Hrana presata

Pe piata exista granule de hrana prefabricata pentru porumbei, binentele ca nu toate retele existente sunt deosebit de bune. O hrana granulata care contine toate substantele nutritive, minerale,oligoelemente si vitamine in cantitatile necesare este ideala pentru organismul porumbeilor.

Hrana verde nu este neaparat necesara pentru o alimentatie sanatoasa, atunci cand hrana prefabricata contine suficiente vitamine de asemenea, administrarea de pietricele si bucati de melci si scoici nu mai este si indispensabila, desi in general este recomandata pentru ca porumebilor le place sa ciuguleasca pietricele din instinct, ca si sa consume verdeturi si frunze de salata ( cine are gradina stie la ce ma refer).

Administrarea de vitamine pe perioade scurte de timp nu este utila, deoarece organismul are nevoie de ele in mod constant. Numai cele solubile in grasime, si anume vitaminele A, D, E, si K, pot fi depositate in corp. Celelalte de exemplu vitamile B sunt eliminate deseori din corp inainte de a putea fi valorificate in totalitate. Hrana presata este deobicei vitaminizata, astfel incat substantele cele mai necesare intra in organism in mod constant. Porumbeii devin mai rezistenti la infectii si dau un randament mai bun.

Este foarte important ca porumbeii hraniti corespunzator imbatranesc mai greu si se imperecheaza cu mai mlt succes pana la varste mai inaintate. Astfel porumbei de valoare isi pot transmite materialul genetic mai departe.

Granulele de hrana prefabricata trebuie sa aiba o culoare deschisa, pentru a parea mai atragatoare porumbeilor. Cele intunecate la culoare nu sunt consumate cu pofta decat atunci cand nu exista hrana mai deschisa. Pasarile nu se hranesc in functie de continutul in substanta nutritive, ci in functie de preferintele lor subiective.

Hrana granulata poate contine medicamente impotriva anumitor afectiuni frecvente, cum ar fi coccidioza si trichomonoza.

Sursa: Cresterea porumbeilor, Henrich Mackrott

Minerale si oligoelemente

Mineralele sunt anumite saruri de calciu, fosfor, sodiu, potasiu sau magneziu. Ele sunt indispensabile in formarea scheletului, ca si in osmoza celulelor sau pentru transformarea altor substante. In hrana obisnuita lipsesc cantitatile corespunzatoare de calci, fosfor si sodiu, ele trebuind adaugate ca suplimente nutritive. Exista mai mult de zece oligoelemente indispensabile vietii. Majoritatea se gasesc in cantitati suficiente in hrana. Altele precum fierul, cuprul, manganul, iodul, seleniul, trebuiesc adaugate, sub forma de saruri, la hrana porumbeilor.

Fierul si cuprul alcatuiesc glodulele rosii ale sangelui. O lipsa ( a acestora) poate duce la scaderea numarului globulelor rosii, ceea ce duce larandul ei la o scadere a rezistentei organismului. Vitaminele necesare sunt prezente in hrana, insa atunci cand pasarile depun oua sau zboara un timp indelungat, ele tebuiesc suplimentate in hrana si apa de abut.

Unele vitamine sunt solubile in grasimie, iar celelalte in apa. Dintre cele solubile in ingrasime, enumeram vitaminele A, D3, E si K, solubile in apa sunt vitaminle B1, B2, B6, B12, acidul nocotinic, acidul pantotenic, acidul folic, biotina, cholina si vitamina C. Administrarea de hrana presata vitaminizata este sificienta pentru acoperirea necesrului de hrana pentru pasarile noastre.

Hranirea porumbeilor

In functie de anotimp si de numerosi alti factori, compozitia hranei poate varia. Pewrechile reproducatoare primesc in perioada de inmultire o hrana speciala. pasarilor tinere li se va administra alt sortiment de hrana, toamna toti porumbeii vor primii hrana corespunzatoare perioadei de naparlire, iar iarna alimentele vor fi bogate in energie.

Daca necesarul porumbeilor este acoperit in totalitate nu se poate sti sigur. Amestecurile de graunte contin deseori preaputine minerale, vitamine si oligoelemente. Multi crescatori folosesc amestecuri imbogatite cu minerale sau concentrate  de vitamine introduse in hrana si in apa de baut. Oricum, este mult mai comod sa utilizam hrana de calitate care contine toate elementele necesare, se recomanda hrana presata.

