Iunie – păsările tinere se dezvoltă

În iunie avem efectivul cel mai numeros deoarece la sfârsitul acestei luni este cel de-al doilea sezon de clocit. Rata înmultirii porumbeilor este atât de mare, încât numai printr-o selecţie foarte atentă se poate evita suprapopularea. Se vor compara exemplarele între ele ca şi păsările tinere cu cele bătrâne. Acestea din urmă, daca nu mai indeplinesc criteriile de calitate, trebuie să dispară. Se poate renunţa şi la porumbeii adulţi cu calităţi deosebite ai căror pui nu sunt pe măsura aşteptărilor.La prima împerechere, porumbeii foarte tineri aruncă cea de-a doua şi cea de-a treia pană remigă. Cam din trei în trei săptămâni cad următoarele pene, de la interior spre exterior.

Controlul sănătăţii puilor se face prin observarea zilnică a acestora. Dacă un pui nu ajunge imediat pentru a se hrăni împreună cu ceilalţi sau părăseşte stolul în zbor, el trebuie analizat îndeaproape. De cele mai multe ori aceasta atitudine trădează o boală intestinală. Ar putea fi vorba despre existenţa unor agenţi patogeni precum coccidiile sau hexamiţii. Alteori pot fi de vină infecţii colibacteriene care pot induce o stare de apatie iar inflamaţia intestinală va avea ca rezultat o diaree periculoasă. La indicaţia medicului veterinar se poate face cură cu medicamente dizolvate în apa de băut. Astfel se va putea păstra sănătatea întregului efectiv de animale. Micoplasmele se transmit prin secreţiile nazale contaminate, pe cale aeriană. Se îmbolnăvesc numai acele păsări care au imunitatea scăzuta. Tineretul este mai vulnerabil. Porumbeii pot fi purtători de micoplasme, fără, însă, să manifeste semne de boală. Agenţii patogeni latenţi slăbesc rezistenţa organismului păsărilor foarte tinere. O dată stabilit diagnosticul, medicul va introduce un tratament cu antibiotice.

Toţi porumbeii trebuie să aibe posibilitatea de a se îmbăia săptămânal. Apoi ei se vor usca în razele  calde ale soarelui şi îşi vor curăţa penele cu ciocul.

La o lună după înţarcare, porumbeii îşi schimbă vocea. Piuitul se transformă, căpătând sonoritate mai gravă. Aleargă în cerc şi încearcă să se ciuguleasca între ei.

Mai – înţărcarea puilor

În această perioadă trebuie să li se ofere un supliment de hrană. Ei vor căuta, curioşi, în hrănitoare şi vor ciuguli grăunţele. Când se formează aripile înferioare a sosit timpul înţărcării puilor. Puii cu un colorit deficitar vor fi înlăturaţi (eliminaţi).

Restul puilor vor fi mutaţi în adapostul special destinat păsărilor tinere unde se vor obişnui să trăiască independent de părinţi.

O data cu sosirea primăverii şi o dată cu încălzirea vremii, porumbeii devin din ce in ce mai tonici, chiar dacă zburdalnici. Bătăile între porumbei sunt frecvente. Porumbeilor le place zborul în libertate, în aer liber se observă bucuria vieţii. Ţinuta de zbor, cum ar fi durata zborului, înălţimea zborului, frecvenţa zborurilor şi acrobatica diferă de la rasă la rasă.

În aceste zile apar primele pene mari ale aripilor. Adăpostul trebuie curăţat zilnic.

Puii cei mai mari ca vârstă încep să descrie cercuri largi în zborul lor. Este timpul ca aceşti porumbei foarte tineri să fie formaţi. Dacă sunt eliberaţi fără să fie hrăniţi, ei se vor obişnui să revină negreşit, după zbor, la adăpost (porumbar). Cine nu revine trebuie să sară peste o masă. Şi tinerele păsări încep să năpârlească. La unele rase, năpârlitul aduce schimbarea culorii penajului. Dacă această schimbare este nefastă, acele păsări nu mai merita să mai fie crescute.

Aprilie – luna creşterii puilor

Dacănu s-au procurat încă inele, acestea trebuie procurate, numerele lor contolate şi lista puilor pregătită.

