Porumbei de agrement – Reportaj

Carunculat de Oradea – Standard Rasa

Porumbeii ce fac parte din grupa respectiva sunt foarte raspanditi in Oradea si zona Oradiei. Multi crescatori pasionati lucreaza la perfectionarea si standardizarea acestori porumbei, astfel sunt crescatorii in Oradea, Beius, Tinca care de aproximativ 25 de ani cresc aceasta rasa locala.

Formarea acestei rase se datoreaza domnilor: Popovici Victor, Recsey Ludovic, Erdei Gheorghe, Stranici ioan, Piloca Ioan – Oradea, si Kadar Iosif – Tinca.

Pe parcursul anilor s-a adus o imbunatatire esentiala acestor porumbei, prin incrucisari si selectie riguroasa in directia obtinerii porumbelului dorit  de acesti crescatori.

Carunculatul de Oradea provine din incrucisarea a 4 rase de porumbei: carrier, berber, dragon s i voiajor german de frumusete. Hibrizii obtinuti care au avut tendinte spre dragon si berber au fost incrucisati in continuare intre ei.

Prin selectie au fost retinuti numai exemplarele care au luat forma dorita de crescatoti.

In timp de 10 ani s-a stabilit forma definitiva la rasa carunculat de Oradea.

S-a folosit si metoda belgiana, cand un mascul corespunzator a fost imperecheat cu mai multe femele asemanatoare, puii obtinuti, frati de tata au fost imperecheati in continuare intre ei. Rezultatul a fost foarte bun pentru ca puii obtinuti de la parintii prin metoda belgiana s-a reusit sa se obtina mai multe familii. Astfel incat nu avem probleme cu consangvinizarea, lucrand cu minimum de 120 de porumbei.

Carunculatul de Oradea este un porumbel foarte frumos, atragator, si mult iubit de crescatori, sunt parinti buni in general ce cresc puii cu multa grija.

Este un porumbel de constitutie robusta si talie mijlocie spre mare.

Descriere:

Capul este proportional, crestetu; capului este drept, fruntea aproape plata, foarte putin curbat (concav) continuand linia ciocului, ceafa rotunjita, ciocul de lungime mijlocie, gros, fara varf (cioc se teaca) si purtat drept cu o inclinatie foarte mica spre jos. cele doua mandibule sunt egal de groase. La negri, tarcati, vineti ciocul este negru; la albi, galbeni, rosii, ciocolatii ciocul este de culoarea deschisa a cornului.

Umflaturile de la baza ciocului sunt mari, acopera o treime din suprafata mandibulei superioare si sunt formate din doua circumvolutiuni longitudinale insotite de numeroase caruncule mici, rinduri secundare. Carunculele nazale sunt roze, alb-pudrate, cotul gurii este de asemenea negelat.

Pe mandibula inferioara se formeaza caruncule mici ( in special la masculii in varsta)

Ochii la varianta alba sunt negri, la celelalte variante: galben-portocaliu, inelul din jurul ochilor este mare si gros, umflat si lat, de culoarea carnii crude cu varianta spre roz inchis sau deschis.

Gatul este scurt, gros cu directie usor oblica inainte, pieptul larg si bombat, spinarea larga anterior si stramta mult spre coada proportional de lunga, picioarele sunt de lungime mijlocie spre scurt, neincaltate cu osatura puternica.

Variantele de culoare sunt: albe, vinete, negre, ciocolatii, rosu, galben si tarcat alb-negru. Cele mai raspandite culori sunt cele tarcat (bobat) alb-negru, rosu si galben.

Greseli: cioc lung si ascutit, mandibule neegale, linia capului cu ciocul intrerupta, genele palide sau negricioase, picioare lungi, gatul exagerat de lung, pene rare si ne asezate strans pe corp. La culoarea galben si rosu – coada si spinarea vanat (sau negru)

Metode de comparare a porumbeilor

De multe ori vrem sa vedem daca pasarile nostre sunt conform cu standardul rasei, vrem sa vedem daca tinuta lui este corespunzatoare, culoarea, forma, si multe alte aspecte care tin de standardul rasei.

