O dezvoltare senzationala – Ad Schaerlaeckens

Cele mai mari evenimente columbofile din Belgia sunt doua concursuri nationale de la Bourges. Unul este organizat la sfarsitul lui mai (pasari batrane si yearlingi), si celalalt la sfarsitul lui august. Concursul din august este destinat puilor, pasarilor mature si yearlingilor. Concursul de la Bourges care a fost organizat in mai a fost unul fantastic. Nu numai datorita vremii nemaipomenite (senin si vant din fata), dar si datorita numarului foarte mare, enorm, aproape 49.000 de porumbei, fiind cu 18.000 mai multe pasari decat anul trecut. Singurul lucru negativ a fost ca vantul a fost putin mai mult dinspre Est asa ca columbofilii din partea de vest a tarii (Flandria) au dominat concursul national.In rest a fost o zi perfecta. O zi pentru pasari bune in  forma buna, mai specific, o cursa pentru masculii vaduvi. Cel putin asa spuneau in trecut unii, cand cerul era senin, vantul din fata si distantele mai mari.

IN TRECUT

Pana in 2000 se credea ca femele sunt intr-adevar sexul mai slab. Femele aveau o sansa sa concureze bine in vreme rea si in concursuri de 2 zile. Cel putin asta era opinia generala. „Fieneke” din Vervoort si „Paula” din Meyerau exceptiile. Asadar, foarte putine femele erau concurate la distante medii si in cursele de o zi. In Olanda acest lucru era diferit. In special in nord,  multi practicau asa numita vaduvie „dubla”, columbofilii concurand ambele sexe, pe cand in Belgia nici macar 10% din pasari concurate erau femele. Mai mult, femelele erau concurate intr-o competitie diferita pentru a le proteja de vaduvie si a le da o sansa sa performeze in propria competitie.

SECOLUL ACESTA

Totusi, lucrurile s-au schimbat dramatic la inceputul secolului. Din ce in ce mai multe pasari castigatoare erau femele, chiar si in concursurile nationale de o zi. Existau zvonuri ca acele femele castigatoare erau ajutate (impulsionate) cu lotiuni secrete care aveau efect doar pentru femele, dar binenteles era BS. KBDB si-a dat seama ce se intampla, acestia au decis sa ia masuri si dupa cativa ani au interzis organizarea separat competitii pentru femele de acum inainte.

S-a hotarat ca femele sa participe in aceeasi competitie cu masculii. Intre timp, din ce in ce mai multi campioni si-au dat seama si din ce in ce mai multi au inceput sa concureze femele, ceea ce a era de neimaginat in urma cu doar un deceniu. Prestigiosul concurs national de la Bourges din 2009, pe vreme grea si cu vant din fata, un concurs tipic cu vreme pentru masculii vaduvi ca sa castige, a fost dovada suprema ca vremurile se schimba intr-adevar.

BOURGES 2009

• Vandenheede castiga locul 1 National, pasari mature cu o femela.
• Acesta a castigat si locul 1 National yearlingi cu o femela, asa ca cele mai rapide pasari din 49.000 au fost femele. Dar asta nu e tot.
• Cassert a castigat locul 5 si 6 National cu 2 femele.
• Van Hove Uytterhoeven a castigat locul 1 Provincia Antwerp cu o femela.
• Marcel Vercammen a castigat locul 2 Provincie cu o femela.
• Rik Cools a castigat locul 1 Provincia Flandria cu o femela.
• In aceeasi zi, Veenstra in Olanda a castigat un concurs NPO de la Ablis cu o femela si Hoogland a castigat Olrleans (15.000 de pasari) cu o femela.
• Acestea sunt doar cateva din multele exemple.

Se parea ca si cum Louis Keirsmakers din Nijlen ar fi dat un semnal de alarma despre ce urma sa se intample, devreme ce a castigat cursa interprovinciala de la Vierzon, o saptamana inainte de Orleans, desemeni cu o femela. Tara era intr-o stare de soc dupa ce revistele au publicat rezultatele cu invingatorii.

Multi dintre invingatori erau femele. Cum a fost posibil aceasta in acesta vreme rea?

IN CONCLUZIE

Asa cum am spus, foarte putine femele erau concurate in trecut. Acestea trebuiau sa stea acasa si sa astepte masculii vaduvi de la concurs. Astazi tot mai multe femele sunt concurate.

Va trece mult pana cand majoritatea pasarilor concurate sa fie femele in loc de masculi?

Cine stie…

Autor: Ad Schaerlaeckens

Traducere: Andrei Bondar

© Ad Schaerlaeckens

Cum se face? – Ad Schaerlaeckens

Cum se face?

Se stie ca, sportul columbofil international isi are radacinile in Belgia si in Olanda. Columbofili din intreaga lume vor porumbei olandezi sau belgieni. Chiar daca ar exista o pasare miracol, sa spune una din Liban, nimeni nu ar fi interesat de ea. Ideea este ca desi pasarile belgiene si olandeze nu pot dovedi cat de bune sunt in curse internationale. Spre deosebire de alte sporturi, columbofilii nu pot concura cu alti columbofili din alte parti ale lumii.  In ultimii ani sportul columbofil a capatat o alta dimensiune: columbodroamele au devenit tot mai populare.

