre aripi este lat, lung, plat, iar catre coada se subtiaza proportional.

Aripile: lungi, late, pozitie stransa langa corp, coatele scoase inainte, acopera bine spinarea, remigele primare strans asezate, se intalnesc pe coada fara sa se intretaie. Are siguranta in zbor.

Coada: lunga, ingusta, penele bine adunate, impreuna cu spinarea formeaza o linie continua puternic descendenta, nu atinge solul.

Picioarele: lungi, puternice, nu are pene pe picioare, gambele sunt groase si inclinate in fata, calcaiul puternic dezvoltat, distanta intre picioare medie, degetele bine asezate.

Penajul: lins, pene scurte, tari, strans lipite de corp, lucioase. Pielea prezinta carunculi sau negi si pe suprafata pteriilor. Pielea capului, gatului si cuprionului este zbarcita si are la baza tetricelor respectiv a rectricelor, negi de marimea unui bob de grau sau de porumb.

Culoarea: porumbeii rasa carier pot fi gasiti pe culorile negru, fumuriu, ciocolatiu, rosu, galben, alb, albastru, albastru ciocanit, pestrit, tarcat.

Desenul: negrii sunt fara dungi; cei de culoare albastra au spinarea pe cat posibil alba. Ochii sparti nu sunt doriti. Tarcatii sau cei cu capul alb au ochii intunecati. Cei cu capul predominant inchis la culoare au ochii rosii.

Greseli: carunculii nazali mici; inelele ochilor mici si subtiri. La adultii care au penajul negru sau albastru, varful ciocului si ghearele au voie sa fie de culoare inchisa. Alte greseli: tinuta joasa; statura adanca; gat prea scurt, gros; barbie plina; umflaturi la talpi; penaj labartat; ochi lacrimand; gene rosii sau spongioase; nuca de jos neregulata, prea grosolana, deschisa cu linie alungita; nuca de sus prea mica pentru varsta porumbelului; lipsa nucii de jos; cioc aplecat, subtire, ascutit sau deschis (la pasarile varstnice ciocul insuficient inchis nu constituie o greseala grava, aceste pasari care au orificiile nazale inchise de carunculii prea dezvoltati respira pe cioc).

Sursa:

ACKA

Voiajor sport

Este o rasa cu prolificitate ridicata, cloceste si isi creste foarte bine puii.

Corpul: de constitutie robusta, dar armonioasa, fusiform, cu centrul de greutate situat intre cele doua aripi. Privit de sus, de la marginile umerilor spre varful aripilor, are forma de triunghiu echilateral. Tinut in mana, porumbelul aluneca foarte usor, pentru ca partea posterioara a corpului are dimensiuni reduse si numai coada, varfurile aripilor si picioarele pot fi cuprinse in palma, iar trunchiul, fiind foarte dezvoltat, nu mai încape. Osatura este puternica si solida. Oasele bazinului sunt stranse, tari, uniform ingrosate si bine rotunjite, cu capetele la o distanta de 0,5 cm la porumbei si 1 cm la porumbite.

Capul: de marime mijlocie, cu fruntea larga, putin ridicata, continuand linia ciocului. Privit lateral, incepand de la varful ciocului pana dupa ceafa, prezinta o linie convexa nedepasita de nici o adancitura sau colt. Forma capului variaza in functie de linia de selectie, dar intotdeauna este nemotat si cu fruntea nebombata. Forma, constitutia si dimensiunile capului variaza in mod pregnant la cele doua sexe.

Ciocul: mijlociu sau mijlociu spre lung, gros, usor indreptat in jos, cu cele doua mandibule inchise perfect; de culoarea cornului, la albi si baltati de culoare deschisa. Umflaturile de la baza ciocului sunt alungite, bine divizate, usor umflate, cu suprafata neteda si alba, zbarcita la porumbeii batrani; marimea lor variaza in functie de varsta, sex si linie de obarsie. Cele de la baza mandibulei inferioare sunt mici, netede, usor negelate la porumbeii batrani.