Cea mai simpla forma de hranire este administrarea de granule prefabricate, unde nu mai este necesaras decat supravegherea dozajului. Sau putem realiza un dozaj de 2/3 graunte si o treime granule pentru completare.

Cand hranirea este optima, porumbeii se inmultesc cu mult spor, puii cresc mult mai repede, penajul este unul stralucitor iar naparlirea are loc fara probleme.

Cand vrem sa procedam corect, trebuie sa ne documentam intai asupra necesitatilor de substante nutritive ale pasarilor, sa stim cum valorifica porumbeii fiecare substanta. Prin hranirea zilnica nu trebuie numai sa potolim foamea pasarilor, ci trebuie sa le mentinem sanatoase, sa le permitem o reproducere si o dezvoltare fara probleme, si o crestere raprida si sanatoasa a puilor. In cazul raselor zburatoare, acestea trebuie sa poata zbura un timp indelungat fara sa dea semne de oboseala.  

Sursa: Cresterea porumbeilor, Heinrich Mackrott

Porumbeii nu vor sa se imperecheze !?

Cauzele neimperecherii la porumbei sunt urmatoarele:

1. Porumbelul este prea tanar
2. Porumbelul este prea batran
3. Femela nu se mai oua
4. Un atac al parazitilor interni
5. UN atac al parazitilor externi
6. Prea devreme sau prea tarziu

Porumbelul este prea tanar:

Porumbeii trebuie sa aibe varsta de cel putin jumatate de an ca sa se imperecheze, daca nu au atins aceasta varsta, eforturile de ai imperechea sunt zadarnice (exceptia intareste regula). Se intampla sa achizitionam porumbei fara a sti varsta acestora. Daca are un inel pe care este inscriptionat anul nasterii vom sti aproximativ varsta, dar daca nu are un inel, ne putem da seama in functie de modul de naparlire al celor zece pene ale aripilor mari, acestea indica varsta. Cele zece pene sunt schimbate din interior spre exterior. Tot procesul de schimbare dureaza opt luni si est eintrerupt in timpul iernii. Daca un porumbel nu a schimbat din anul trecut pana in primavara mai multe pene, atunci acesta este o pasare eclozata dintr-al treilea sau al patrulea clocit, porea tanar pentru imperechere. Pasarile tinere, eclozate la inceputul primaverii se pot imperechea toamna. Biologic este posibil imperecherea a doua generatii.

Porumbelul este prea batran:

Porumbeii prea batrani nu mai au acelasi apetit sexual precum cei tineri, uneori dupa imperechere femelele nu se mai oua sau ouale nu mai sunt fertile. Cand este vorba de pasari valoroase, ar trebui indepartate penele din zona cloacei inainte de inseminare si sa se mai astepete inca un rande oua. Reusita este garantata cand i se gaseste un partener infocat tanar pentru imperechere.

Porumbita nu se mai oua:

Daca o porumbita care nu este prea batrana nu se mai oua, ea poate avea probleme de sanatate. Cele mai multe cauze nu pot fi stabilite. In unele cazuri s-a observat ca porumbitele in varsta de mai multi ani, dupa frecvente vaccinari impotriva paramixovirozei, nu se mai oua. Lipsesc insa dovezi cerete in acest sens. Exista exceptii: porumbite de opt pana al zece ani care inca se mai oua.

Un atac al parazitilor interni:

Daca porumbeii sufera un atac cu limbrici, tenii, ascarizi, cocidii, hexamiti, trichomonas sau salmonele, poate fi vorba de o infectie cu un singur agent patogen sau chiar mai multi agenti patogeni duc la slabirea organismului, porumbeii nemaifiind capabili de a cloci ouale si stand ghemuiti si fara chef. Un control sistematic nu lasa ocazia unui asemenea atac. Porumbeii sanatosi sunt foarte activi in perioada de imperechere.

Un atac al parazitilor externi:

PArazitii externi cum ar fi capusele, paduchii si alti acarieni nu duc la mari neplaceri in timpul clocitului. Totusi daca puii de-abia iesiti din ou sufera un atac cu paraziti externi, acarienii patrund prin deschizaturile corpului iar puii mor in primele zile. Unele pasari sunt destul de nelinistite pe cuib sau bat cu pasi marunti, fiind ca insectele exercita asupra lor o mancarime care il irita foarte mult pe porumbel. Combaterea insectelor nu mai este o problema cu mijloacele de azi si nu provoaca neplaceri insemnate pasarilor.