Se pot folosi mai multe metode pentru a evalua pasarile respective.

O prima metoda este metoda libera, consta in examiunarea si aprecierea porumbelului din ochi, la vedere si prin palpare a porumbelului, a diferitelor regiuni corporale, acordandu-se o atentie sporita caracterelor  exterioare specifice rasei: cap, cioc, umflaturi nazale, aripi, coada, picioare, etc.

A alta metoda ar fi: metoda fotografiei, se fotografiaza porumbelul pe care vreti sa-l comparati, pentru a vedea daca corespunde standardului, si se compara cu un alt porumbel, deasemenea fotografiat, dar care este conform standardului.

Metoda punctelor este o alta metoda folosita in compararea porumbeilor, aprecierea facandu-se be baza unui tabel  de punctare in care fiecare regiune corporala si caracter morfologic exterior este prevazut un anumit numar de puncte, suma acestora fiind de 100 (este metoda folosita la expozitii), punctaj care corespunde porumbelului standard. Sistemul cel mai utilizat in arbitraj, acesta consta din stabilirea a 10 criterii a cate 10 puncte si in  care micile defecte se depuncteaza cu 1-3 puncte, iar cele mari de la 4-10 puncte pentru fiecare criteriu. Se scad depunctarile din  totalul de 100 si astfel se obtine punctajul total.

O ultima metoda ar fi, metoda biometrica, se masoare, se cantareste, se numar diverse caractere de exterior ale porumbelului care se compara cu datele acceptate, care corespund standardului pentru fiecare rasa in parte.

Sursa: Porumbeii de agrement si sport din Romania, Prof. Gheorghe Iftode

Ciocul Porumbelului

Baza moale – la pui, la intarcare indica un deficit de calciu sau de vitamina D.

Baza decolorata – caracteristica genetica, normala la multe familii de porumbei, de exemplu la rasa Janssen.

Noduli galbeni in/pe cioc – variola a mucoasei. Atentie! Daca se traseaza o linie imaginara la baza ciocului, toate leziunile asemanatoare trichomonozei aflate in fata acestei linii, dupa toate probabilitatile, s unt provocate de catre varioala, deoarece aceasta arie este prea expusa ca fragilul organism al trichomonozei sa supravietuiasca.

Usor deschis cand porumbelul este tinut in mana – asociat cu umflarea sacilor de aer, depunere de oua, obezitate si infectia respiratorie. In absenta unui factor de stres poate indica sinuzita asociata cu o infectie respiratorie.

Penajul

Penajul porumbelului arata sanatatea porumbelului.

Un penaj uscat este asociat cu o sanatate precara. Toate penele corpului naparlesc anual, cu exceptia celor din partile joase ale corpului. Acestea se gasesc in principal deasupra partilor laterale ale corpului si in zona superiaoara a coapselor si cad atunci cand pasarile se simt bine. Fulgii din zona inferioara care se dezintegreaza formeaza o parte din pudra pasarii, care lubrifica si face penele matasoase. Cand nu mai exista o productie de pudra, penele devin uscate si aspre.

Un penaj ros este un defect ce apare de-a lungul nervurii si uneori in structura de fire indicand ca a existat o deficienta in nutritia folicului penei in acest stadiu de dezvoltare a ei. Se asociaza cu nutritie inadecvata, antrenamente inadecvate, medicamente nepotrivite, precum unele antibiotice si vermifuge, si frigul la pui.

Sursa poza: porumbei.ro

Un penaj incaruntit – Aparitia unor pigmenti albi si rosii v izibili pe penele unor pasari ce nu poseda aceste culori. Fenomenul poate fi de natura genetica sau asociat cu medicatia sau cu alti factori ce impiedica furnizarea de nutrimente catre foliculul penei in perioada de crestere a acesteia.

Penele de acoperire sunt ciupite – de obicei acest lucru este un defect genetic.

Penajul

Penajul porumbelului arata sanatatea porumbelului.