Aprilie este luna apariţiei primilor pui (daca se face împerecherea în luna martie). De jur împrejur, în adăpost, sunt împrăştiate coji de ouă. Ouăle clocite din care eclozează puii sunt înlăturate.

Dacă două perechi au câte un pui, asemănător, se aşteaptă să fie marcaţi şi apoi ambii pui sunt puşi la o singură pereche (depinde de fiecare, dacă perechea respectivă creşte bine puii). Cealalta pereche poate să treacă la urmatoarea serie de pui.

După marcare, fiecare pasăre va purta propriul său număr pe lista. Astfel vor putea fi evitate confuziile.

Podele tari ale adăpostului (hurubăriei) vor fi acoperite cu hârtie şi, de indată ce excrementele puilor cad pe ele, foliile vor fi schimbate zilnic. Excrementele trebuie să fie tari. Cele moi dovedesc prezenţa paraziţilor intestinali. Doar prin analiza coprologică se va şti despre ce paraziţi este vorba. Împotriva tuturor infecţiilor există medicamente eficiente.

În cea de-a doua jumătate a lunii, păsările adulte îşi încep zborurile libere. În nici un caz, porumbeii care au cuibărit pe acoperiş nu vor fi alungaţi. Bucuria zborului sporeşte de la zi la zi. Dacă această periodă este pierdut un porumbel adult, puii vor fi crescuţi de celălalt părinte. O dată cu creşterea temperaturilor, creşte şi plăcerea păsărilor de a se scălda. Baia săptămânală a păsărilor trebuie respectată. Le place să stea pe acoperiş pentru a-şi usca penele, astfel insectele care trăiesc în penajul lor, nu se mai pot dezvolta.

La sfârşitul lunii creşte consumul de hrană şi defecaţia deorece puii intră în faza principală a creşterii lor.

Martie – luna împerecherii

Mulţi crescători îşi împerechează porumbeii în prima jumătate a lunii martie. Influenţa luminii zilei este acum atât de puternică, încât porumbeii au devenit receptivi. Împerecherea se realizează cel mai bine în după-amiezile târzii, fiindcă păsările mai temătoare se pot obişnui în întunericul serii cu partenerul lor. Dacă o pereche „nu se înţelege”, păsările nu se muşca şi nu se rănesc în timpul nopţii.

În timpul împerecherii trebuie observat comportamentul fiecărei perechi. Dacă porumbelul stă cu coada în jos peste porumbiţa iar aceasta se ghemuişte, între cei doi parteneri este armonie. Dacă porumbelul stă în cuib iar partenera il mângâie uşor pe cap, la aceasta pereche este prezentă dorinţa de a cloci.

Pentru tinerele porumbiţe, noile cuşti precum şi noii lor parteneri sunt elemente străine şi neobişnuite. Uneori, în primele ore, ele refuză. Dacă devin receptive, această stare nu durează mult.

Fiecare pereche este aprovizionată în cuşca sa cu hrană şi apă. După o zi, perechea s-a obişnuit cu cuşca sa. Pereche dupa pereche vor ieşii din cuştile lor. Dacă porumbeii aleg cuşti străine sau dacă îşi aleg alt partener, acele păsări trebuie iarăşi închise împreuna cu partenerii lor. Astfel se crează perechile.

De-abia după o săptămână se pune material pentru construirea cuibului în adăpost. Porumbeii se reped de mai multe ori şi, neobositi, poară pai cu pai pentru a construi femelei cuibul.

În 30 de zile după împerechere, eclozează primii pui. Dintr-a zecea până într-a cincisprezecea zi de la împerechere, porumbţta depune ouăle. Fiindcă este încă destul de frig, femelele stau ghemuite în cuiburile lor. În primele zile, ele nu se lasă cu plăcere înlocuite de partenerii lor. Porumbeii clocesc în locul femelelor 4 până la 6 ore pe zi. După clocit, porumbeii îşi protejează cuiburile de intruşi.

Februarie – perioada de odihna

Efectivul este atent selectat, alegandu-se pasarile care se vor inmulti in sezonul viitor. Acum se vor aduce pasari noi. Din decembrie sau ianuarie s-a efectuat deja separarea pe sexe. Deseori, in februarie este frig, dar porumbeii suporta bine gerul cand se respecta anumite conditii:

Adapostul primeste suficient aer curat, fara sa fie insa curent. Orice deschizatura trebuie astupata.

