Jucator de Timisoara

Originea: porumbeii Jucatori de Timisoara s-au format in sec. al XVIII-lea la Timisoara.

Aptitudini de zbor: zburator de semi-inaltime in stol, de scurta durata, cu joc rapid de 1-3 tumbe.

Capul: rotund, putin alungit spre cioc.

Fruntea: inalta, bombata, relativ lata.

Ceafa: acoperita cu un mot inalt, mic, in forma de arc de cerc.

Ochii: albi (perla) la unicolori si pestriti; castaniu inchis la albi si baltati. Genele sunt duble, netede, de culoare rosiatica la albi; rosii si negrii unicolori, la baltati; si pestritii pe galben si rosu; vinete-cenusii la vineti; si pestriti pe negru.

Ciocul: de lungime mijlocie, puternic alburiu la varietatile unicolore si baltate; pestritii pe galben si rosu; gri-inchis negricios la vinetii cu chenare negre si la pestritii pe negru si vanat. Narile sunt netede, mici, usor pudrate cu alb.

Gatul: scurt, indesat si lasat usor spre spate.

Pieptul: larg, robust, bine rotunjit si iesit in afara, purtat usor ridicat.

Spatele: lat si scurt, formand impreuna cu coada o linie dreapta continua.

Aripile: lungi, bine dezvoltate, purtate strans langa corp, cu varfurile deasupra cozii.

Coada: potrivit de lunga, plata, ingusta, formata din 12 rectrice care urmeaza linia spatelui.

Picioarele: relativ scurte, puternice, de culoare rosie intensiv, neincaltate. Ghearele sunt de aceeasi culoare cu ciocul.

Penajul: indesat, neted, lung, purtat strans lipit de corp. La toate culorile se cere intensitate si luciu.

Culoare si desen: Culorile la rasa de porumbei Jucator de Timisoara sunt foarte diverse. Unicolori, in varietatile: negru, rosu, galben, vanat alb si ciocolatiu. Baltati pe: negru, rosu, galben, vanat, argintiu si cafeniu. Baltatura este scrisa, pe fondul colorat al corpului, capul si aripile fiind albe. Pestritii pe: negru, rosu, galben, albastru si cafeniu. Ca regula generala, capul si pieptul sunt albe, umerii aripilor si abdomenul impestritat, iar coada, remigele primare si secundare sunt colorate. Linia care separa partea pestrita de cea colorata este considerata aproximativ verticala din dreptul picioarelor, dar poate fi si cu 1-2 cm inaintea picioarelor. Sunt preferate exemplarele mai deschise usor impestritate.

Greseli: Corp prea mare, de structura grosolana, sau prea lung, ingust; gat lung si subtire; cap turtit, bombat, prea larg ori prea ingust; motul plasat prea jos (sub ceafa), ascutit, stramb, prea mare, cu rozete in dreptul urechilor; ochii galbeni sau bicolori; ciocul prea lung, prea scurt ori de culoare prea inchisa la unicolori si baltati; geana alb-galbuie sau rosu aprins; geana tripla sau simpla; aripi trenate; coada lata sau bombata sau cu mai mult de 12 pene; rectrice mai deschise la culoare; picioare prea inalte sau acoperite cu pene colorate; pete compacte in partea din fata a corpului la pestriti; capacele aripilor prea colorate; burta si pulpele prea albe; pene albe in aripi sau in coada; dungi vizibile in aripi si coada; penaj mat; barbia colorata la pestriti; culoare vanata inchis la albastrii.

Marimea inelului: 7 mm

Caracterele morfologice exterioare:

G (gr)
+/- 25 Lt (cm)
+/- 1 Lc (mm)
+/- 1 A (cm)
+/- 2 Pt (cm)
+/- 1 Lcz (cm)
+/- 1 Lp (cm)
+/- 0.5
260 30 12 61 25 11 7,0
G − greutate corporala
Lt − lungimea totala
Lc − lungimea ciocului
A − anvergura Pt − perimetrul toracic
Lcz − lungimea cozii
Lp − lungimea picioarelor

Jucator de Timisoara

Originea: porumbeii Jucatori de Timisoara s-au format in sec. al XVIII-lea la Timisoara.

Aptitudini de zbor: zburator de semi-inaltime in stol, de scurta durata, cu joc rapid de 1-3 tumbe.

Capul: rotund, putin alungit spre cioc.

Fruntea: inalta, bombata, relativ lata.

Ceafa: acoperita cu un mot inalt, mic, in forma de arc de cerc.

Ochii: albi (perla) la unicolori si pestriti; castaniu inchis la albi si baltati. Genele sunt duble, netede, de culoare rosiatica la albi; rosii si negrii unicolori, la baltati; si pestritii pe galben si rosu; vinete-cenusii la vineti; si pestriti pe negru.

Ciocul: de lungime mijlocie, puternic alburiu la varietatile unicolore si baltate; pestritii pe galben si rosu; gri-inchis negricios la vinetii cu chenare negre si la pestritii pe negru si vanat. Narile sunt netede, mici, usor pudrate cu alb.

Gatul: scurt, indesat si lasat usor spre spate.

Pieptul: larg, robust, bine rotunjit si iesit in afara, purtat usor ridicat.

Spatele: lat si scurt, formand impreuna cu coada o linie dreapta continua.

Aripile: lungi, bine dezvoltate, purtate strans langa corp, cu varfurile deasupra cozii.

Coada: potrivit de lunga, plata, ingusta, formata din 12 rectrice care urmeaza linia spatelui.

Picioarele: relativ scurte, puternice, de culoare rosie intensiv, neincaltate. Ghearele sunt de aceeasi culoare cu ciocul.

Penajul: indesat, neted, lung, purtat strans lipit de corp. La toate culorile se cere intensitate si luciu.