Un penaj uscat este asociat cu o sanatate precara. Toate penele corpului naparlesc anual, cu exceptia celor din partile joase ale corpului. Acestea se gasesc in principal deasupra partilor laterale ale corpului si in zona superiaoara a coapselor si cad atunci cand pasarile se simt bine. Fulgii din zona inferioara care se dezintegreaza formeaza o parte din pudra pasarii, care lubrifica si face penele matasoase. Cand nu mai exista o productie de pudra, penele devin uscate si aspre.

Un penaj ros este un defect ce apare de-a lungul nervurii si uneori in structura de fire indicand ca a existat o deficienta in nutritia folicului penei in acest stadiu de dezvoltare a ei. Se asociaza cu nutritie inadecvata, antrenamente inadecvate, medicamente nepotrivite, precum unele antibiotice si vermifuge, si frigul la pui.

Sursa poza: porumbei.ro

Un penaj incaruntit – Aparitia unor pigmenti albi si rosii v izibili pe penele unor pasari ce nu poseda aceste culori. Fenomenul poate fi de natura genetica sau asociat cu medicatia sau cu alti factori ce impiedica furnizarea de nutrimente catre foliculul penei in perioada de crestere a acesteia.

Penele de acoperire sunt ciupite – de obicei acest lucru este un defect genetic.

Porumbei Voiajori si celelalte rase

De multe ori m-am intrebat de ce porumbeii voiajori sunt atat de des intalniti. Ori de cate ori m-am dus in piete, targuri ii intalnesti, iar daca proprietarul nu reuseste sa-i vanda, ce face? le da drumul ca oricum isi gasesc drumul spre casa.

Intre anii 2000 si 2003 am fost si eu atras de voiajori, dar m-am lasat destul de repede. Cred totusi ca rasa cu care intri in contact prima data este rasa de porumbei care ramane intiparita si la un moment dat tot ajungi sa cresti rasa respectiva.

Asa a fost cu mine, am inceput cu porumbeii comuni, dar repede am trecut la „postasii de ornament” asa cum ii stiam atunci, erau tot felul de corcituri intre carrier englez, berber, dragon, probabil carunculat de oradea; oricum la aceea data nu prea stiam eu exact ce fel de rasa de porumbei erau, dar imi placeau porumbeii cu „ciocul mare”.

A mai crescut o rasa cand am fost mic, si anume Roller de Debrecen, dar din anumite motive a trebuit sa renunt la ea. Aceste doua rase de porumbei mi-au placut de mic si in ziua de azi le cresc pe amandoua,

Porumbeii voiajori nu mi-au intrat la suflet, probabil pentru ca nu am reusit sa particip la concursuri, sau poate pentru ca la aceea data nu aveam posibilitatea de ai antrena pe distante mai mari.

Pentru ma multe informatii despre rasele de porumbei de agrement exista AICI o lista cu grupe de porumbei de agrement.

Expozitie nationala la Oradea

Columbofilii orădeni, şi nu numai, vor avea ocazia să participe la Expoziţia naţională cu participare internaţională organizată de Asociaţia crescătorilor de păsări şi animale mici „Nufărul” Oradea.

Evenimentul va avea loc la Arena Antonio Alexe. „Este expoziţia de cea mai mare amploare organizată vreodată în România. Va fi cu participare internaţională atât în ceea ce priveşte expozanţii cât şi arbitrajul. Participă arbitrii de renume din Belgia, Franţa, Germania, Croaţia, Ungaria şi România”, ne-a informat Cornel Fildan, preşedintele asociaţiei.

Vor participa peste 200 de expozanţi cu circa 2.500 de exemplare de porumbei, găini, iepuri, fazani, raţe şi alte păsări şi animale mici. Programul pentru public este: sâmbătă, 4 decembrie, între orele 10:00 – 18:00 şi duminică, 5 decembrie, între orele 8:00 – 12:00. Vineri va avea loc arbitrajul.

Sursa: Bihor Online

Expozitie nationala la Oradea

Columbofilii orădeni, şi nu numai, vor avea ocazia să participe la Expoziţia naţională cu participare internaţională organizată de Asociaţia crescătorilor de păsări şi animale mici „Nufărul” Oradea.

