Porumbei de agrement – Reportaj

Carunculat de Oradea – Standard Rasa

Porumbeii ce fac parte din grupa respectiva sunt foarte raspanditi in Oradea si zona Oradiei. Multi crescatori pasionati lucreaza la perfectionarea si standardizarea acestori porumbei, astfel sunt crescatorii in Oradea, Beius, Tinca care de aproximativ 25 de ani cresc aceasta rasa locala.

Formarea acestei rase se datoreaza domnilor: Popovici Victor, Recsey Ludovic, Erdei Gheorghe, Stranici ioan, Piloca Ioan – Oradea, si Kadar Iosif – Tinca.

Pe parcursul anilor s-a adus o imbunatatire esentiala acestor porumbei, prin incrucisari si selectie riguroasa in directia obtinerii porumbelului dorit  de acesti crescatori.

Carunculatul de Oradea provine din incrucisarea a 4 rase de porumbei: carrier, berber, dragon s i voiajor german de frumusete. Hibrizii obtinuti care au avut tendinte spre dragon si berber au fost incrucisati in continuare intre ei.

Prin selectie au fost retinuti numai exemplarele care au luat forma dorita de crescatoti.

In timp de 10 ani s-a stabilit forma definitiva la rasa carunculat de Oradea.

S-a folosit si metoda belgiana, cand un mascul corespunzator a fost imperecheat cu mai multe femele asemanatoare, puii obtinuti, frati de tata au fost imperecheati in continuare intre ei. Rezultatul a fost foarte bun pentru ca puii obtinuti de la parintii prin metoda belgiana s-a reusit sa se obtina mai multe familii. Astfel incat nu avem probleme cu consangvinizarea, lucrand cu minimum de 120 de porumbei.

Carunculatul de Oradea este un porumbel foarte frumos, atragator, si mult iubit de crescatori, sunt parinti buni in general ce cresc puii cu multa grija.

Este un porumbel de constitutie robusta si talie mijlocie spre mare.

Descriere:

Capul este proportional, crestetu; capului este drept, fruntea aproape plata, foarte putin curbat (concav) continuand linia ciocului, ceafa rotunjita, ciocul de lungime mijlocie, gros, fara varf (cioc se teaca) si purtat drept cu o inclinatie foarte mica spre jos. cele doua mandibule sunt egal de groase. La negri, tarcati, vineti ciocul este negru; la albi, galbeni, rosii, ciocolatii ciocul este de culoarea deschisa a cornului.

Umflaturile de la baza ciocului sunt mari, acopera o treime din suprafata mandibulei superioare si sunt formate din doua circumvolutiuni longitudinale insotite de numeroase caruncule mici, rinduri secundare. Carunculele nazale sunt roze, alb-pudrate, cotul gurii este de asemenea negelat.

Pe mandibula inferioara se formeaza caruncule mici ( in special la masculii in varsta)

Ochii la varianta alba sunt negri, la celelalte variante: galben-portocaliu, inelul din jurul ochilor este mare si gros, umflat si lat, de culoarea carnii crude cu varianta spre roz inchis sau deschis.

Gatul este scurt, gros cu directie usor oblica inainte, pieptul larg si bombat, spinarea larga anterior si stramta mult spre coada proportional de lunga, picioarele sunt de lungime mijlocie spre scurt, neincaltate cu osatura puternica.

Variantele de culoare sunt: albe, vinete, negre, ciocolatii, rosu, galben si tarcat alb-negru. Cele mai raspandite culori sunt cele tarcat (bobat) alb-negru, rosu si galben.

Greseli: cioc lung si ascutit, mandibule neegale, linia capului cu ciocul intrerupta, genele palide sau negricioase, picioare lungi, gatul exagerat de lung, pene rare si ne asezate strans pe corp. La culoarea galben si rosu – coada si spinarea vanat (sau negru)

Metode de comparare a porumbeilor

De multe ori vrem sa vedem daca pasarile nostre sunt conform cu standardul rasei, vrem sa vedem daca tinuta lui este corespunzatoare, culoarea, forma, si multe alte aspecte care tin de standardul rasei.

Se pot folosi mai multe metode pentru a evalua pasarile respective.