Ochii: asezati deasupra prelungirii liniei de inchidere a mandibulelor, mai aproape de crestetul capului. Irisul este galben-portocaliu si format din trei zone:

• o zona ingusta in jurul pupilei, de culoare neagra sau vanata, continua sau intrerupta, numita „inel de valoare”. Caiger considera ca acest „inel de valoare” este semnul performantei, si dupa marimea, forma si constitutia lui se deosebesc 8 tipuri diferite
• a doua zona urmeaza dupa „inelul de valoare”, este mai larga, de constitutie fin granulata si reprezinta zona de contractare a muschilor ciliari ai ochiului, care dilata pupila
• zona externa este formata dintr-un camp circular, galben-portocaliu intens, de constitutie mai omogena si mai compacta; este delimitata de zona mijlocie printr-un inel rosu, de preferinta cat mai larg. Irisul este inconjurat de pleoapele (asa-numitele gene) cenusii, netede, numai la porumbeii batrani usor negelate, care acopera corneea.

Gatul: purtat vertical, este potrivit ca lungime, mai subtire la extremitatea superioara si ingrosat treptat spre extremitatea inferioara. Barbia este supta, fara membrana si scobita in linii ovale.

Pieptul: puternic dezvoltat, larg, bombat, musculatura pectorala puternica. Osul pieptului, lung si usor arcuit, nu este proeminent. Daca tinem porumbelul cu mana dreapta si il trecem usor, cu capul inainte, prin palma stinga pe jumatate deschisa, osul pieptului aluneca usor si arcuit. Spinarea este foarte larga anterior si stramtata mult spre coada, bine acoperita de remigele secundare, cu linie dreapta, orientata oblic dinainte inapoi.

Abdomenul este putin dezvoltat, ingust si plin.

Aripile: lungi, drepte, strans lipite de corp, cu remige lungi, elastice, largi, rotunjite la capete, purtate deasupra cozii. Varfurile aripilor nu se ating. Bratele si umerii sunt bogat imbracate cu fulgi. Remigele, cand deschidem aripa, se acopera unele pe altele fara goluri, iar varfurile lor alcatuiesc o linie convexa. Trecand cu degetul mare peste fata aripii inchise, de la umeri la varf, observam o suprafata complet neteda. Dupa teoria lui Ch. Vanderschelden, la porumbeii buni zburatori oasele bratului sunt groase, iar primele patru remige
primare au varfurile rotunjite si de aceeasi lungime.

Coada: formata din 12 rectrice, plata, purtata strans, ingusta cat o singura rectrice, are directie orizontala. Varfurile aripilor nu ajung pana la varful cozii. Crupionul, sau tartita, este bogat acoperit cu penaj abundent si matasos.

Picioarele: puternice, neincaltate, sunt mijlocii ca marime, cu degete puternice, drepte. Culoarea ghearelor este în corelatie cu cea a remigelor.

Penajul: fin, moale, matasos, bogat, lins si pudrat, colorat: vanat cu dungi negre pe aripi; gut de diferite nuante (vanat-guturiu, gut-vinetiu), negru, rosu, rosu pe trestiu, bujor, siv sau brumariu si baltat.

Sursa: Porumbei de agrement si ornament

Porumbel KING

Capul: de marime si largime medii, cu craniul bine rotunjit proportional cu gatul si corpul solid; nu trebuie sa fie ciupit deasupra narilor sau sa aiba un aspect serpuit (alungit).

Ochii: proeminenti, rotunzi si stralucitori, situati la aproximativ trei cincimi (3/5) de la spatele craniului inspre fata. Conturul ochilor este perfect rotund, cu textura fina, nu depaseste 1,6 mm in largime, este vizibil intre ochi si pene, are o tenta de rosu.

Ciocul: scurt, puternic; trebuie tinut intr-o pozitie orizontala.

Narile sunt mici, netede, pudrate, proportionale cu marimea capului.

Gatul: de soliditate sau grosime medie, proportional cu „umerii largi” si cu corpul bine rotunjit; trebuie sa fie purtat vertical.