Evenimentul va avea loc la Arena Antonio Alexe. „Este expoziţia de cea mai mare amploare organizată vreodată în România. Va fi cu participare internaţională atât în ceea ce priveşte expozanţii cât şi arbitrajul. Participă arbitrii de renume din Belgia, Franţa, Germania, Croaţia, Ungaria şi România”, ne-a informat Cornel Fildan, preşedintele asociaţiei.

Vor participa peste 200 de expozanţi cu circa 2.500 de exemplare de porumbei, găini, iepuri, fazani, raţe şi alte păsări şi animale mici. Programul pentru public este: sâmbătă, 4 decembrie, între orele 10:00 – 18:00 şi duminică, 5 decembrie, între orele 8:00 – 12:00. Vineri va avea loc arbitrajul.

Sursa: Bihor Online

Poze Noi – Alin Mascas

Am mai adaugat inca o sectiune la poze, https://columbofil.wordpress.com/poze-mascas/ si la sectiunea Poze Mascas sunt poze cu rasa Carunculat de Oradea dar si cu rasa Berber. Pozele sunt ale lui Alin Mascas din Oradea. Restul de poze se gasesc aici http://mascasalin.sunphoto.ro/

Poze noi – Alin Mascas

Am mai adaugat inca o sectiune la poze, https://columbofil.wordpress.com/poze-mascas/, sunt poze cu rasa Carunculat de Oradea dar si cu rasa Berber. Pozele sunt ale lui Alin Mascas din Oradea. Restul de poze se gasesc aici http://mascasalin.sunphoto.ro/

Tobosar Arab

Originea: este o rasa domestica a porumbelului de stanca din Arabia. Impresie generala: este un porumbel „de camp” de talie foarte mica, cu un temperament energic, prietenos si increzator. Sunetul scos de aceasta rasa este inconfundabil; nicio alta rasa nu mai canta la fel ca ei.

Capul: fin, oval spre rotunjit, mic, asemanandu-se cu turturica eurasiatica.

Ochii: cuprinde toate nuantele de culoare inchisa ale ochiului.

Ciocul: este de lungime medie si albicios; sunt permise si culoarea carnii, culoarea cornului, precum si culori cu varful ciocului mai inchis.

Gatul: e de lungime medie cu o bine definita „gusa” (o caracteristica foarte dorita).

Pieptul: larg, bine rotunjit si plin.

Spatele: larg, de lungime medie si putin oblic; este bine acoperit de aripi.

Aripile: are o lungime medie. Coada: lungime medie, fiind bine inchisa.

Picioarele: lungime medie si neincaltate; culoarea unghiilor nu conteaza.

Penajul: strans lipit de corp.

Culori: alb, negru, albastru cu dunga neagra, gut, rosu-atlas, galben-atlas, rosu dominant, galben dominant, argintiu, pestritat pe negru, pe albastru, pe rosu dominant si pe galben dominant.

Desenul: culorile unice trebuie sa fie curate si evidente, albastrul poate varia de la deschis la inchis. Rosul-Atlas trebuie sa aiba gatul si partea de sus a pieptului stralucitoare cu capacele aripilor gri-albastrui si dungile mai inchise, culoarea capului poate fi mai deschis umbrit decat culoarea aripilor. Galbenul-Atlas are gatul si partea de sus a pieptului galben, aripile gri-albastrui cu dunga mai inchisa, pene galbui la remigele primare si dunga cozii inchisa, culoarea capului este mai deschisa decat culoarea gatului. La porumbeii pestriti, pestritatura alba este de preferabil sa fie asemanatoare pe ambele parti ale corpului. Pasarile care au prea mult alb sau prea putin alb nu sunt considerate pestrite, ci greseala de colorit.

Greseli: un cap mare si gros; orice semn de mot; ochii mari sau rosii; ciocul intunecat; fara „gusa”; aripile netinute pe coada; spatele neacoperit de aripi; pene pe picioare sau degete; la pestriti prea putin alb sau prea putina culoare.