COLUMBODROAMELE

In cadrul columbodroamelor, oameni din luma intreaga pot sa participe. Asadar fiecare poate concura cu fiecare, mai putin faptul ca locuiesc in aceleasi conditii. Sunt unii care asteapta ca porumbeii olandezi si belgieni sa castige toate premiile dar nu este adevarat. Ei nu domina, ci din contra. Pasari din orice tara posibila sunt in top aproape cursa de cursa. In special pasarile nemtesti se descurca foarte bine si in ultimii ani chiar pasari din Kuweit. Columbofilii din Olanda nu prea inteleg. Cum este posibil asa ceva?

DIFERIT

Germania nu este departe de mine, si de cate ori merg in Germania sunt surprins de dealurile, muntii, vaile si padurile intinse. Si ma gandesc la porumbei si la concursurile de porumbei. Porumbeii sunt nevoiti sa treaca peste diferite obstacole, obstacole pe care pasarile olandeze si belgiene nu sunt nevoite sa le treaca. In drumul lor spre casa pasarile olandeze si belgiene zboara peste terenuri plate aproape ca si o masa de biliard. In mare parte concuram in conditii de vreme buna. Cand vremea este rea, cursa se amana. Asa cum am mai spus, in alte tari lucrurile stau altfel. Am un prieten in Dubai. Acestom, Omar este numele lui, nu poate sa se opreasca din ras cand ii spun ca noi nu concuram cand temperatura este prea ridicata atat pentru oameni cat si pentru pasari. 30 de grade celsius, I se pare o temperatura buna. Porumbeii din Dubai sunt concurati la temperaturi de 35 de grade celsius si de cele mai multe ori fara probleme.

SELECTIA

Columbofilii sin Germania, Kuweit si alte tari au importat deasemeni pasari din Olanda si Belgia. Au crescut pui din pasari importate, nepoti si stranepoti si aceste pasari au fost concurate si selectionate. Dar criteriul selectiei este diferit, devreme ce aceste pasari au fost zburate in conditii mult mai grele decat cele din Olanda si Belgia. Datorita acestui mod de selectie s-au obtinut un tip de pasare mult mai puternica, dupa mai multe generatii. Pasari care pot face fata conditiilor foarte grele din Africa de Sud. Nu este o coincidenta ca pasari din Olanda si Belgia nu domina cursele din cadrul columbodroamelor. Acele pasari din Germania, Kuweit si din alte tari sunt pur si simplu mai bune. In Belgia, exista deasemeni columbodroame. In aceste columbodroame strainii nu domina. Aici pasarile olandeze si belgiene sunt cele care domina pentru ca zboara in aceleasi conditii ca si parintii lor. Se poate spune ca aceste pasari sunt mai rapide si mai destepte, pasarile din alte tari sunt mai puternice.

JAPONIA

Imi aduce aminte de o vizita facuta in Japonia. Am vizitat un columbofil care a zburat pasarile de la mine si care se descura foarte bine in cursele de peste 1000 de km, in conditii de zbor foarte grele. Nu putesam sa inteleg, de vreme ce eu nu zbor curse de distanta lungi, avand pasari de distante medii. CAnd am vazut cateva din pasari amfost socat. Aceste pasari Schaerlaeckens erau atat de diferite, avand aripi lungi si corpuri puternice. Acesta a obtinut aceste pasari prin selectie, generatie dupa generatie. Iar acesta selectie s-a bazat pe cursele de distanta lunga. Omul acesta a reusit sa creeze un alt tip de pasari.

In final ajungem din nou la ceea ce eu cred ca este esential in sportul columbofil: Selectia este numele jocului.

 Autor: Ad Schaerlaeckens

Traducere: Andrei Bondar

© Ad Schaerlaeckens

Cum se face? – Ad Schaerlaeckens

Cum se face?

Se stie ca, sportul columbofil international isi are radacinile in Belgia si in Olanda. Columbofili din intreaga lume vor porumbei olandezi sau belgieni. Chiar daca ar exista o pasare miracol, sa spune una din Liban, nimeni nu ar fi interesat de ea. Ideea este ca desi pasarile belgiene si olandeze nu pot dovedi cat de bune sunt in curse internationale. Spre deosebire de alte sporturi, columbofilii nu pot concura cu alti columbofili din alte parti ale lumii.  In ultimii ani sportul columbofil a capatat o alta dimensiune: columbodroamele au devenit tot mai populare.

COLUMBODROAMELE

In cadrul columbodroamelor, oameni din luma intreaga pot sa participe. Asadar fiecare poate concura cu fiecare, mai putin faptul ca locuiesc in aceleasi conditii. Sunt unii care asteapta ca porumbeii olandezi si belgieni sa castige toate premiile dar nu este adevarat. Ei nu domina, ci din contra. Pasari din orice tara posibila sunt in top aproape cursa de cursa. In special pasarile nemtesti se descurca foarte bine si in ultimii ani chiar pasari din Kuweit. Columbofilii din Olanda nu prea inteleg. Cum este posibil asa ceva?

DIFERIT

Germania nu este departe de mine, si de cate ori merg in Germania sunt surprins de dealurile, muntii, vaile si padurile intinse. Si ma gandesc la porumbei si la concursurile de porumbei. Porumbeii sunt nevoiti sa treaca peste diferite obstacole, obstacole pe care pasarile olandeze si belgiene nu sunt nevoite sa le treaca. In drumul lor spre casa pasarile olandeze si belgiene zboara peste terenuri plate aproape ca si o masa de biliard. In mare parte concuram in conditii de vreme buna. Cand vremea este rea, cursa se amana. Asa cum am mai spus, in alte tari lucrurile stau altfel. Am un prieten in Dubai. Acestom, Omar este numele lui, nu poate sa se opreasca din ras cand ii spun ca noi nu concuram cand temperatura este prea ridicata atat pentru oameni cat si pentru pasari. 30 de grade celsius, I se pare o temperatura buna. Porumbeii din Dubai sunt concurati la temperaturi de 35 de grade celsius si de cele mai multe ori fara probleme.