Pieptul: trebuie sa fie proeminent, larg si bine rotunjit avand un aspect placut intre curburile aripilor; trebuie, in acelasi timp, purtat simetric cu o tinuta ferma, ridicata a pasarii. Partea de jos a pieptului trebuie sa formeze o linie orizontala cu linia sternului. Sternul trebuie sa fie drept si centrat intre picioare si pe cat posibil sa fie in ton cu corpul scurt si rotund, curbandu-se intr-o linie armonioasa si terminandu-se cat de aproape posibil de orificiul anal.

Spatele: scurt si larg dinspre umeri catre coada. Nu trebuie sa se subtieze (ascuta) prea repede, mult inainte de a ajunge inspre coada, dar trebuie sa se curbeze lin inspre partea din spate a gatului si catre coada subtire.

Aripile: sunt tinute lejer pe langa corp si se intind lin catre tartita si coada. Curbura aripilor este acoperita de penele pieptului. Numarul corect al penelor primare (penelor de zbor) este 10.

Coada: scurta, direct proportionala cu corpul scurt. Latimea la varf sa fie de aproximativ doua pene. Ea trebuie sa se formeze pornind de la tartita groasa, larga si sa se ascuta lin catre varf. Sa fie tinuta intr-un unghi deasupra orizontalei asa incat sa incheie curba formata de corp si piept, dar sa nu fie atat de ridicata incat sa determine caderea de pe coada a varfurilor aripilor sau incrucisarea acestora. Numarul corect al penelor primare (ale cozii) este 12.

Picioarele: solide si drepte, asa incat sa confere pasarii o pozitie ridicata, ferma, sa fie bine distantate si pozitionate intr-o linie care sa fie pe aceeaai directie cu curba din partea din spate a gatului. Sa nu aiba pene si sa aiba o culoare cu tenta rosiatica. Degetele sunt drepte, curate si echidistant rasfirate; au o culoare cu tenta rosiatica.

Penele: compacte si netede, dar nu chiar ca si ale unui porumbel voiajor; au putina lejeritate cand porumbelul este tinut in mana. Porumbelul de rasa King trebuie sa aiba un penaj neted chiar si in zona de sub orificiul anal.

Sursa:

http://www.porumbeiking.ro/images/poze/king_maturi/ro155.html

http://www.porumbeiking.ro/images/poze/king_maturi/ro273b.html

http://acka.rdsor.ro/rasaking.html

Porumbei Gulerati (Iacobini)

Originea: Exista informatii care conduc la concluzia ca porumbeii gulerati au fost adusi in Europa din India de marinarii olandezi in calatoriile lor intreprinse in secolul al XII-lea. Foarte repede acestia s-au raspandit in Europa de Vest si Europa Centrala fiind mentionati ca rasa de porumbei distincta mai bine de 400 de ani. Rasade porubei iacobini a evoluat insa in mod spectaculos abia dupa cel de-al doilea razboi mondial, cunoscand transformari semnificative ca infatisare.

Denumirea: cea mai raspandita denumire a rasei este cea utilizata de vorbitorii de limba engleza „Jacobin Pigeon„, dar poarta si alt nume precum: „Capucin”. Denumirea de „Jacobins Pigeons”, care s-ar putea traduce in limba romana „Porumbei Iacobini” isi are originea in asemanarea porumbeilor din aceasta rasa (asa cum aratau pe vremuri) cu imbracamintea calugarilor (sutane cu gluga) din ordinul iacobinilor. Rasa mai este cunoscuta si sub denumirea Maria Stuart, denumire data de simpatia cunoscuta a unei regine a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei fata de aceasta rasa si care obisnuia sa faca schimb de porumbei cu nobilii englezi din acele vremuri. Numele reginei pasionata de porumbeii gulerati este Victoria si a ocupat tronul intre 1837-1901.