Marime inel: 7 mm

Sursa: Acka

Porumbei Voiajori si celelalte rase

De multe ori m-am intrebat de ce porumbeii voiajori sunt atat de des intalniti. Ori de cate ori m-am dus in piete, targuri ii intalnesti, iar daca proprietarul nu reuseste sa-i vanda, ce face? le da drumul ca oricum isi gasesc drumul spre casa.

Intre anii 2000 si 2003 am fost si eu atras de voiajori, dar m-am lasat destul de repede. Cred totusi ca rasa cu care intri in contact prima data este rasa de porumbei care ramane intiparita si la un moment dat tot ajungi sa cresti rasa respectiva.

Asa a fost cu mine, am inceput cu porumbeii comuni, dar repede am trecut la „postasii de ornament” asa cum ii stiam atunci, erau tot felul de corcituri intre carrier englez, berber, dragon, probabil carunculat de oradea; oricum la aceea data nu prea stiam eu exact ce fel de rasa de porumbei erau, dar imi placeau porumbeii cu „ciocul mare”.

A mai crescut o rasa cand am fost mic, si anume Roller de Debrecen, dar din anumite motive a trebuit sa renunt la ea. Aceste doua rase de porumbei mi-au placut de mic si in ziua de azi le cresc pe amandoua,

Porumbeii voiajori nu mi-au intrat la suflet, probabil pentru ca nu am reusit sa particip la concursuri, sau poate pentru ca la aceea data nu aveam posibilitatea de ai antrena pe distante mai mari.

Pentru ma multe infoormatii despre rasele de porumbei de agrement exista AICI o lista cu grupe de porumbei de agrement

Roller de Bursa

Originea: Turcia, orasul Bursa.

Corpul: Trebuie sa fie de marime mijlocie, potrivit de inalt si cu o forma aproape triunghiulara.

Aripile trebuie sa fie purtate deasupra cozii. Cand se priveste porumbelul din fata, trebuie sa se vada pieptul larg, iar gatul trebuie sa formeze un triunghi cu spatele pasarii. Mijlocul porumbelului, adica talia, trebuie sa fie mica, iar gatul scurt. In acelasi timp, picioarele nu trebuie sa fie prea lungi. Aripile, in comparatie cu corpul, trebuie sa fie de marime mijlocie.

Capul: Cea mai importanta caracteristica este fruntea. Pornind exact de deasupra narilor, fruntea trebuie sa aiba o forma alungita. Aceasta forma este numita „onden beynli” (cap alungit). Capul are o forma aproape rotunda si cand este privit din fata are forma unui carbune. Tot din acest unghi, chiar din mijlocul distantei dintre ochi, este o concavitate care trebuie vazuta pe frunte, ceea ce face ca fruntea sa semene cu doua concavitati separate.

Ochii: trebuie sa fie de culoare foarte deschisa. Localnicii ii numesc „beyaz cakir” (albi cu dungi albastre) sau „inci goz” (perla). Cei de culoare complet alba sunt numiti „yogurt goz” (ochi de iaurt) si sunt cei mai apreciati. Unii porumbei pot sa prezinte unele irizatii (rozalii) in ochi. Acestia sunt numiti „kizil cakir” si considerati a fi o greseala grava. Ochii trebuie sa fie mari si amplasati aproape de cioc.

Genele trebuie sa fie late si de culoare alba. Genele galbene sau rosii nu sunt acceptate, iar pleoapele trebuie sa fie de asemenea albe.

Ciocul: este foarte important pentru aceasta rasa. Ciocul comparat cu marimea capului si a corpului (proportia), trebuie sa fie mai lung si gros. In nici un caz ciocul nu este subtire si trebuie sa fie de culoare alba. Unele exemplare pot prezenta o mica pata neagra spre varful ciocului, numiti „zikir”. Acest marcaj este dorit la varietatile „aripi-negre, cozi-albe”. Oricum, la „yasmakli” si „aripi-albe cozi-albe” acest marcaj nu poate fi prezent.

Picioarele: Trebuie sa fie curate pana la glezne. Este o rasa neincaltata si orice pana gasita sub glezne se considera a fi incaltatura si depreciaza valoarea pasarii. Picioarele trebuie sa fie de culoare rosu-stralucitor. Unghiile sunt de culoare alba.