SELECTIA

Columbofilii sin Germania, Kuweit si alte tari au importat deasemeni pasari din Olanda si Belgia. Au crescut pui din pasari importate, nepoti si stranepoti si aceste pasari au fost concurate si selectionate. Dar criteriul selectiei este diferit, devreme ce aceste pasari au fost zburate in conditii mult mai grele decat cele din Olanda si Belgia. Datorita acestui mod de selectie s-au obtinut un tip de pasare mult mai puternica, dupa mai multe generatii. Pasari care pot face fata conditiilor foarte grele din Africa de Sud. Nu este o coincidenta ca pasari din Olanda si Belgia nu domina cursele din cadrul columbodroamelor. Acele pasari din Germania, Kuweit si din alte tari sunt pur si simplu mai bune. In Belgia, exista deasemeni columbodroame. In aceste columbodroame strainii nu domina. Aici pasarile olandeze si belgiene sunt cele care domina pentru ca zboara in aceleasi conditii ca si parintii lor. Se poate spune ca aceste pasari sunt mai rapide si mai destepte, pasarile din alte tari sunt mai puternice.

JAPONIA

Imi aduce aminte de o vizita facuta in Japonia. Am vizitat un columbofil care a zburat pasarile de la mine si care se descura foarte bine in cursele de peste 1000 de km, in conditii de zbor foarte grele. Nu putesam sa inteleg, de vreme ce eu nu zbor curse de distanta lungi, avand pasari de distante medii. CAnd am vazut cateva din pasari amfost socat. Aceste pasari Schaerlaeckens erau atat de diferite, avand aripi lungi si corpuri puternice. Acesta a obtinut aceste pasari prin selectie, generatie dupa generatie. Iar acesta selectie s-a bazat pe cursele de distanta lunga. Omul acesta a reusit sa creeze un alt tip de pasari.

In final ajungem din nou la ceea ce eu cred ca este esential in sportul columbofil: Selectia este numele jocului.

Autor: Ad Schaerlaeckens

Traducere: Andrei Bondar

© Ad Schaerlaeckens

Oamenii, Porumbeii si Maimutele – Ad Schaerlaeckens (partea a treia)

In prima si a doua parte, am vazut ca porumbeilor le plac sa fie impreuna si sa stea impreuna, dar pentru ca noi organizam concursuri cu ei, porumbeii trebuie sa se rupa de grup pentru a a ajunge acasa si acest lucru poate genera probleme.

Calitati precum orientarea si incredere de sine, pentru a parasii stolul si zborul de unul singura catre casa, sunt importante in timpul concursurilor. Mult mai important decat sa zboare mai repede decat ceilalti.

Unii porumbei au aceste calitati in genele lor in timp ce alti nu le au deloc. Intrebarea se pune: suntem dependent in totalitate de aceste gene? Cu alte cuvinete, putem dezvolta abilitati precum orientarea si increderea in sine, pentru ca porumbelul sa beneficieze de ele  in timpul curselor. Raspunsul ar putea fi, sa-I antrenam intensiv, exact cum trebuie sa ne antrenam pentru ceva ce necesita indemanare. Lucru care ne face sa ne clatinam.

Antrenamentul

Multi columbofili straini depun destul de mult efort in antrenarea pasarilor intre doua concursuri.

Iar cine nu face la fel nu pot face fata competitiei. In Algarve (Portugalia), Vargues a inceput sportul columbofil in urma cu cinci ani. Acest proprietar de restaurante si baruri a cheltuit aproximativ 3 milioane de euro pe porumbei, toti achizitionati din Belgia. Englezii, si in special americanii isi cumpara porumbeii din Olanda, portughezii insa din Belgia.

Nu-mi vine sa cred ca a cheltuit 3 milioane de euro pe porumbei, iar faptul ca a cheltuit acesti bani este un fapt real.

Iar in 2008, aproape trei ani mai tarziu, Vargues a devenit campion national la demifond in Portugalia. Dovedeste acest lucru ca poti cumpara succesul, ca nu trebuie sa fii un columbofil bun cand ai bani? Acest lucru nu este simplu.

Inainte, Vargues, a avut succes si cu caii de curse si caini. Dupa spusele lui, Vargues, el a devenit campion datorita pasarilor de calitate achizitionate, a avea inclinatie (afinitate) si sa-ti placa animalele, si mai presus de toate … foarte multe antrenamente. Oamenii au nevoie de antrenamente pentru a avea rezultate; se aplica la fel si cailor, cainilor, delfinilor si asa mai departe.

De ce ar fi diferit in cazul porumbeilor? Spunea el.

O data pe saptamana isi duce porumbeii la 150 de km pentru antrenament. Aparent cu succes. Vargues ma face sa ma gandesc la un alt columbofil ungur Grampsh. Acesta fusese intotdeauna in top, apoi s-a retras, in 2009 si-a dus porumbeii la antrenamente de 150 de km de doua ori pe saptamana, si a castigat tot.

Sa-i antrenam apoi?

Este obligatoriu sa antrenam pasarile intensiv cu masina?

Din fericire nu este necesar.

Daca ar trebui sa facem antrenamente de doua ori pe saptamana in fiecare saptamana, atunci jumatate dintre columbofili ar renunta la sportul columbofil.