O prima metoda este metoda libera, consta in examiunarea si aprecierea porumbelului din ochi, la vedere si prin palpare a porumbelului, a diferitelor regiuni corporale, acordandu-se o atentie sporita caracterelor  exterioare specifice rasei: cap, cioc, umflaturi nazale, aripi, coada, picioare, etc.

A alta metoda ar fi: metoda fotografiei, se fotografiaza porumbelul pe care vreti sa-l comparati, pentru a vedea daca corespunde standardului, si se compara cu un alt porumbel, deasemenea fotografiat, dar care este conform standardului.

Metoda punctelor este o alta metoda folosita in compararea porumbeilor, aprecierea facandu-se be baza unui tabel  de punctare in care fiecare regiune corporala si caracter morfologic exterior este prevazut un anumit numar de puncte, suma acestora fiind de 100 (este metoda folosita la expozitii), punctaj care corespunde porumbelului standard. Sistemul cel mai utilizat in arbitraj, acesta consta din stabilirea a 10 criterii a cate 10 puncte si in  care micile defecte se depuncteaza cu 1-3 puncte, iar cele mari de la 4-10 puncte pentru fiecare criteriu. Se scad depunctarile din  totalul de 100 si astfel se obtine punctajul total.

O ultima metoda ar fi, metoda biometrica, se masoare, se cantareste, se numar diverse caractere de exterior ale porumbelului care se compara cu datele acceptate, care corespund standardului pentru fiecare rasa in parte.

Sursa: Porumbeii de agrement si sport din Romania, Prof. Gheorghe Iftode

Metode de comparare a porumbeilor

De multe ori vrem sa vedem daca pasarile nostre sunt conform cu standardul rasei, vrem sa vedem daca tinuta lui este corespunzatoare, culoarea, forma, si multe alte aspecte care tin de standardul rasei.

Se pot folosi mai multe metode pentru a evalua pasarile respective.

O prima metoda este metoda libera, consta in examiunarea si aprecierea porumbelului din ochi, la vedere si prin palpare a porumbelului, a diferitelor regiuni corporale, acordandu-se o atentie sporita caracterelor  exterioare specifice rasei: cap, cioc, umflaturi nazale, aripi, coada, picioare, etc.

A alta metoda ar fi: metoda fotografiei, se fotografiaza porumbelul pe care vreti sa-l comparati, pentru a vedea daca corespunde standardului, si se compara cu un alt porumbel, deasemenea fotografiat, dar care este conform standardului.

Metoda punctelor este o alta metoda folosita in compararea porumbeilor, aprecierea facandu-se be baza unui tabel  de punctare in care fiecare regiune corporala si caracter morfologic exterior este prevazut un anumit numar de puncte, suma acestora fiind de 100 (este metoda folosita la expozitii), punctaj care corespunde porumbelului standard. Sistemul cel mai utilizat in arbitraj, acesta consta din stabilirea a 10 criterii a cate 10 puncte si in  care micile defecte se depuncteaza cu 1-3 puncte, iar cele mari de la 4-10 puncte pentru fiecare criteriu. Se scad depunctarile din  totalul de 100 si astfel se obtine punctajul total.

O ultima metoda ar fi, metoda biometrica, se masoare, se cantareste, se numar diverse caractere de exterior ale porumbelului care se compara cu datele acceptate, care corespund standardului pentru fiecare rasa in parte.

Sursa: Porumbeii de agrement si sport din Romania, Prof. Gheorghe Iftode

Standard rasa – Roller Parlor

Originea: a fost creata in SUA prin anii 1850 si aproximativ in acelasi timp a fost creata si in Anglia. Se recunosc doua tipuri: Jucatorii – care fac o tumba sau mai multe in aer inainte de a ateriza in jurul sau in acelasi loc de unde a pornit si Rollerii – se rostogolesc pe pamant pe o distanta mare in linie dreapta.

Specificitatea rasei: Jucatorul Parlor ar trebui arbitrat dupa performanta inainte de a fi arbitrat dupa tipul sau structura porumbelului pentru a fi eliminate pasarile ce pot zbura (nu este o gena a Jucatorului Parlor). Rollerii pot fi eliberati in doua maniere acceptate: lasati din mana sa se rostogoleasca incepand de la linia de start sau se pune pasarea pe pamant, de preferabil pe linia de start, si se bate din palme pentru a incepe sa se rostogoleasca. In cazul jucatorilor numai a doua varianta este acceptata.