Coada: Roller de Bursa are 12 pene in coada; nimic mai mult sau mai putin. Bursa prezinta glanda uropigiana, in timp ce rasele Mulakat si Cakal nu au. Acestea din urma au 14-16 pene in coada. Penele cozii: Penele de pe crupion, care acopera baza retricelor trebuie sa aiba o forma bine definita. Ele trebuie sa acopere baza retricelor intr-o forma regulata -o curba larga- si trebuie sa fie de culoare neagra. Penele subcodale trebuie sa fie albe. Alternanta aripilor albe: aceasta nu este considerata o greseala de catre vechii crescatori. Unele pene negre prezente in aripile-albe sau pene albe in aripile-negre, nu se crede ca influenteaza calitatile rasei. De asemenea, se crede ca prezenta unei pene negre in coada sau a catorva pene mici, albe pe corp nu este importanta. Oricum, crescatorii de azi nu impartasesc aceste opinii. De fapt, ei le considera ca fiind greseli grave.

Culoarea: Sunt doua culori la Rollerul de Bursa. Acestea sunt negru si alb. Culorile trebuie sa fie pure. Albul trebuie sa fie unul stralucitor si negrul trebuie sa fie cat mai inchis posibil. Culorile sterse sau amestecate nu sunt prezente. Negrul porumbeilor Bursa este unul foarte inchis si foarte stralucitor. Aceasta culoare nu se gaseste exclusiv la Bursa, dar este destul de rara pentru a fi vazuta la alte rase.

Pieptul porumbeilor imbraca diferite tonuri de verde.

Caracterul si calitatile rasei: datorita faptului ca sunt strict protejati de catre crescatori, Rollerul de Bursa a evitat amestecul cu alte rase si s-a mentinut in rasa pura. Cea mai importanta calitate dorita de crescatori este o linie de sange pura, la aceasta rasa. In al doilea rand, ei nu trebuie prinsi in mana, ei trebuie sa fie timizi si speriosi. Alta calitate dorita la aceasta rasa este castigarea comportamentului intr-o noua crescatorie si de a se obisnui cu ea, acceptand-o ca pe o noua casa. Bursa nu au inclinatie spre alte custi decat cea proprie. Din aceasta cauza ei sunt foarte loiali custii lor. Oricum, cand sunt vanduti altora, ei vor accepta noua cusca foarte repede. Ei nu se vor intoarce niciodata la vechea cusca. De fapt, cei mai multi crescatori, dupa ce aduc o pasare noua in crescatorie, daca ei nu vad ca pasarea s-a obisnuit cu imprejurimile foarte repede, considera a fi o greseala si indeparteaza pasarea.

Sursa:

ACKA

http://www.turkishtumblers.com/Bursa.htm

Traducere: Hadarau Vlad

Zburator Argintiu Romanesc

Originea: rasa veche, selectionata la Bucuresti Romania.
Aptitudini de zbor: zbor de inaltime, rapid in stol.

Caractere de rasa:
Capul: rotunjit, fruntea inalta si bombata, crestetul arcuit putin turtit, ceafa aproape rotunjita, fara mot.
Ochii: albi, cu gene late duble de culoare alb-galbuie.

Ciocul: lungime mijlocie, usor indreptat in jos, maro-deschis. Narile scurte, netede, pudrate cu alb.
Gatul: de lungime mijlocie relativ subtire usor arcuit spre spate, barbia rotunjit scobita.
Pieptul: larg bombat usor ridicat, abdomenul putin arcuit.
Spatele: scurt inclinat usor oblic spre coada.
Aripile: lungi 23-24 cm purtate deasupra, dar mai ales sub coada, putin trenate.
Coada: lata, plata lunga 11-13 cm purtata orizontal, usor ridicata.
Picioarele: de lungime mijlocie, neancaltate.
Penajul: scurt,des,lipit de corp.
Culoare si desen: argintiu deschis, uniform, cu doua dungi rosu intens pe capacele aripilor.
Greseli grave: corp cu structura grosolana, statura inalta, cap mare, cioc lung, ochi galbeni, geana rosie, coada ingusta.
Marimea inelului: 7 mm

Sursa:

Porumbel.net

Zburator Bujor Romanesc

Originea: selectionat la Bucuresti, prin incrucisarea zburatorului ciung rosu de Bucuresti si a zburatorului argintiu romanesc.
Aptitudini de zbor: zbor de inaltime, rapid in stol.