Ganditi-va la traficul pe care l-am crea si la toti columbofilii care au o slujba. Si sunt multi care pot subscrie la acest fapt. Datorita dorintei de a obtine rezultate au facut foarte multe pentru a practica sportul columbofil, incluzand foarte multe antrenamente cu masina, dar majoritatea au incetat sa le mai faca. Pentru ca nu reusit sa vada vreu efect din aceste antrenamente., dar… Vorbim de pasari batrane. De ce antrenamentele cu masina functioneaza in alte tari si nu in Olanda si Belgia sau mult mai putin. In nicio tara, porumbeii nu au parte de curse peste campii ca si aici in Olanda. In alte tari porumbeii trebuie sa se rupa de stol si sa zboare peste dealuri si munti, lacuri. Si aparent porumbeii pot fi antrenati sa ia decizii bune in astfel de situatii. Sa faci antrenamente cu masina pentru tineri este o cu totul alta poveste.

Fapte

Luati ca si exemplu Stickers-Donckers.

Dupa cum ii vad eu, ei sunt cei mai buni la cursele de viteza din Belgia, in special cu porumbeii tineri. Sunt invincibili. Aproape toti columbofii doresc sa participe in curse unde competitia este acerba. Dar Stickers-Donckers chiar isi doresc competitori puternici, unul este Tienverbond din Antwerp. Nimeni nu a castigat atat de ,multe premii, iar procentajul lor este ametitor. Sunt oare porumbeii lor atat de superiori pe cat ne lasa performantele lor sa credem? Nu este niciun dubiu ca pasarile lor sunt de calitate, dar mai este ceva.

Sincer

Sa castigi locurile 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11etc. intr-o cursa situata la 50 de km de Vilvoorde, asa cum au facut-o ei, nu se datoreaza numai calitatii pasarilor. Esre mult mai mult de-atat, iar acesti campioni stiu foarte bine. Cu sinceritate ei spun ca fac multe antrenamente cu masina pentru pasarile tinere. Prin urmare, cred ca o combinatie intre cele doua este cheia succesului, multe antrenamente si pasarile bune. Rezultatele lor cu pasarile mature arata calitatea ca factor definitoriu, ia r antrenamentele sunt mai putin importante.

Din Limburg

Jos G locuieste in Limburg, Olanda. Concureaza foarte bine la cursele de distanta si frica cea mai mare este sa-si piarada tinerii. Astfel el nu antreneaza tinerii. Sunt concurati direct, astfel nu are pierderi in randul tinerilor. Dar nu obtine prea multe cu ei, doar cate-o exceptie din cand in cand.  Dar acesti tineri vor dovedi mai tarziu daca au calitate ca si pasari mature. Nu-mi sta in fire sa ofensez, prin urmare nu voi da nume, dar credeti-ma pe cuvant ca toti cei care spun ca au rezultate de top cu tineri (yearlingi) care nu au fost antrenati nu sunt super campioni ci super mincinosi.

Nu vorbesc de cursele lungi ci despre cei care au rezultate de top in special in cursele de inceput cu tinerii, care binenteles sunt curse de viteza. Dupa cateva curse, cand si ceilalti porumbei au acumulat experienta, avantajul antrenamentelor dispare.

Dovada

In Tilburg, Turnhout si in alte regiuni din Belgia “tardivii” au curse pe cont propriu. Vara sunt lansati impreuna cu cei mai maturi, tineri mai experimentati, iar rezultate arata ca diferentele sunt “dureroase”. Unora le ia 6 minute sa completeze fisa cu rezultate ale tinerilor cu “sosiri normale”, iar tardivii din vara au nevoie de jumatate de ora, o ora sau chiar mai mult.Trageti singuri concluziile.

Prin urmare

Prin urmare, daca cursele cu tineri sunt importante pentru tine, atunci antreneaza-i. Distantele nutrebuie sa fie toate mari, pana la 35 de km sunt destui, dar poti fi dejavantajat de psaraile tinere care nu au fost antrenate destul. Daca totusi nu reusesti sa le antenezi? Au fost la curse cu distante mai mari sau impreuna cu pasarile mature. Atunci batalia cu pasarile tinere este pierduta inainte de a incepe.

Acesti campioni aupsari de foarte buna calitate, dupa cum am spus mai devreme. Intotdeauna ai nevoie de pasari de caliatate, idiferent de cursa, fie curse de 50 k si 1000 km, cu vant din spate sau din fata.

Acesti columbofili olandezi care sustin ca succesul lor la cursele de distanta este datorat antrenamentelor de 300 km?

Nu stiu.

Autor: Ad Schaerlaeckens

Traducere: Andrei Bondar

© Ad Schaerlaeckens

Oamenii, porumbeii si maimutele – Ad Schaerlaeckens (partea a doua)

Partea a doua

In prima parte am discutat despre instinctul de turma al porumbeilor.

Noi organizam concursuri pentru porumbei, pe care ii lansam in acelasi moment, porumbeii, dupa instinct, dorind sa stea impreuna, dar acest lucru nu este posibil. Pentru ca trebuie sa ajunga la destinatii diferite si foarte multe. Asadar, porumbeii trebuie sa aibe destula incredere in ei pentru a zbura singuri si sa aleaga ruta cea mai buna spre casa.