Sursa poza: M & M Lofts

Punctajul: la rolleri se acorda punctele in felul urmator: cel mai lung snur 60 de puncte, daca distanta este mai mica de 18 metri atunci primeste 55 puncte. Cu cat snurul este mai scurt cu atat se dau puncte mai putine. De exemplu, daca cel mai lung snur este de 22 metri atunci cel ce are snurul de 11 metri este punctat cu 50% din maximul de puncte acordate. La jucatori se dau 60 de puncte daca locul de aterizare este acelasi cu cel la care a inceput sa joace. Pierde cate 5 puncte pentru fiecare 2.5 cm depasit de la punctul de start. Daca depaseste cu jumatate de metru punctul de start atunci pasarea este descalificata. Atentie! Rollerul care joaca in linie dreapta este mai avantajat la puncte decat cel ce nu isi tine linia de joc. Un jucator ce joaca mai mult de o singura data in aer ar trebui sa fie luat in considerare si punctat mai bine decat cel ce joaca o singura data.

Un scurt video pe YOUTUBE

Corpul: scurt, aspect de ic. Trebuie sa para energic in pozitie verticala, sprinten, gratios, indraznet si elegant. Exemplareleghemuite si carcite nu sunt admise.

Capul: rotund, plin in obraji; fruntea este mai inalta, proportional cu corpul.

Ochii: de culoarea perlei si localizati central in cap. Genele sunt medii, cu textura delicata.

Ciocul: drept, de lungime si latime medie. Barbia este ferma, cu textura fina si de culoare alba.

Gatul: de lungime medie si putin arcuit.

Pieptul: pronuntat si lat.

Aripile: ferme, strans legate de corp si purtate pe coada.

Coada: scurta, in forma de ic, cu o tinuta relativ apropiata.

Picioarele: puternice, de lungime medie si bine separate.

Statura: Ferm, greutate medie (intre 198-425 grame), trebuie sa para sanatos si plin de energie.

Penajul: fin, curat si srans legat de corp; la cap penele sunt pufoase.

Culoare si desen: negru, rosu, galben, alb si orice alta culoare.

Marime inel: 7 mm

Sursa: ACKA

Standard rasa – Roller Parlor

Originea: a fost creata in SUA prin anii 1850 si aproximativ in acelasi timp a fost creata si in Anglia. Se recunosc doua tipuri: Jucatorii – care fac o tumba sau mai multe in aer inainte de a ateriza in jurul sau in acelasi loc de unde a pornit si Rollerii – se rostogolesc pe pamant pe o distanta mare in linie dreapta.

Specificitatea rasei: Jucatorul Parlor ar trebui arbitrat dupa performanta inainte de a fi arbitrat dupa tipul sau structura porumbelului pentru a fi eliminate pasarile ce pot zbura (nu este o gena a Jucatorului Parlor). Rollerii pot fi eliberati in doua maniere acceptate: lasati din mana sa se rostogoleasca incepand de la linia de start sau se pune pasarea pe pamant, de preferabil pe linia de start, si se bate din palme pentru a incepe sa se rostogoleasca. In cazul jucatorilor numai a doua varianta este acceptata.

Punctajul: la rolleri se acorda punctele in felul urmator: cel mai lung snur 60 de puncte, daca distanta este mai mica de 18 metri atunci primeste 55 puncte. Cu cat snurul este mai scurt cu atat se dau puncte mai putine. De exemplu, daca cel mai lung snur este de 22 metri atunci cel ce are snurul de 11 metri este punctat cu 50% din maximul de puncte acordate. La jucatori se dau 60 de puncte daca locul de aterizare este acelasi cu cel la care a inceput sa joace. Pierde cate 5 puncte pentru fiecare 2.5 cm depasit de la punctul de start. Daca depaseste cu jumatate de metru punctul de start atunci pasarea este descalificata. Atentie! Rollerul care joaca in linie dreapta este mai avantajat la puncte decat cel ce nu isi tine linia de joc. Un jucator ce joaca mai mult de o singura data in aer ar trebui sa fie luat in considerare si punctat mai bine decat cel ce joaca o singura data.

Corpul: scurt, aspect de ic. Trebuie sa para energic in pozitie verticala, sprinten, gratios, indraznet si elegant. Exemplarele ghemuite si carcite nu sunt admise.