Peruca: trebuie sa aiba un diametru cat mai mare (privita din profil) si sa fie suficient de deasa astfel incat in aceasta sa nu apara goluri (sparturi). Penele care o alcatuiesc trebuie sa fie astfel dispuse incat si-i confere o forma cat mai regulata, cat mai neteda. Forma de ansamblu a perucii a suscitat multe discutii, dominand in general opinia ca aceasta trebuie sa fie perfect circulara. O peruca reusita este alcatuita din pene destul de ferme (deci nu prea firoase) care se imbina atat de armonios incat alcatuiesc o suprafata neteda, circulara (ca o scoica). Desi pentru un ochi mai neexperimentat peruca pare a fi un intreg, crescatorii deosebesc 3 parti componente ale acesteia: coama, lantul si gluga(sau palaria).

Capul: trebuie sa fie rotunjit, cu o ceafa lata care sa sustina o palarie deasa si suficient de lunga.

Ochii: sunt albi (perla) la toate varietatile de culoare, iar genele trebuie sa fie deschise la culoare (alb-roz, alb-gri).

Ciocul: trebuie sa fie de lungime medie, deschis la culoare.

Gatul: nu poate fi considerat niciodata prea lung, el este baza de sustinere a intregii peruci si diametrul acesteia depinde hotarator de lungimea gatului. Asadar crescatorii apreciaza un porumbel cu un gat cat mai lung, dar nu pentru el insusi, ci pentru ceea ce poarta pe el.

Spatele: trebuie sa fie cat mai ingust, putin scobit la mijloc, daca il privim din profil. Este de preferat ca acesta sa fie acoperit de remigele secundare.

Aripile: sa atinga ca dimensiune varful cozii, fiind purtate strans lipite de corp, varfurile odihnindu-se pe coada fara sa se intretaie.

Coada: lunga, se ascute mult spre varf atingand latimea unei pene si jumatate.

Picioarele: sunt de dimensiuni medii si au o culoare rosie. Picioarele trebuie sa fie ascunse de penajul care creste pe pieptul porumbelului (in partea sa inferioara), pana aproape de degete, contribuind astfel la crearea iluziei unui corp mai lung (inalt).

Culoarea: sunt cunoscute cel putin 14 culori ale penajului la porumbeii gulerati: alb, negru, rosu, galben, albastru, gut, crem, indigo, pamantiu (dun), maro, castaniu, argintiu, allmond, andaluzian si cateva combinatii ale acestor culori cu albul (pestritii pe negru, pestritii pe galben, pe rosu, etc).

Desenul: Modul in are sunt dispuse penele colorate in raport cu cele albe pe diferitele parti ale corpului porumbelului gulerat reprezinta o alta trasatura distincta si atractiva a rasei. Cu exceptia albilor curati (la care toate penele sunt albe) penajul porumbeilor gulerati este dispus in raport cu culoarea astfel: capul, coada si remigele primare (primele 10 pene din aripi) sunt albe restul penajului fiind colorat. Pestritii prezinta acelasi desen (raspandire a culorii), dar penele colorate ale corpului se intercaleaza cu cele albe in procente egale pe toate suprafetele corpului.

Greseli grave: Pe cap sau in coada porumbelul iacobin are pene colorate, la pestritii penele colorate si cel albe nu sunt prezente in proportii egale. Aripile purtate sub coada sau o coada prea lata sunt defecte destul de importante.

Marimea inelului: 8 mm

Sursa:

http://acka.rdsor.ro/gulerati.html

Zburator de Polonia

Originea: aceasta rasa de porumbei s-a format in Polonia, in imprajurimile orasului Radom, inca din a doua jumatate a secolului trecut prin incrucisarea zburatorilor barbosi germani cu rasa locala, zburatorul de radom cu coada alba. Aceste pasari sunt tinute pentru frumusetea lor atat in voliere, cat si in zbor; ele zburand chiar si in stoluri de cate o suta. Zburatorul de Polonia face parte din grupa porumbeilor rotitori cu cioc lung si coada ingusta.