La fel de rapid

Dupa cum le vad eu, concursurile cu porumbei, nu sunt atat de mult concursuri de viteza ci mai degraba concursuri de orientare. Acestia nu trebuie neaparat sa zboare rapid (sau mai rapid). Cursele de cai sau cursele de atletism sunt diferite. Toti concureaza pe aceeasi distanta, in acelas moment. Ar trebui sa fii prost sa crezi ca castigatorul care a avut viteza de 1.500 mpm (metri pe minut), locul 100 a avut 1.400 mpm si ultimul loc a avut 1.200 mpm, iar acestea au fost de fapt viteze reale. In consecinta, ultimul loc a zburat cu 300 de mpm mai putin decat primul loc. Toti cunosc ca este un nonsens. Eu cred ca porumbeii sanatosi zboara cu aceeasi viteza primii 300-400 de km cand toti au aceleasi conditii. “Da,dar” vei putea spune, “odata am avut un porumbel care a avut 10 minute avans”. Da, este posibil.

Si eu am avut astfel de porumbei. Dar cand s-a intamplat, vantul batea din spate, niciodata din fata. Atunci de ce s-a intamplat?

Pentru ca porumbelul a zburat la o inaltime diferita de ceilalti porumbei. La aceea inaltime a avut parte de mai mult vant din spate. Iar acestea nu sunt “aceleasi conditii”.

Expertii meteo cunosc mai multe despre cat de mult poate, viteza vantului, sa difere la inaltimi diferite. De ce nu se pot vedea aceste victorii cand bate un vant din fata. Pentru ca toti porumbeii zboara in aceleasi conditii, toti la inaltimi mai joase.

Petrecand noaptea afara

In cursele de doua zile din Olanda, poti observa, cateodata, diferente de 200 mpm intre primii porumbei. Acest lucru se poate intampla din diferite motive. Unii porumbei se opresc devreme seara, unii zboara si pe intuneric, unii zboara peste campii, altii peste dealuri si vai.

La fel de rapid din nou

Locuiesc chiar pe granita dintre Belgia si Olanda, si in zilele de concursuri se pot observa o multime de porumbei olandezi zburand peste, in special cand au fost lansati de aproape (din Belgia). Acesi porumbei nu apartin toti aceluiasi crescator. Nu sunt lansati de vreun columbodrom si crescatoriile lor nu se gasesc in acelas loc. Inseamna ca majoritatea porumbeilor zboara intr-o directie gresita.

Porumbeii zboara impreuna datorita instinctului de turma.Acest lucru se intampla mai putin cu porumbeii batrani pentru ei au invatat sa se comporte mai putin ca un animal de turma.

Vorbind despre a zbura mai repede, eu nu am vazut niciodata un porumbel sa isi mareasca viteza fata de grup.

Dar am vazut porumbei care au ramas in spatele grupului, aceasta putand fi explicate. Am vorbit despre porubeii sanatosi care concureaza avand aceleasi conditii. Porumbeii care raman in spate, nu sunt la fel de sanatosi ca si cei din grup.

Orientarea

Porumbeii cei mai buni sunt porumbeii care au o mai buna orientare naturala. Acesti porumbei o folosesc devreme, inca de pui. Olandezul Kees Hangraaf a avut un porumbel miracol. Ca pui, in prima lui cursa de 70 de km a fost nominalizat primul si a castigat cu vant din spte primul loc dintr-un numar de 8.000 de porumbei. Mai tarziu a terminat pe locul 8 cursa de la Orleans in care au zburat 25.886 porumbei, de aceasta data cu vant din fata.

Cand l-am intrebat pe Kees, de ce l-a nominalizat primul, la prima lui cursa, mi-a raspuns ca porumbelul i-a batut deja pe toti in antrenamente.

In crescatoria mea

Unul dintre cei mai buni porumbei, pe care i-am avut a fost “De Blauwe van “. Acest porumbel a obtinut primul loc la primul lui concurs, avand aproape un minut avans, a concurat cu mai mult de 1000 de pasari tinere, avand o viteza de 1.700 mpm. Sa ai un minut avans intr-o cursa cu o asa viteza, este destul de mult.

“Acesta va devein un adevarat campion”, le-am spus celorlalti columbofili. Iar ei au inceput sa rada. “Doar pentru ca a castigat primul loc intr-o cursa asa de scurta cu vant din spate?

“Da, din acest motiv”, am gandit dar nu le-am mai zis nimic.

Crescatoria mea este situate in sud-est. Vantul in aceea zi a batut dinspre sud-est, ceea ce inseamna ca tot grupul a fost impins spre vest. Exceptand acest porumbel. A fost singurul care s-a rupt de grup. Aceasta este o dovada de calitati inascute ca si incredere de sine si orientare. Ceva similar mis-a mai intamplat in anul 1991.

Doi porumbei frati de cuib, “033” si “34” au castigat primul loc si cel de-al doilea loc la prima lor cursa petnru pui ( 70 de km) impotriva a 1000 de pui. Doua luni mai tarziu au fost cele mai rapide pasari in concursul national Orleans din 100.000 de pasari. De aceasta data cu vant din fata. Acesti doi porumbei au acele calitati

Mai tarziu

Regretabil, ambii porumbei s-au pierdut mai tarziu, insa un pui din “033” a fost “145”, numit Ace Four, a reprodus mai multi porumbei Asi Nationali si castigatori de concursuri nationale, pasari de olimpiada atat in Olanda cat si in Belgia. In 2010 Domnul Knaven a devenit campion national la distante lungi cu descendenti din Home Alone, fiu din Ace Four. Bubbles si Alessandro Verkerk cu descendenti din aceeasi linie au devenit campioni nationali in Belgia (Patrick Rubens, R. Ceusters, M Vanlint, B v Oeckel, Jespers v d Wegen si alti).