Nu trebuie sa existe suprafete metalice; acestea trebuie evitate cand proiectam adapostul.

Cand reproducerea incepe in martie, este vremea sa facem pregatirile necesare.

Acum va avea loc vaccinarea tuturor pasarilor impotriva paramyxovirozei. Aceasta trebuie relizata de catre un veterinar. Pentru porumbeii nostri se recomanda folosirea unui vaccin al carui efect sa dureze un an, ca sa nu fie nevoie sa repetam vaccinarea.

Este si perioada potrivita pentru o analiza coprologica; in excremente se cauta dovezi ale prezentei salmonelei, coccidiilor sau a viermilor. Daca acestea apar, se va trece imediat la faza tratamentului prin apa de baut. O analiza ulterioara va arata daca tratamentul a fost sau nu eficient.

Pentru a nu pierde pasari valoroase, se va face un tratament prin apa de baut impotriva trichomonadelor.

Pentru a stimula apetitul sexual al porumbeilor, adapostul va primi lumina 14 ore pe zi. Se va realiza planul de reproducere, apoi fiecarei perechi i se va atribui o celula de cuibarit, de preferinta cea pe care a ocupat-o si in anii trecuti.

Porumbeii foarte agresivi nu vor primi celule de cuibarit la nivelul podelei, pentru ca vor incerca sa-i alunge pe toti ceilalti de pe podea. Porumbeii prefera oricum celulele superioare.

Ca hrana, porumbeii primesc furaje pentru iarna, pietris pentru ciugulit trebuie sa existe in permanenta in adapost. Daca apa de baut ingheata, trebuie sa o schimbam de doua ori pe zi, pentru aceasta trebuie sa stim ca porumbeii se adapa dupa fiecare masa, este mai comod ca apa sa fie incalzita electric atunci cand avem la dispozitie o sursa de curent.

Adapostul va fi curat zilnic ceea ce nu necesita prea mult efort, deoarece defecatia in acest anotimp nu este prea mare. Daca excrementele ingheata, se pot lasa acolo dar vor fi imediat indepartate cand temperaturile cresc.

Imperechere

Imperecherea si separarea

Cel tarziu dupa sfarsitul naparlirii, porumbeii sunt separati in functie de sex. Pasarile care trebuie sa-si schimbe partenerul nu se vor mai vedea si se vor acomoda mai usor, primavara, cu noul partener.

Pentru imperechere, masculii vor fi introdusi primii in celulele de cuibarit. Cei mai in varsta trebuie sa primeasca in fiecare an, preferabil, aceeasi celula. Apoi vor fi introduse si femele, iar celulele vor fi inchise pentru ca partenerii sa se poata concentra unul asupra celuilalt.

In cele mai multe cazuri, ei isi arata imediat disponibilitatea pentru imperechere prin diverse gesturi tipice. Deseori dureza foarte putin pana la imperecherea propriu-zisa. Dupa imperechere, cele doua pasari se vor aseza si se vor atinge in mod repetat cu ciocul.

Pentru a se obisnui cu celula, cele doua pasari trebuie inchise inautru. Apoi vor primi hrana si apa separat, in celula de cuibarit. Dupa ceva timp, ei pot fi eliberati. Vom incepe cu perechile care au ocupat si anii precedenti aceleasi celule, pentru ca acestea si-au dezvoltat simtul teritoarial si vor sti unde sa se intoarca. Perechile care inca  nu s-au obisnuit cu celula vor mai fi inchise un timp. Dupa aceea, chiar si cand celula este deschisa, multe perechi vor ramane inautru.

Uneori se intampla ca porumbei sa nu se inteleaga cu partenerii lor. Atunci se poate ajunge chiar la conflicte si pasarile pot fi ranite. Intotdeauna trebuie sa observam atent comportamentul fiecarei perechi. Daca pasarile nu se imperecheaza, dar nu exista conflicte evidente, perechea va fi mutata intr-un compartiment mai spatios, unde exista si o celula de cuibarit. Apoi le vom oferi pasarilor 14 ore de lumina pe zi si vom astepta pana ce ele se vor imperechea. Dupa ceea vor fi aduse in celula lor initiala.