Aptitudini de zbor: porumbei zburatori de semi-inaltime, in stoluri stranse, cu durata minima 4-5 ore; zbor asemanator cu cel al tipplerului.

Capul: alungit, cu fruntea putin inalta, oblica, ovala; crestetul capului este usor bombat.

Ochii: albi, cu o nuanta fina rosiatica (ochi de perla) inconjurat de gene mici, putin carnoase, alb rosu la exemplarele de culoare rosie si neagra; alb galbui la cele de culoare galbena.

Ciocul: drept, lung de 19-20 mm, de culoare alba.

Gatul: lung usor arcuit si relativ subtire.

Pieptul: musculos, proportional de lat si bombat, perimetrul toracic de 25-24 cm.

Spatele: usor bombata, mai larga spre umeri; se ingusteaza treptat spre ceafa.

Aripile: mari, lungi de 22-24 cm, varfurile purtate deasupra cozii, nu se intretaie si acopera aproape tot trunchiul; anvergura 63-65 cm; cel putin 7 pene albe in ambele aripi.

Coada: lunga de 11,5-12cm, ingusta, stransa, cu 12 pene, urmeaza linia spinarii oblic spre sol de culoare alba.

Picioarele: au lungimea de 7-8 cm, neincaltate; ghiarele sunt de culoare albe, ca si ciocul.

Penajul: des, strans lipit de corp, lucios.

Culoare si desen: rosu, negru, galben si foarte rar albastru. Indiferent de culoare, porumbeii zburatori de Polonia trebuie sa fie sfarcolati si cu coada alba. Specific rasei este faptul ca sub cioc exista o barba tot de culoare alba.

Greseli: corp cu structura grosolana; tinuta orizontala; picioare lungi sau prea scurte; spinarea lunga; coada lunga sau lata; penajul neunicolor (colorat) in coada; cap rotund si motat; cioc scurt si colorat; ochi de culoare inchisa; aripi care se intretaie deasupra cozii cu pene de culoare alba putine; culori mate, neintensive; lipsa barbiei.

Marimea inelului: 7 mm

Sursa:

http://acka.rdsor.ro/zbdepolonia.html

Roller Oriental

Originea: Rasa de porumbei Roller Oriental isi are originea din Smirna, Turcia.

Capul: oval, dar nu plat, sau rotund.

Ochii: albi cu centre negre si cel mai important o geana alba fara rosu sau galben.

Ciocul: de lungime mijlocie si culoare alba.

Gatul: scurt; doar femelele pot avea gatul mai lung decat masculii.

Spatele: usor arcuit, dand o aparenta de coama.

Aripile: lungi, trenate (dar nu trebuie sa atinga pamantul).

Coada: contine 14-21 pene, lunga si lata; este tinuta la un unghi de 45 grade fata de corp.

Picioarele: trebuie sa fie scurte.

Culoarea: porumbeii rolleri orientali pot fi gasiti pe culorile rosu, negru, alb, galben, albastru, almond (cele mai importante culori sunt almond si intunecati, din acestea putandu-se obtine toate culorile).

Greseli grave: cap chel, incaruntit, pestritat; aripi roz; picioare lungi; cioc negru; aripi netrenate; etc.

Marimea inelului: 7 mm

Sursa:

http://acka.rdsor.ro/rolleroriental.html

Porumbei Rotati (Voltati)

Originea: porumbeii rotati au fost selectionati in Anglia.

Capul: relativ mic, alungit; este nemotat cu fruntea putin bombata, usor ridicata fata de linia ciocului si ceafa mult arcuita.

Ochii: brun inchisi la porumbeii albi cu coada colorata si capaciti la cei cu penaj unicolor si codalbi; ochii sunt albi.

Geana: putin pronuntate, alb-galbene si netede.

Ciocul: lung, subtire si drept, indreptat in jos; este negru la varietatile negri si vinete, alb la varietatea alba si de culoare deschisa la celelalte varietati. Narile: alungit-cordiforme, despartite netede si albe.