Leuris

A mai fost si Jos Leuris. Un adunator de porumbei al carui porumbel a reprodus multi dintre porumbeii sai de curse superiori dar nu a castigat niciun premiu din cauza ca nu a participat niciodata la vreo cursa. In timpul antrenamentelor (chiar si de la 10 km) intotdeauna se intorcea inaintea celorlalti. Jos a fost atat de impresionat incat l-a introdus imediat la matca, dupa spusele lui Jos, cel mai bun lucru pe care l-ar fi putut face.

“Sotul meu are cel mai rapid porumble din lume”, am auzit o sotie spunand; o remarca ce parea cam prostuta.

Binenteles ca porumbeii pot zbura mai repede decat o fac de obicei, mai ales cand sunt urmati de un uliu, dar cand nu exist un astfeld epericol porumbeii nu vor fi nevoiti sa zboare mai rapid.

Va continua…

 Autor: Ad Schaerlaeckens

Traducere: Andrei Bondar

© Ad Schaerlaeckens

 Prima parte o gasiti AICI

Oamenii, porumbeii si maimutele – Ad Schaerlaeckens (partea a doua)

Partea a doua

In prima parte am discutat despre instinctul de turma al porumbeilor.

Noi organizam concursuri pentru porumbei, pe care ii lansam in acelasi moment, porumbeii, dupa instinct, dorind sa stea impreuna, dar acest lucru nu este posibil. Pentru ca trebuie sa ajunga la destinatii diferite si foarte multe. Asadar, porumbeii trebuie sa aibe destula incredere in ei pentru a zbura singuri si sa aleaga ruta cea mai buna spre casa.

La fel de rapid

Dupa cum le vad eu, concursurile cu porumbei, nu sunt atat de mult concursuri de viteza ci mai degraba concursuri de orientare. Acestia nu trebuie neaparat sa zboare rapid (sau mai rapid). Cursele de cai sau cursele de atletism sunt diferite. Toti concureaza pe aceeasi distanta, in acelas moment. Ar trebui sa fii prost sa crezi ca castigatorul care a avut viteza de 1.500 mpm (metri pe minut), locul 100 a avut 1.400 mpm si ultimul loc a avut 1.200 mpm, iar acestea au fost de fapt viteze reale. In consecinta, ultimul loc a zburat cu 300 de mpm mai putin decat primul loc. Toti cunosc ca este un nonsens. Eu cred ca porumbeii sanatosi zboara cu aceeasi viteza primii 300-400 de km cand toti au aceleasi conditii. “Da,dar” vei putea spune, “odata am avut un porumbel care a avut 10 minute avans”. Da, este posibil.

Si eu am avut astfel de porumbei. Dar cand s-a intamplat, vantul batea din spate, niciodata din fata. Atunci de ce s-a intamplat?

Pentru ca porumbelul a zburat la o inaltime diferita de ceilalti porumbei. La aceea inaltime a avut parte de mai mult vant din spate. Iar acestea nu sunt “aceleasi conditii”.

Expertii meteo cunosc mai multe despre cat de mult poate, viteza vantului, sa difere la inaltimi diferite. De ce nu se pot vedea aceste victorii cand bate un vant din fata. Pentru ca toti porumbeii zboara in aceleasi conditii, toti la inaltimi mai joase.

Petrecand noaptea afara

In cursele de doua zile din Olanda, poti observa, cateodata, diferente de 200 mpm intre primii porumbei. Acest lucru se poate intampla din diferite motive. Unii porumbei se opresc devreme seara, unii zboara si pe intuneric, unii zboara peste campii, altii peste dealuri si vai.

La fel de rapid din nou

Locuiesc chiar pe granita dintre Belgia si Olanda, si in zilele de concursuri se pot observa o multime de porumbei olandezi zburand peste, in special cand au fost lansati de aproape (din Belgia). Acesi porumbei nu apartin toti aceluiasi crescator. Nu sunt lansati de vreun columbodrom si crescatoriile lor nu se gasesc in acelas loc. Inseamna ca majoritatea porumbeilor zboara intr-o directie gresita.

Porumbeii zboara impreuna datorita instinctului de turma.Acest lucru se intampla mai putin cu porumbeii batrani pentru ei au invatat sa se comporte mai putin ca un animal de turma.

Vorbind despre a zbura mai repede, eu nu am vazut niciodata un porumbel sa isi mareasca viteza fata de grup.

Dar am vazut porumbei care au ramas in spatele grupului, aceasta putand fi explicate. Am vorbit despre porubeii sanatosi care concureaza avand aceleasi conditii. Porumbeii care raman in spate, nu sunt la fel de sanatosi ca si cei din grup.

Orientarea

Porumbeii cei mai buni sunt porumbeii care au o mai buna orientare naturala. Acesti porumbei o folosesc devreme, inca de pui. Olandezul Kees Hangraaf a avut un porumbel miracol. Ca pui, in prima lui cursa de 70 de km a fost nominalizat primul si a castigat cu vant din spte primul loc dintr-un numar de 8.000 de porumbei. Mai tarziu a terminat pe locul 8 cursa de la Orleans in care au zburat 25.886 porumbei, de aceasta data cu vant din fata.

Cand l-am intrebat pe Kees, de ce l-a nominalizat primul, la prima lui cursa, mi-a raspuns ca porumbelul i-a batut deja pe toti in antrenamente.

In crescatoria mea

Unul dintre cei mai buni porumbei, pe care i-am avut a fost “De Blauwe van “. Acest porumbel a obtinut primul loc la primul lui concurs, avand aproape un minut avans, a concurat cu mai mult de 1000 de pasari tinere, avand o viteza de 1.700 mpm. Sa ai un minut avans intr-o cursa cu o asa viteza, este destul de mult.