Capul: rotund, plin in obraji; fruntea este mai inalta, proportional cu corpul.

Ochii: de culoarea perlei si localizati central in cap. Genele sunt medii, cu textura delicata.

Ciocul: drept, de lungime si latime medie. Barbia este ferma, cu textura fina si de culoare alba.

Gatul: de lungime medie si putin arcuit.

Pieptul: pronuntat si lat.

Aripile: ferme, strans legate de corp si purtate pe coada.

Coada: scurta, in forma de ic, cu o tinuta relativ apropiata.

Picioarele: puternice, de lungime medie si bine separate.

Statura: Ferm, greutate medie (intre 198-425 grame), trebuie sa para sanatos si plin de energie.

Penajul: fin, curat si srans legat de corp; la cap penele sunt pufoase.

Culoare si desen: negru, rosu, galben, alb si orice alta culoare.

Marime inel: 7 mm

Sursa: ACKA

RASELE DE PORUMBEI ROMANESTI, VOLUM I

A aparut cartea columbofila cu caracter stiintific RASELE DE PORUMBEI ROMANESTI, VOLUM I, autori Dr. Constantinescu Herman si colaboratorii (profesori universitari).

Cartea contine inclusiv o parte generala: istoric, genetica, boli si tratamente etc.

Cartea costa 40 lei.

Comenzile se fac pe adresa de e-mail: herman3@freemail.hu

Pentru a comanda cartea va rog sa-mi trimiteti prin e-mail adresa dvs. exacta, inclusiv codul postal. Mentionati daca doriti sa fie dedicata.

Cartea va fi trimisa prin posta, platiti in momentul preluarii.

Au fost editate in total 150 bucati.

RASELE DE PORUMBEI ROMANESTI, VOLUM I

A aparut cartea columbofila cu caracter stiintific RASELE DE PORUMBEI ROMANESTI, VOLUM I, autori Dr. Constantinescu Herman si colaboratorii (profesori universitari).

Cartea contine inclusiv o parte generala: istoric, genetica, boli si tratamente etc.

Cartea costa 40 lei.

Comenzile se fac pe adresa de e-mail: herman3@freemail.hu

Pentru a comanda cartea va rog sa-mi trimiteti prin e-mail adresa dvs. exacta, inclusiv codul postal. Mentionati daca doriti sa fie dedicata.

Cartea va fi trimisa prin posta, platiti in momentul preluarii.

Au fost editate in total 150 bucati.

Expozitie porumbei Oradea 2011 – Poze

Am reusit azi sa merg la Expozitia de porumbei organizata  de Asociatia „Nufarul” Oradea.

A fost expusi aproximativ la fel de multi porumbei ca si anii trecuti.

Pozele le puteti gasi pe albumul de pe Sunphoto – Expozitie Oradea 2011

Jucatorul pestrit-baltat de Satu Mare

Originea: rasa de porumbei selectionata in orasul Satu-Mare in sec. XIX.

Aptitudini de zbor: zbor de semi-inaltime, in stol strans, de scurta durata, cu joc frumos.

Capul: mic.

Fruntea: larga si bombata.

Ceafa: acoperita cu un mot mare, in forma de coroana, pornind din partile laterale ale gatului.

Ochii: mari, negrii, inconjurati cu gene duble, rosii.

Sursa poza: Porumbei.ro

Ciocul: de lungime mijlocie, alb, putin indreptat in jos. Narile sunt mici, netede, pudrate cu alb.

Gatul: scurt si gros, usor arcuit.

Pieptul: larg, bombat.

Spatele: lat, de lungime mijlocie, inclinat oblic spre coada.

Aripile: lungi, purtate deasupra cozii.

Coada: lunga, ingusta.

Picioarele: de lungime mijlocie, neincaltate.

Penajul: bogat, strans lipit de corp.

Culoare si desen: exista numai varietatea pestrit-baltata, la care crestetul capului pana la linia ochilor, barbia, gambele, abdomenul, crupionul, regiunea cloacei, jumatatea superioara a capacelor aripilor sunt colorate in forma de inima si impestritate cu fulgi albi, uniform repartizati. Partea inferioara a capacelor este alba, coada este colorata.

Greseli: corp mare; structura grosolana; tinuta orizontala cu mot mic sau lipit de ceafa; ochii albi; cioc subtire cu varful canit; gat lung, subtire; aripi trenate; picioare lungi; culoare neintensiva; pene colorate in aripi.