Gatul: lung, recurbat la fel ca gatul unei lebede, lasat mult pe spate cu o tremurare nervoasa caracteristica si cu barbia adanc scobita. In pozitia numita „de parada” capul este plasat mai jos decat varful pieptului, pe nuca sau pernita formata din penele bogate supracodale.

Pieptul: bombat, purtat foarte sus si spinarea concava, lasata pronuntat in jos spre coada dau trunchiului o directie aproape verticala.

Abdomen: cu directie oblica este bogat imbracat in penaj. Aripile: lungi si drepte sunt strans lipite de corp cu varfurile purtate sub coada (trenate).

Coada: aproape circulara, formata dintr-un mare numar de 32-42 rectrice lungi si foarte late asezate pe 2-3 randuri circulare. In pozitie de parada coada este tinuta vertical, intinsa in forma de disc, iar cele doua rectrice marginale ating usor pamantul. Patrimea externa a rectricelor are lama destramata sau frezata facand ca penele sa para si mai late. Penele subcodale si supracodale, ultimele formand nuca sau codita (coada nucata), sunt bogat dezvoltate. Glanda uropigiana lipseste.

Picioarele: mijlocii spre scurte si neincaltate. Porumbeii voltati merg intotdeauna pe varful degetelor.

Penajul: in general foarte bogat, indesat si lipit de corp. Sunt porumbei cu bune aptitudini de incubatie si crestere a puilor. Fecudintatea lor poate fii marita prin taierea rectricelor de la margine cozii.

Culoare si desen: porumbeii voltati pot fi unicolori albi, negri, galbeni si rosii; dungati pe vanat si pe argintiu (bragagiu); guti, capaciti, codalbi si albi cu coada colorata in culorile amintite mai sus.

Zburator Tippler Englez

Originea: Anglia. Capul: corespunzator dimensiunilor corpului proportional de mic.

Din profil fruntea si ceafa au aceeasi inaltime, amandoua sunt rotunjite. Crestetul usor arcuit, dar o usoara turtire se admite.

Ciocul cu fruntea formeaza un unghi deschis (obtuz).

Ochii: irisul de perla admitandu-se o usoara irizatie rosie.

Genele sunt fine, duble; culoarea lor la negri, albastri, brumati, berzati si la varietatile de culoare ale acestora este cenusie; la argintii, rosii, galbeni, cafenii si la varietatile de culoare ale acestora este maroniu-deschis.

Umflaturile de la baza ciocului sunt mici, fin pudrate cu alb.

Gatul: corespunzator dimensiunilor corpului este scurt si gros. Face legatura dintre capul fin si umerii largi formand o arcuire frumoasa.

Spatele: lata in umeri, se ingusteaza spre coada; radacina cozii este puternica si are forma unui ic.

Aripile: late, acoperite cu pene elastice, se odihnesc pe rectrice acoperind aproape radacina cozii. Sfarcurile sunt intotdeauna colorate.

Coada: stransa, formata din 12 pene, depaseste putin lungimea aripilor. Varful rectricelor este intotdeauna colorat.

Picioarele: scurte, cu aplomb larg, neincaltate, gambele sunt bine acoperite cu pene. Ghearele sunt mici avand culoarea ciocului.

Statura: tinuta ridicata, dar coada nu atinge solul.

Culoarea: sunt admise toate varietatile de culoare. Exista albastrii, negrii, rosii, galbeni, pali, argintii, berzati, pestriti si tarcati de aceste culori.

Greseli: cap grosolan, cu frunte inalta; gene grosolane, rosii; ochi galbeni; cioc lung, incovoiat; umflaturile ciocului grosolane; gat lung, subtire; picioare incaltate; alt numar de rectrice decat 12; penaj slab, rar; schelet slab sau deformat; piept ingust, ascutit; musculatura slaba.