“Acesta va devein un adevarat campion”, le-am spus celorlalti columbofili. Iar ei au inceput sa rada. “Doar pentru ca a castigat primul loc intr-o cursa asa de scurta cu vant din spate?

“Da, din acest motiv”, am gandit dar nu le-am mai zis nimic.

Crescatoria mea este situate in sud-est. Vantul in aceea zi a batut dinspre sud-est, ceea ce inseamna ca tot grupul a fost impins spre vest. Exceptand acest porumbel. A fost singurul care s-a rupt de grup. Aceasta este o dovada de calitati inascute ca si incredere de sine si orientare. Ceva similar mis-a mai intamplat in anul 1991.

Doi porumbei frati de cuib, “033” si “34” au castigat primul loc si cel de-al doilea loc la prima lor cursa petnru pui ( 70 de km) impotriva a 1000 de pui. Doua luni mai tarziu au fost cele mai rapide pasari in concursul national Orleans din 100.000 de pasari. De aceasta data cu vant din fata. Acesti doi porumbei au acele calitati

Mai tarziu

Regretabil, ambii porumbei s-au pierdut mai tarziu, insa un pui din “033” a fost “145”, numit Ace Four, a reprodus mai multi porumbei Asi Nationali si castigatori de concursuri nationale, pasari de olimpiada atat in Olanda cat si in Belgia. In 2010 Domnul Knaven a devenit campion national la distante lungi cu descendenti din Home Alone, fiu din Ace Four. Bubbles si Alessandro Verkerk cu descendenti din aceeasi linie au devenit campioni nationali in Belgia (Patrick Rubens, R. Ceusters, M Vanlint, B v Oeckel, Jespers v d Wegen si alti).

Leuris

A mai fost si Jos Leuris. Un adunator de porumbei al carui porumbel a reprodus multi dintre porumbeii sai de curse superiori dar nu a castigat niciun premiu din cauza ca nu a participat niciodata la vreo cursa. In timpul antrenamentelor (chiar si de la 10 km) intotdeauna se intorcea inaintea celorlalti. Jos a fost atat de impresionat incat l-a introdus imediat la matca, dupa spusele lui Jos, cel mai bun lucru pe care l-ar fi putut face.

“Sotul meu are cel mai rapid porumble din lume”, am auzit o sotie spunand; o remarca ce parea cam prostuta.

Binenteles ca porumbeii pot zbura mai repede decat o fac de obicei, mai ales cand sunt urmati de un uliu, dar cand nu exist un astfeld epericol porumbeii nu vor fi nevoiti sa zboare mai rapid.

Va continua…

Autor: Ad Schaerlaeckens

Traducere: Andrei Bondar

© Ad Schaerlaeckens

Prima parte o gasiti AICI

Freddy and Jaques Vandenheede

Freddy and Jaques Vandenheede

Mistere – Ad Schaerlaeckens

Ciudat

Cand concurezi bine si scrii articole prentru mai multe reviste columbofile, oamenii tind sa gandeasca ca stii despre (cunosti) porumbei. Nu si in cazul meu. Cu cat particip mai mult la concursurile de porumbei, cu atat am mai multe intrebari si mai putine raspunsuri.

Cititi cu mine.

 De ce?

Columbofilii se intreaba de ce se pierd atat de multe pasari tinere in astazi, pe cand in trecut nu prea se pierdeau. In acele zile nu multi aveau masini si daca pasarile tinere erau duse la antrenament, era cu bicicleta. Sa pierzi? Era o expresie folosita cand pierdeai bani la billiard (era si pe atunci destul de mult biliard), nu pentru pierderea porumbeilor. Compara vremurile de atunci cu cele de azi.

Noi antrenam porumbeii tineri intensiv si asa se pierd cu gramada. De ce acum si nu atunci? Nu am nicio idee. In urma cu cativa ani am avut o cearta cu NPO. Ei spuneau ca porumbeii se pierd din cauza ca distantele sunt prea mari. Consecinta a fost ca, cursele de distanta lungi au fost interzise in Olanda (pentru pui). Cat de mult nonsens. In Antwerp tinerii sunt concurati la distante mai mari de 600 km si in aceste curse sunt pierduti mai putine pasari decat la o cursa de 60 de km in Iunie.

Chiar si pentru campioni, sportul columbofil este plin de mistere.

Iunie si August

Eu si multi altii obisnuiam sa gandim ca pierderile erau din cauza unor factori care nu existau inainte. Factori ca si internetul, telefoanele mobile, sistemele de navigatie, poluarea aerului si asa mai departe. Dar a trebuit sa renunt la aceasta gandire. In august si septembrie, chiar si tinerii cu antrenamente putine au reusit sa se intoarca acasa fara prea mari dificultati. Oamenii isi folosesc telefoanele mobile si   in aceste luni, nu-I asa? La fel si internetul si sistemele de navigatie.

Totusi nu inteleg. In Olanda cativa columbofili au renuntat la zborurile cu tinerii (puii). Ei ii antreneaza numai toamna, pentru a le da putina experienta si sa previna pierderile. In Belgia, cativa columbofili, dupa decenii, au considerat ca trebuie sa opreasca procesul de reproducere in timpul iernii. Si toate pentru acelas motiv. Prea multi puii reprodusi iarna sunt pierduti in luna mai si iunie.