Culoare si desen: Culorile la rasa de porumbei Jucator de Timisoara sunt foarte diverse. Unicolori, in varietatile: negru, rosu, galben, vanat alb si ciocolatiu. Baltati pe: negru, rosu, galben, vanat, argintiu si cafeniu. Baltatura este scrisa, pe fondul colorat al corpului, capul si aripile fiind albe. Pestritii pe: negru, rosu, galben, albastru si cafeniu. Ca regula generala, capul si pieptul sunt albe, umerii aripilor si abdomenul impestritat, iar coada, remigele primare si secundare sunt colorate. Linia care separa partea pestrita de cea colorata este considerata aproximativ verticala din dreptul picioarelor, dar poate fi si cu 1-2 cm inaintea picioarelor. Sunt preferate exemplarele mai deschise usor impestritate.

Greseli: Corp prea mare, de structura grosolana, sau prea lung, ingust; gat lung si subtire; cap turtit, bombat, prea larg ori prea ingust; motul plasat prea jos (sub ceafa), ascutit, stramb, prea mare, cu rozete in dreptul urechilor; ochii galbeni sau bicolori; ciocul prea lung, prea scurt ori de culoare prea inchisa la unicolori si baltati; geana alb-galbuie sau rosu aprins; geana tripla sau simpla; aripi trenate; coada lata sau bombata sau cu mai mult de 12 pene; rectrice mai deschise la culoare; picioare prea inalte sau acoperite cu pene colorate; pete compacte in partea din fata a corpului la pestriti; capacele aripilor prea colorate; burta si pulpele prea albe; pene albe in aripi sau in coada; dungi vizibile in aripi si coada; penaj mat; barbia colorata la pestriti; culoare vanata inchis la albastrii.

Marimea inelului: 7 mm

Caracterele morfologice exterioare:

G (gr)
+/- 25 Lt (cm)
+/- 1 Lc (mm)
+/- 1 A (cm)
+/- 2 Pt (cm)
+/- 1 Lcz (cm)
+/- 1 Lp (cm)
+/- 0.5
260 30 12 61 25 11 7,0
G − greutate corporala
Lt − lungimea totala
Lc − lungimea ciocului
A − anvergura Pt − perimetrul toracic
Lcz − lungimea cozii
Lp − lungimea picioarelor

Jewels of the Sky – Ad Schaerlaeckens

Raceala Ochiului – Coriza

Anul acesta m-am confruntat din nou cu aceasta boala, se pare ca revine in anii ma ploiosi.

Cum apare acesta boala?

Porumbeii au un anumit numar de sinusuri in cutia craniana. Atunci cand mucoasa unui sinus devine inflamata, secreta un fluid, care se acumuleaza in sinus. Aceste sinusuri sunt drenate de o serie de tuburi foarte subtiri, datorita faptului ca lichidul se formeaza mai repede decat poate fi eliminat astfel se foarmea umflaturi dedesuptul ochiului.

Majoritatea infectiilor sinusurilor se datoreaza fie Chlamydiei, fie Mycoplasmei. Chlamydia inflameaza deasemeni si membrana care captuseste pleoapa cauzand conjunctivita. Iritatea care insoteste acest fenomen determina producerea unei cantitati mari de lacrimi, care se varsa peste marginea pleopei, se usuca in contact cu aerul si se lipesc de pene. Fluidul se scurge din sinus prin canale sub zona cerata, patandu-l, inainte de a patrunde prin deschizatura in cerul gurii si apoi in gat. Combinatia dintre sinuzita si conjunctivita a fost denumita de crescatori „raceala ochiului”.

Administrarea de Baytril 2,5%, 3 picaturi de doua ori pe zi, sau alt antibiotic impotriva Chlamydiei sau Mycoplasmei, refac pasarea in cateva zile. In unele cazuri, am observat ca se vindeca de la sine dar intr-un interval de timp mai mare.

Raceala ochiului – Coriza

Anul acesta m-am confruntat din nou cu aceasta boala, se pare ca revine in anii mai ploiosi.

Cum apare aceasta boala?

Porumbeii au un anumit numar de sinusuri in cutia craniana. Atunci cand mucoasa unui sinus devine inflamata, secreta un fluid, care se acumuleaza in sinus. Aceste sinusuri sunt drenate de o serie de tuburi foarte subtiri, datorita faptului ca lichidul se formeaza mai repede decat poate fi eliminat astfel se foarmea umflaturi dedesuptul ochiului.

Majoritatea infectiilor sinusurilor se datoreaza fie Chlamydiei, fie Mycoplasmei. Chlamydia inflameaza deasemeni si membrana care captuseste pleoapa cauzand conjunctivita. Iritatea care insoteste acest fenomen determina producerea unei cantitati mari de lacrimi, care se varsa peste marginea pleopei, se usuca in contact cu aerul si se lipesc de pene. Fluidul se scurge din sinus prin canale sub zona cerata, patandu-l, inainte de a patrunde prin deschizatura in cerul gurii si apoi in gat. Combinatia dintre sinuzita si conjunctivita a fost denumita de crescatori „raceala ochiului”.

Administrarea de Baytril 2,5%, 3 picaturi de doua ori pe zi, sau alt antibiotic impotriva Chlamydiei sau Mycoplasmei, refac pasarea in cateva zile. In unele cazuri, am observat ca se vindeca de la sine dar intr-un interval de timp mai mare.

Din nou in Blogosfera

Dupa o perioada mai lunga in care nu a mai aparut nici un articol nou, e timpul sa incep sa mai scriu cate ceva.

A fost o perioada incarcata, in primul rand datorita locului de munca, unde s-au adunta multe intr-o perioada scurta.

Asadar sper ca in perioada urmatoare sa apara mai multe articole.