Marimea inelului: 7 mm

Sursa:

http://acka.rdsor.ro/tipplerenglez.html

http://ksarobi.sunphoto.ro/tippler_englez

Porumbel Dragon

Aspecte generale

Denumirea rasei: Dragoon

Originea: ţara sa de origine este Anglia. În 1876 era deja foarte popular în Marea Britanie. La început a fost folosit ca porumbel mesager, ulterior (după 1900) devenind un porumbel pentru expoziţie. Mai recent s-a arătat că rasa ar fi fost cunoscută în Germania încă din 1735 sub numele actual, însă pe parcursul secolului al 19-lea denumirea de „dragon” i-a fost schimbată temporar în aceea de „porumbel mesager”.

Categoria: aparţine grupei porumbeilor carunculaţi. Dimensiuni corporale: G=450-500 gr; Lt=37-39 cm; Lc=25-30 mm; Pt=27-29 cm. Mărimea inelului: 9 mm.

Standard Impresia generală: este un porumbel de talie mijlocie, cu poziţia corpului oblică, nemoţat, neîncălţat, târă cravată, asemănător în principiu cu porumbelul călător.

‘I’inuta: alertă, mândră. Porumbelul poartă capul sus, gâtul încordat, dând impresia (şi datorită poziliei corpului şi a ciocului) că priveşte cerul (de altfel a şi fost poreclit în acest sens :de către germani „Himmelsgucker” iar de către englezi „Sky Looker”).

Capul: puternic, alungit. Fruntea este destul de masivă, alungită, continuând ca direcţie de creştere linia ciocului. Creştetul capului este destul de lat, drept, ceafa mai, puţin dezvoltată. Din profil se observă cum fruntea, creştetul capului şi ceafa descriu o linie curbă destul de largă.

Ochii: mari, proeminenţi. Au culoarea roşie, intensă, la toate varietăţile de culoare, cu excepţia porumbeilor albi care au ochii negri şi a varietăţilor cu penaj galben ale căror ochi sunt roşii-oranj.

Genele: destul de dezvoltate, tari, dantelate, circulare. Nu sunt perfect încheiate, fiind foarte puţin pişcate în partea dinspre ceafă. Nu trebuie să se extindă mai sus de creştetul capului şi nici nu trebuie să se atingă carunculele nazale. La porumbeii adulţi trebuie să se distingă în mod clar 3 inele în parte superioară şi 2 inele în partea inferioară. Genele sunt gri­-cenuşii la culoare sau roşii sângerii, în funcţie de culoarea penajului.

Ciocul: este destul de gros, drept, cu ambele mandibule simetric dezvoltate, fără vârf (bont). Este „purtat” orizontal, alcătuind un unghi obtuz cu linia anterioară a gâtului (privind din profil). Distanţa de la vârful ciocului la mijlocul ochiului, măsurată pe o linie orizontală, trebuie să fie de aproximativ 3 cm iar de la mijlocul ochiului la ceafă de peste 6 cm. Are culoarea asortată culorii penajului (neagră la: negri, albaştri, roşii tigraţi şi la porumbeii „crem”; de culoarea cornului închis la varietăţile argintii şi pestriţi iar la porumbeii albi şi galbeni este alb-roziu).

Carunculele nazale: destul de mari, late şi înalte la extremitatea dinspre frunte, ascuţindu-se simetric spre vârful ciocului. Privite din faţă, de la nivelul capului au forma unui triunghi, cu baza spre frunte. Privite din profil ele umplu unghiu1 dintre cioc şi frunte. Păsările tinere au pe caruncule cute fine, longitudinale, care se unesc imperceptibil către vârful ciocului. La păsările mature acestea sunt mai cutate, însă ele îşi păstrează forma de ansamblu, deci nu se încreţesc ca la porumbeii carieri. Mandibula superioară şi „cotul gurii” trebuie să fie lipsită de orice fel de formaţiune asemănătoare carunculelor. Sunt albe pudrate la culoare.

Gâtul: de lungime şi grosime moderată, purtat întins, drept. Mai gros la bază, se ascute uşor către extremitatea sa superioară.