La patru sau cinci zile dupa imperechere vom oferi porumbeilor materiale pentru cuib, de exemplu fan sau paie. Putem adauga tulpini de tutun, care mentin la distanta insectele daunatoare. Porumbeii aduna singuri, din jurul adapostului, ramuri, paie, pene sau fire de iarba. Masculii vor aduce materialul, iar femelele il vor aranja in cuib. Pasarile tinere sunt mai harnice. Deseori, cuiburile ajung la 10 cm inaltime, cand materialul este din belsug, insa uneori sunt suficiente cateva paie.

Actul propriu-zis al imperecherii are loc de obicei pe podeaua hurubariei, insa deseori este deranjat de alte pasari si se intampla ca ouale din prima serie sa nu fie fertilizate. Aceasta pierdere poate fi foarte neplacuta, deoarece tocmai puii din prima serie reprezinta „lotul” cu care ne vom prezenta la expozitii. In proria celula de cuibarit, perechile nu sunt deranjate.

Daca porumbeilor le este permis zborul liber, imperecherea are loc deseori pe acoperis. Dupa acceea, perechile vor zbura ceva timp prin imprejurimi. De obicei au loc mai multe acte de imperechere decat sunt necesare pentru fecundarea oualor.

Fecundareaa de catre alt mascul decat partenerul nu este deloc rara, asadar nu putem avea garantia ca imperecherea va decurge in modul dorit, decat daca izolam perechea de celelalte pasari.

Ce putem face impotriva obtinerii de oua nefecundate?

1. sa le asiguram pasarilor mai multa lumina inaite de imperechere

2. sa crestem mai putine animale intr-un spatiu mai mare

3. sa nu despartim perechile formate in anii anteriori

4. sa imperechem masculi tineri cu femele mai invarsta

5. sa le permitem pasarilor accesul la voliera in perioda de imperechere

6. sa imperechem pasarile mai tarziu

7. sa le permitem porumbeilor zborul liber in perioada de imperechere

8. sa studiem ouale in ziua a zecea si sa le eliminam pe cele nefecundate, pentru a stimula o a doua imperechere.

Cand dorim sa obtinem mai multi pui de la o pereche reproducatoare, putem aseza ouale acesteia in cuibul unei alte perechi, ale carei oua au fost indepartate.

Daca oula ii sunt indepartate, fiecare pereche va pregati imediat o noua serie de pui. Chiar a doua zi dupa disparitia oualor poate avea loc o noua imperechere. Daca in ziua a douasprezecea dupa imperechere se cupleaza alta pereche, a doua serie de oua ale primei perechi pot inlocui cea de-a doua dupa inca 10 – 12 zile. Dupa aceasta schimbare, prima pereche mai poate produce un rand de oua, asadar trei imperecheri reusite intr-un singur sezon. Binenteles ca ultima serie trebuie crescuta pana la maturizare in  cuib, iar hrana trebuie sa fie in cantitati mari, bogata in substante nutritive.

Femele tinere depun ouale mai incet decat cele mai in varsta. Aceasta amanare trebuie luata in calcul.Pasarile clocesc ouale cu schimbul. In general, masculul sta pe oua timp de 6-8 ore, adica aproximativ de la 9 dimineata pana la ora 16, iar in restul zilei cloceste femela. Ouale necesita multa caldura, pentru ca penele sunt bune conductoare termic. Vasele de sange de sub piele de pe piept sunt irigate puternic, pielea devine rosie si temperatura ei poate atinge si 40 grade celsius.

Expozitia 2008 Oradea V

Din rasa Carunculat de Oradea au iesit 4 campioni, fiecare avand un punctaj de 96 puncte, insemnand excelent, punctajul maxim fiind de 97 puncte insemnand exceptional. Expozitia a avut loc duminica, 17/02/2008 in Casa de cultura.

Expozitia 2008 Oradea IV

Un alt campion, de data aceasta este o femela rosie din 2004, detinuta de domnul Stranici Oradea.

Expozitia 2008 Oradea III

A mai iesit un campion bobat  ciocolatiu din 2006, detinut de domnul Erdei Oradea.

Expozitia 2008 Oradea II

Un alt campion a iesit un mascul rosu din 2005, detinut de Mascas Alin tot din Oradea.

Expozitia 2008 Oradea I

Unul din campionii din anul acesta, este o femela galbena, din 2004, detinuta de domnul Erdei din Oradea.