Caractere de rasa:
Capul: rotunjit, cu fruntea inalta si bombata, crestetul arcuit, usor turtit, ceafa aproape rotunjita, fara mot.

Ochii: albi, cu gene late duble de culoare alb-galbuie.
Ciocul: de lungime mijlocie, usor indreptat in jos, culoarea maro-deschis. Narile scurte, cu suprafata neteda, pudrate cu alb.
Gatul: de lungime mijlocie, relativ subtire, usor arcuit spre spate, barbia rotunjit scobita.
Pieptul: larg, bombat, usor indreptat in sus, abdomenul plin, putin arcuit.

Spatele: scurt, inclinat usor oblic spre coada.
Aripile: lungi, purtate deasupra, dar mai ales sub coada.
Coada: lunga, lata, plata purtata orizontal sau usor ridicata.
Penajul: scurt, des, strans lipit de corp.
Culoare si desen: capul si corpul sunt argintiu deschis, gatul rosu, de jur-imprejur, si doua dungi rosii pe aripi.
Greseli grave: corp cu structura grosolana, statura inalta, cap colturos, cioc lung, ochi galbeni, geana rosie, penaj baltat, coada ingusta.
Marimea inelului: 7 mm

Sursa:

Porumbel.net

Defecte eliminatorii in cadrul expozitiilor europene de agrement

Defecte eliminatorii (congenitale ale subiectului):

• Aceste defecte fac parte din morfologia exemplarului şi fac obiectul calificativului „ELIMINAT” pe fişa de arbitraj.
• exemplar lipsit de tip.
• exemplar de încrucişare manifestată.
• exemplar cu slabă dezvoltare anatomică, şi deci:
  exemplar ce are un inel de diametru corect, dar care se poate totuşi scoate; deformare incontestabilă a scheletului stern foarte deformat în formă de S, U, sau fisurat.

Notă: exemplarele cu deformare slabă a sternului trebuie apreciate în funcţie de această deformare

• degete deformate,
• absenţa unghiei (unghiilor),
• degete palmate.

Notă: aceste 3 noţiuni nu trebuie luate în considerare la rasele foarte încălţate.

• deformarea ciocului
• deformarea penelor:pană crăpată (*cu excepţia precizată în standard), remige sub formă gravă de sabie, aripi sub formă gravă de vapor.

Notă: aripile sub formă de vapor sunt remige secundare îndreptate în sus şi / sau dezlipite de pe corp, lăsând spatele descoperit, în loc să se suprapună corect. La rasele cu penaj lung, sau la rasele foarte mari s-a convenit să se procedeze cu toleranţă în privinţa acestui aspect al aripilor.

• mai mult de 11 şi mai puţin de 9 remige primare într-una sau ambele aripi.
• partea primară a aripilor întreruptă: pene de culoare printre remigile albe sau pene albe printre remigile colorate.