Corpul: cu pieptul lat, puternic, bine îmbrăcat în muşchi, cu osul sternului drept iar spatele lat în dreptul umer­ilor ascuţindu-se spre coadă. Poziţia corpului este înclinată într­-un unghi de 45 de grade faţă de orizontală.

Aripile: puternice, cu remigele principale late şi scurte. Vârfurile lor se odihnesc pe coadă fără să se întretaie. Încheie­turile aripilor, trebuie să fie groase, musculoase rămânând neacoperite de penajul ce acoperă pieptul porumbelului.

Coada: îngustă, oarecum scurtă în raport cu mărimea corpului, strâns purtată. Continuă linia înclinată a spatelui, fără să atingă solul.

Picioarele: scurte, prinse din parte din spate a trunchiului, neîncălţate, cu coapsele puternice, musculoase.

Penajul: des, bine dezvoltat, strâns lipit de corp, strălucitor.

Culori: se întâlnesc varietăţi unicolore, pestriţe, tigrate, bălţate, etc.

Defecte grave: ţinută orizontală, cap scurt, caruncule nedezvoltate sau exagerat de încreţite, cioc ascuţit, gât subţire, corp firav, aripi trenate, coadă strâmbă.

Sursa text si poze dopi.ro

Porumbel Indian

Aspecte generale

Porumbelul indian face parte din grupa porumbeilor carunculaţi. Aceştia se remarcă datorită genelor şi a carunculelor nazale deosebit de dezvoltate. La noi în ţară se găsesc puţine exemplare. Dimensiuni corporale: G=380-400 gr.; Lt=35-37 cm; Lc=10-12 mm; A=55-60cm; Pt=25-27 cm; Lo=10-13; Lc=6-7 cm.

Standard Impresia generală: este un porumbel nemoţat şi neîncălţat, cu picioarele scurte, capul extrem de lat, genele şi caranculele nazale foarte dezvoltate. Sunt preferate exemplarele cele mai mari, mai puternice.

Capul: fruntea, creştetul capului şi ceafa sunt la fel de late şi rotunjite. Privirea din profil, capul poate fi înscris într-un cerc.

Ochii: de culoare albă, deşi se întâlnesc şi exemplare cu ochii roşii, galben sau negri (la cei cu penaj alb). Ochii trebuie să iasă în evidenţă.

Genele: de mărime egală, rotunde, trebuie să aibă un diametru cât mai mare. Sunt formate din mai multe inele concentrice, cel exterior fiind mai gros. Privite din profil, ele depăşesc în înălţime creştetul capului. Privind din faţă, se observă că nu stau lipite de acesta. Au culoarea roşu deschis, devenind aproape albe după ce porumbelul trece de 5-6 ani.

Ciocul: este foarte scurt şi gros, lat la bază. Mantibula superioară trebuie să se înscrie în aceeaşi linie curbă a frunţii. Mantibula inferioară trebuie să fie la fel de groasă ca cea superioară. Ciocul este uşor îndreptat în jos şi deschis la culoare.

Caranculele nazale: ca şi genele, ajung la dezvoltarea maximă la 3-4 ani. Ele umplu golul dintre vârful ciocului şi frunte, depăşind chiar linia imaginară circumscrisă capului. Ele apar ca două jumătăţi ale unui bob de fasole, lipite simetric, de o parte şi de alta a mantibulei superioare, fiind vizibil separate. Nările sunt aproape albe.

Gâtul: scurt, subţire la extremităţi şi mai gros la bază, se îmbină armonios cu trunchiul.

Aripile: lungi ţi late. Încheieturile aripilor sunt puternice şi vizibile. Vârfurile se odihnesc pe marginea cozii fără să se atingă. Coada: relativ îngustă, lată, purtată orizontal. Penajul: strâns lipite de corp, mătăsos.

Culoarea: sunt întâlniţi doar exemplare unicolore: negri, albi, roşii, galbeni, cânepii şi foarte rar albastri.

Defecte grave: cioc lung, caruncule nazale şi gene nedezvoltate, corp subţire, picioare lungi, aripi căzute.

Sursa text si poze dopi.ro