Un alt mister

Un alt lucru pe care nu pot sa-l inteleg. Comportamentul de “maidanez”. Porumbeii sunt dusi la antrenamente de 25 de km si ajung in crescatoriile altor crescatori si nimic nu-i mai fac sa paraseasca acea crescatorie. Cateodata proprietarul vine si ii recupereaza, ii duce din nou la antrenament si se duc din nou in acea crescatorie, de multe ori zboara multi km pana acolo. Prea prosti sa se intoarca acasa de la 25 km de antrenament? …ei cunosc drumul la acea crescatorie, au stat doar doua zile si la vreo 40 km distanta. Cativa columbofili dau drumul “maidanezilor” departe de casa in speranta ca se vor intoarce acasa. Dar de multe ori acelas lucru se intampla din nou, pasarea se duce la cealalta crescatorie inainte sa ajunga acasa proprietarul.

Sincer, acest lucru mi s-a intamplat mie cu porumbei care au stat doar doua zile in crescatoria mea, si nici macar in interiorul crescatoriei ci in cusca cainelui fara a avea vreo vedere in exterior. Eu nu as indrazni sa duc porumbeii maturi la un antrenament de 50 km, primavera fara ca inainte sa le fi facut cateva antrenamente mai scurte.

Unde au disparut?

In cartile mai vechi despre sportul columbofil se puteau observa pasari de culoarea rosie, unii campioni aveau doar pasari rosii. Deasemeni erau pasari bune avand alte culori, maronii, negre, sharlii, si altele. Unde au disparut aceste culori? Acestia inca exista dar sunt din ce in ce mai rari. Au disparut datorita selectiei bazata pe rezultate? Acest fapt ar trebui sa sugereze ca, culoarea si calitatea sunt in stransa legatura, una cu cealalta. Eu as spune doar ”o sugestie” pentru ca sunt doar un om umil de la tara fara prea multe cunostiinte in genetica.

Remarcabil

Putem observa ceva similar in cursele obisnuite de distanta din Olanda cu lansari de la Barcelona, Pau, Saint Vincent si altele. Printre pasarile de distanta sunt multe pasri de culori inchise, dar in cursele de fond, demifond si de viteza sunt din ce in ce mai rare. In cursele de fond, demifond si viteza gasim porumbei de culoare albastra printer cei care fac performanta.

Mai mult, am observant ca sunt mult mai multi porumbei cu ochiigalbeni printre porumbeii buni decat inainte.

Columbofilii americani  si germani prefera porumbeii cu ochi albi. Iar columbofilii din Taiwan se reorienteaza spre porumbeii cu ochi galbeni. Este un nonsens sa spui ca porumbeii cu ochi albi sunt buni pentru curse cu vreme senina iar porumbeii cu ochi de culoare mai inchisa sunt buni pentru curse cu vreme cu nori. La fel, este un nonsens sa spui ca porumbeii cu ochi de culoare inchisa sunt mai buni reproducatori. Ochi de reproducatori? Eu nu cred in asa ceva.

Dupa cum nu ii cred pe columbofilii care spun ca recunosc un porumbel ca si reproducator ori ca si zburator doar uitandu-se la aceea pasare. Cateodata, astfel de columbofili, iti vor spune despre un cuib cu doi pui: ”acesta este zburatorul, iar celalalt este reproducatorul”. Nonsens din nou.

Este o singura cale pentru aflarea calitatii unui porumbel: rezultatele.

Aceeasi parinti

Odata am scris despre un cuplu care producea pui buni ca vor produce tot mai putini pui buni in timp.

Toti marii campioni au aceeasi experienta. Si toti se intreaba de ce o pereche inceteaza sa mai transmita calitatile genetice puilor.

Nici eu nu inteleg de ce se intampla, din aceasta cauza nu las un cuplu impreuna pentru mult timp, chiar daca dau pui buni.

Doar din cauza experientelor negative avute.

Evident

Un columbofil din Tunhout m-a intrebat odata cum de nu a reusit sa clasese macar o pasare la doua concursuri Quievrain. A trimis prima data 29 de porumbei si a doua oara 26 de porumbei. Stiam ce raspuns sa ii dau.

In zilele noastre niciun columbofil nu are porumbei atat de slabi incat sa nu claseze nici macar unul sau sosesc toti la o jumatate de ora dupa inchiderea clasamentului. Era evident ca trebuia sa isi duca porumbeii la veterinar. Un alt columbofil nu era in stare sa vanda nici macar un porumbel. Acesta concura cu 2-4 porumbei, dar era asa de bun incat nimeni nu indraznea sa parieze cu el. Nici macar colegul sau faimos de club care era vizitat in mod regulat de columbofili chinezi. I-am spus ca faima are putin de-a-face cu rezultatele sau cu calitatea. Devii celebru cand participi la curse cu foarte multi porumbei si… ai pedigree bune si un site pe internet batator la ochi.

Cand ai doar 4 porumbei la o cursa, alt columbofil are mai multe sanse sa castige locul 1 National cu un numar de 30, 60 sau 90 de porumbei. Dar un loc 1 National il va face totusi faimos.

Frustrat?

Stiu, am spus aceeasi poveste inainte?

Inseamna ca am devenit frustrate?

Ei bine, poate putin.

Dar pseudo–campionii care castiga 30 de premii ( sau claseaza 30 de porumbei) cu 90 de porumbei primesc toata atentia si campionii reali care castiga 4 premii cu 4 porumbei ( claseaza 4 din 4) sunt neglijati, uitati.

Imi va displace in continuare.

Autor: Ad Schaerlaeckens

Traducere: Andrei Bondar

© Ad Schaerlaeckens