Marimea inelului: 7 mm

Sursa: ACKA

Jucatorul pestrit-baltat de Satu Mare

Originea: rasa de porumbei selectionata in orasul Satu-Mare in sec. XIX.

Aptitudini de zbor: zbor de semi-inaltime, in stol strans, de scurta durata, cu joc frumos.

Capul: mic.

Fruntea: larga si bombata.

Ceafa: acoperita cu un mot mare, in forma de coroana, pornind din partile laterale ale gatului.

Ochii: mari, negrii, inconjurati cu gene duble, rosii.

Sursa poza: Porumbei.ro

Ciocul: de lungime mijlocie, alb, putin indreptat in jos. Narile sunt mici, netede, pudrate cu alb.

Gatul: scurt si gros, usor arcuit.

Pieptul: larg, bombat.

Spatele: lat, de lungime mijlocie, inclinat oblic spre coada.

Aripile: lungi, purtate deasupra cozii.

Coada: lunga, ingusta.

Picioarele: de lungime mijlocie, neincaltate.

Penajul: bogat, strans lipit de corp.

Culoare si desen: exista numai varietatea pestrit-baltata, la care crestetul capului pana la linia ochilor, barbia, gambele, abdomenul, crupionul, regiunea cloacei, jumatatea superioara a capacelor aripilor sunt colorate in forma de inima si impestritate cu fulgi albi, uniform repartizati. Partea inferioara a capacelor este alba, coada este colorata.

Greseli: corp mare; structura grosolana; tinuta orizontala cu mot mic sau lipit de ceafa; ochii albi; cioc subtire cu varful canit; gat lung, subtire; aripi trenate; picioare lungi; culoare neintensiva; pene colorate in aripi.

Marimea inelului: 7 mm

Sursa: ACKA

 

Expozitie de porumbei

Asociaţia crescătorilor de pasari şi animale mici „Nufărul” organizează prima expoziţie de anul acesta. „Evenimentul va avea loc la Şcoala generală din Sanmartin, în zilele de 5 şi 6 februarie. Vor fi prezentaţi porumbei, găini, papagali, iepuri şi alte păsări şi animale mici”, ne-a informat Cornel Fildan, preşedintele asociaţiei.

În prima zi va avea loc expozitia, unde cele mai bune exemplare vor fi premiate, iar duminică va avea loc un târg de păsări şi animale mici. Orarul expoziţiei este: sâmbătă între orele 9:00 – 18:00 şi duminică între orele 8:00 – 14:00.

Sursa: Bihon

Ciocul Porumbelului

Baza moale – la pui, la intarcare indica un deficit de calciu sau de vitamina D.

Baza decolorata – caracteristica genetica, normala la multe familii de porumbei, de exemplu la rasa Janssen.

Noduli galbeni in/pe cioc – variola a mucoasei. Atentie! Daca se traseaza o linie imaginara la baza ciocului, toate leziunile asemanatoare trichomonozei aflate in fata acestei linii, dupa toate probabilitatile, s unt provocate de catre varioala, deoarece aceasta arie este prea expusa ca fragilul organism al trichomonozei sa supravietuiasca.

Usor deschis cand porumbelul este tinut in mana – asociat cu umflarea sacilor de aer, depunere de oua, obezitate si infectia respiratorie. In absenta unui factor de stres poate indica sinuzita asociata cu o infectie respiratorie.

Ciocul

Baza moale – la pui, la intarcare indica un deficit de calciu sau de vitamina D.

Baza decolorata – caracteristica genetica, normala la multe familii de porumbei, de exemplu la rasa Janssen.

Noduli galbeni in/pe cioc – variola a mucoasei. Atentie! Daca se traseaza o linie imaginara la baza ciocului, toate leziunile asemanatoare trichomonozei aflate in fata acestei linii, dupa toate probabilitatile, s unt provocate de catre varioala, deoarece aceasta arie este prea expusa ca fragilul organism al trichomonozei sa supravietuiasca.

Usor deschis cand porumbelul este tinut in mana – asociat cu umflarea sacilor de aer, depunere de oua, obezitate si infectia respiratorie. In absenta unui factor de stres poate indica sinuzita asociata cu o infectie respiratorie.