Exceptii acceptate in cadrul expozitiilor europene de porumbei de agrement

EXCEPŢII:
a) desen cu cravată şi epoleţi: remigile intercalate nevizibile la aripile închise sunt autorizate.
b) varietate de Barză clară: remigile intercalate nevizibile la aripile închise sunt autorizate.
c) Papillotés de Bohême şi alte rase ce au semnul Papilloté:
pentru rasele în cauză această excepţie trebuie specificată în standarde.
d) Semne speciale la rase rare: pentru aceste rase, excepţia trebuie specificată în standard. (ex: Cravatat Turbitean).
coadă deviată
coadă crăpată sau prea deschisă
poziţie a rectricelor în formă de ţigle.
atrofiere a glandei uropigiene, fără excepţia precizată în standard
mai puţin de 11 şi mai mult de 13 rectrice*
Notă: de fapt, 11 şi 13 rectrice constituie un defect grav dar nu eliminatoriu la toate rasele, cu excepţia cazului precizat în standard.
culoarea ochilor alta decât cea solicitată în standard.
ochi curs (ochi al cărui iris este traversat de către o pată de culoare diferită de cea care este cerută, de la marginea externă până la pupilă. Mici pete pigmentate diferit sunt, conform raselor, defecte mai mult sau mai puţin grave).
ochi de culori diferite*.
modificarea formei pupilei*.
*Excepţie: rasele pentru care această particularitate este solicitată în standard.

Exceptii acceptate in cadrul expozitiilor europene de porumbei de agrement

EXCEPŢII:
a) desen cu cravată şi epoleţi: remigile intercalate nevizibile la aripile închise sunt autorizate.
b) varietate de Barză clară: remigile intercalate nevizibile la aripile închise sunt autorizate.
c) Papillotés de Bohême şi alte rase ce au semnul Papilloté:
pentru rasele în cauză această excepţie trebuie specificată în standarde.
d) Semne speciale la rase rare: pentru aceste rase, excepţia trebuie specificată în standard. (ex: Cravatat Turbitean).
coadă deviată
coadă crăpată sau prea deschisă
poziţie a rectricelor în formă de ţigle.
atrofiere a glandei uropigiene, fără excepţia precizată în standard
mai puţin de 11 şi mai mult de 13 rectrice*
Notă: de fapt, 11 şi 13 rectrice constituie un defect grav dar nu eliminatoriu la toate rasele, cu excepţia cazului precizat în standard.
culoarea ochilor alta decât cea solicitată în standard.
ochi curs (ochi al cărui iris este traversat de către o pată de culoare diferită de cea care este cerută, de la marginea externă până la pupilă. Mici pete pigmentate diferit sunt, conform raselor, defecte mai mult sau mai puţin grave).
ochi de culori diferite*.
modificarea formei pupilei*.
*Excepţie: rasele pentru care această particularitate este solicitată în standard.

Jucator Albastru de Cluj

Originea: format in orasul Cluj la inceputul secolului al XIX-lea prin incrucisarea jucatorilor de Ardeal cu „micul postas” si cucii de Budapesta.

Aptitudini de zbor: zbor rapid pana la disparitie cu 3-4 tumbe, in stol.

Capul: mic, nemotat. Fruntea: nu prea inalta, rotunda, putin trasa cu crestetul capului putin lat.

Ciocul, fruntea si ceafa urmeaza o linie curba neintrerupta.

Ceafa: rotunda. Ochii: albi, fara irizatii rosiatice.

Geana este ingusta cu tesut fin de culoare albastra-cenusie inchisa.

Ciocul: scurt, cu pozitia oblica privind in jos, de grosime mijlocie, culoare inchisa a cornului.

Gatul: de lungime mijlocie, ingust, cu tinuta verticala, usor bombat spre spate.

Pieptul: lat, bine invelit in muschi, usor bombat, purtat ridicat.

Spatele: scurt, lat in umeri, inclina spre coada. A

ripile: lungi, inguste, umerii usor indepartati de corp; varful aripilor nu se intretaie.

Coada: ingusta, lunga, urmeaza linia spatelui fara ca varful cozi sa atinga solul. Numarul rectricelor 12.

Picioarele: de marime mijlocie, fara pene. Penajul: scurt, neted, indesat si bine strans pe corp.

Culoare si desen: asa cum ii spune si numele porumbelul jucator albastru de cluj are o culoare albastra deschisa avand chenare negre pe aripi si coada.

Greseli: corp mare; schelet puternic; structura grosolana; cap mare sau cu colturi, patrat sau globulos; gat scurt sau gros; gene moarte; cioc drept; picioare incaltate; tinuta ceva mai ridicata sau mai orizontala a corpului; spate alb; iris cu vene usor rosiatice.

Marimea inelului: 7 mm

Sursa:

ACKA