Penajul

Penajul porumbelului arata sanatatea porumbelului.

Un penaj uscat este asociat cu o sanatate precara. Toate penele corpului naparlesc anual, cu exceptia celor din partile joase ale corpului. Acestea se gasesc in principal deasupra partilor laterale ale corpului si in zona superiaoara a coapselor si cad atunci cand pasarile se simt bine. Fulgii din zona inferioara care se dezintegreaza formeaza o parte din pudra pasarii, care lubrifica si face penele matasoase. Cand nu mai exista o productie de pudra, penele devin uscate si aspre.

Un penaj ros este un defect ce apare de-a lungul nervurii si uneori in structura de fire indicand ca a existat o deficienta in nutritia folicului penei in acest stadiu de dezvoltare a ei. Se asociaza cu nutritie inadecvata, antrenamente inadecvate, medicamente nepotrivite, precum unele antibiotice si vermifuge, si frigul la pui.

Sursa poza: porumbei.ro

Un penaj incaruntit – Aparitia unor pigmenti albi si rosii v izibili pe penele unor pasari ce nu poseda aceste culori. Fenomenul poate fi de natura genetica sau asociat cu medicatia sau cu alti factori ce impiedica furnizarea de nutrimente catre foliculul penei in perioada de crestere a acesteia.

Penele de acoperire sunt ciupite – de obicei acest lucru este un defect genetic.

Penajul

Penajul porumbelului arata sanatatea porumbelului.

Un penaj uscat este asociat cu o sanatate precara. Toate penele corpului naparlesc anual, cu exceptia celor din partile joase ale corpului. Acestea se gasesc in principal deasupra partilor laterale ale corpului si in zona superiaoara a coapselor si cad atunci cand pasarile se simt bine. Fulgii din zona inferioara care se dezintegreaza formeaza o parte din pudra pasarii, care lubrifica si face penele matasoase. Cand nu mai exista o productie de pudra, penele devin uscate si aspre.

Un penaj ros este un defect ce apare de-a lungul nervurii si uneori in structura de fire indicand ca a existat o deficienta in nutritia folicului penei in acest stadiu de dezvoltare a ei. Se asociaza cu nutritie inadecvata, antrenamente inadecvate, medicamente nepotrivite, precum unele antibiotice si vermifuge, si frigul la pui.

Sursa poza: porumbei.ro

Un penaj incaruntit – Aparitia unor pigmenti albi si rosii v izibili pe penele unor pasari ce nu poseda aceste culori. Fenomenul poate fi de natura genetica sau asociat cu medicatia sau cu alti factori ce impiedica furnizarea de nutrimente catre foliculul penei in perioada de crestere a acesteia.

Penele de acoperire sunt ciupite – de obicei acest lucru este un defect genetic.

Porumbei Voiajori si celelalte rase

De multe ori m-am intrebat de ce porumbeii voiajori sunt atat de des intalniti. Ori de cate ori m-am dus in piete, targuri ii intalnesti, iar daca proprietarul nu reuseste sa-i vanda, ce face? le da drumul ca oricum isi gasesc drumul spre casa.

Intre anii 2000 si 2003 am fost si eu atras de voiajori, dar m-am lasat destul de repede. Cred totusi ca rasa cu care intri in contact prima data este rasa de porumbei care ramane intiparita si la un moment dat tot ajungi sa cresti rasa respectiva.

Asa a fost cu mine, am inceput cu porumbeii comuni, dar repede am trecut la „postasii de ornament” asa cum ii stiam atunci, erau tot felul de corcituri intre carrier englez, berber, dragon, probabil carunculat de oradea; oricum la aceea data nu prea stiam eu exact ce fel de rasa de porumbei erau, dar imi placeau porumbeii cu „ciocul mare”.

A mai crescut o rasa cand am fost mic, si anume Roller de Debrecen, dar din anumite motive a trebuit sa renunt la ea. Aceste doua rase de porumbei mi-au placut de mic si in ziua de azi le cresc pe amandoua,

Porumbeii voiajori nu mi-au intrat la suflet, probabil pentru ca nu am reusit sa particip la concursuri, sau poate pentru ca la aceea data nu aveam posibilitatea de ai antrena pe distante mai mari.

Pentru ma multe informatii despre rasele de porumbei de agrement exista AICI o lista cu grupe de porumbei de agrement.

Poze noi – Adi Sabau

Adi Sabau si-a actualizat albumul foto de pe sunphoto, cu poze proaspete cu porumbeii sai. Tineretul din 2010 si matca din 2010, care defapt va fi in mare parte si matca pentru 2011.

Restul pozelor le puteti vizualiza accesand link-ul urmator http://carunculat.sunphoto.ro/Carunculat_de_oradea_-_2010

Tobosar Arab

Originea: este o rasa domestica a porumbelului de stanca din Arabia. Impresie generala: este un porumbel „de camp” de talie foarte mica, cu un temperament energic, prietenos si increzator. Sunetul scos de aceasta rasa este inconfundabil; nicio alta rasa nu mai canta la fel ca ei.

Capul: fin, oval spre rotunjit, mic, asemanandu-se cu turturica eurasiatica.

Ochii: cuprinde toate nuantele de culoare inchisa ale ochiului.

Ciocul: este de lungime medie si albicios; sunt permise si culoarea carnii, culoarea cornului, precum si culori cu varful ciocului mai inchis.

Gatul: e de lungime medie cu o bine definita „gusa” (o caracteristica foarte dorita).

Pieptul: larg, bine rotunjit si plin.

Spatele: larg, de lungime medie si putin oblic; este bine acoperit de aripi.

Aripile: are o lungime medie. Coada: lungime medie, fiind bine inchisa.

Picioarele: lungime medie si neincaltate; culoarea unghiilor nu conteaza.

Penajul: strans lipit de corp.

Culori: alb, negru, albastru cu dunga neagra, gut, rosu-atlas, galben-atlas, rosu dominant, galben dominant, argintiu, pestritat pe negru, pe albastru, pe rosu dominant si pe galben dominant.

Desenul: culorile unice trebuie sa fie curate si evidente, albastrul poate varia de la deschis la inchis. Rosul-Atlas trebuie sa aiba gatul si partea de sus a pieptului stralucitoare cu capacele aripilor gri-albastrui si dungile mai inchise, culoarea capului poate fi mai deschis umbrit decat culoarea aripilor. Galbenul-Atlas are gatul si partea de sus a pieptului galben, aripile gri-albastrui cu dunga mai inchisa, pene galbui la remigele primare si dunga cozii inchisa, culoarea capului este mai deschisa decat culoarea gatului. La porumbeii pestriti, pestritatura alba este de preferabil sa fie asemanatoare pe ambele parti ale corpului. Pasarile care au prea mult alb sau prea putin alb nu sunt considerate pestrite, ci greseala de colorit.

Greseli: un cap mare si gros; orice semn de mot; ochii mari sau rosii; ciocul intunecat; fara „gusa”; aripile netinute pe coada; spatele neacoperit de aripi; pene pe picioare sau degete; la pestriti prea putin alb sau prea putina culoare.

Marime inel: 7 mm

Sursa: Acka

Zburator Argintiu Romanesc

Originea: rasa veche, selectionata la Bucuresti Romania.
Aptitudini de zbor: zbor de inaltime, rapid in stol.

Caractere de rasa:
Capul: rotunjit, fruntea inalta si bombata, crestetul arcuit putin turtit, ceafa aproape rotunjita, fara mot.
Ochii: albi, cu gene late duble de culoare alb-galbuie.

Ciocul: lungime mijlocie, usor indreptat in jos, maro-deschis. Narile scurte, netede, pudrate cu alb.
Gatul: de lungime mijlocie relativ subtire usor arcuit spre spate, barbia rotunjit scobita.
Pieptul: larg bombat usor ridicat, abdomenul putin arcuit.
Spatele: scurt inclinat usor oblic spre coada.
Aripile: lungi 23-24 cm purtate deasupra, dar mai ales sub coada, putin trenate.
Coada: lata, plata lunga 11-13 cm purtata orizontal, usor ridicata.
Picioarele: de lungime mijlocie, neancaltate.
Penajul: scurt,des,lipit de corp.
Culoare si desen: argintiu deschis, uniform, cu doua dungi rosu intens pe capacele aripilor.
Greseli grave: corp cu structura grosolana, statura inalta, cap mare, cioc lung, ochi galbeni, geana rosie, coada ingusta.
Marimea inelului: 7 mm

Sursa:

Porumbel.net