Prea devreme sau prea tarziu:

Dorinta de a cloci depinde si de durata iluminarii porumbarului ( adapostului). Daca se urmareste un clocit timpuriu, pasarile tinere naparlind inca din octombrie, pasarile se pot imperechea din luna decembrie pana in februarie. IN mod normal iarna porumbeii nu au dorinta de a cloci. IN aceste conditii o iluminare suplimentara ar fi de ajutor. De cele mai multe ori, este suficient pentru imperechere o ilumionare de 14 ore pe zi in care se include si lumina naturala a zilei. De la 1 martie dorinta pasarilor este atat de mare incat imperecherea este foarte usor de realizat. Uneori dorinta de imperechere a proumbeilor slabeste inca din august. Odata cu scaderea apetitului sexual se intensifica naparlirea penajului. Dorinta puternica de imperechere si naparlire se opun.

Porumbel versus Soim migrator

Nu totdeauna castiga cel mai tare…

Porumbeii nu vor sa se imperecheze

Am avut parte sa am cativa porumbei care nu au vrut sa se imperecheze de fel, sau doar pentru o perioada de timp ( 1 an, 6 luni).

De ce crezi ca nu vor unii porumbeii sa se imperecheze?

Spuneti parerea…

Restul in curand…

Mike Tyson si porumbeii sai…

Sistem anti-porumbei

Imperecherea consangvina limitata

Daca crescatorul poseda porumbei valorosi si urmareste cresterea unei anumite rase, se poate ajunge la imperecheri consangvine frecvente. Urmarea: pierderea in greutate, lipsa dispozitiei de a cloci,infertilitate si dificultati de procreare. Numai mentinerea unor diverse linii sangvine poate pastra vigoarea speciei. Ca ultim mijloc ramane uncrucisarea cu o pasare adecvata dintr-o rasa asemanatoare. Incrucisarea cu o pasare ce este complet straina de rasa respectiva poate avea efecte negative. Urmatoarea sarcina este ca vechile caracteristici pozitive  ale rasei sa fie perpetuate. Acest lucru se poate realiza numai printr-o stricta selectie a pasarilor  care vor fi imperecheate, accelerand astfel crearea unor exemplare mult mai bune.

 

Sursa: Cresterea porumbeilor, Heinrich Mackrott

Intoxicatii

Intoxicatiile sunt greu de tratat. Adeseori porumbeii aflati pe camp se intoxica cu pesticide care ajung in tractul intestinal si duc la corodarea acestuia. Spalaturile gusii cu lapte pot fi de ajutor. Timp de doua-trei zile i se poate administra porumbelului intoxicat numai lapte imbogatit cu putina fructoza. Pasarea se poate insanatosii sau, daca intoxicatia este grava, poate muri. Incercarea de a determina pesticidelor din corpul pasarii nu are sorti de izbanda daca porumbeii s-au hranit apoi in adapost. Se poate administra o solutie de apa cu sare ( 5 g la 5 litri de apa), in apa de baut. O alta solutie este alimentarea cu concentrate cu un aport nutritional complet, in special in substante minerale. Pericolul  ingurgitarii de pesticide si insecticide atat de toxice se reduce mult. Imbolnavirea din cauza graului otravit folosit la combaterea rozatoarelor din crescatorie este foarte posibila, cea mai buna masura impotriva acestei intoxicatii este indepartarea pasarilor de aceste otravuri. In anumite cazuri poate ajuta administrarea medicamentelor coagulante.

Intoxicatiile nu duc la pierderi in masa, preventiv porumbeilor trebuie sa li se asigure apa si grana in crescatorie, pentru a nu-si cauta hrana in alta parte. Igiena trebuie mentinuta iar programul de vaccinari respectatCrescatorul trebuie sa aibe la indemana cele mai bune medicamente impotriva  tuturor bolilor posibile. Cu cat mai repede se administreaza tratamentul, cu ata tratamentul este mai eficace. Adeseori este suficient sa i se dea pasarii antibiotice timp de una pana la trei zile pentru a se vindeca. Trebuie sa li se acorde o atentie deosebita bolilor intestinale ale puilor de-abia intarcati.

Micoplasmoza

Boala apare mai ales toamna. Contaminarea se face prin secretiile nazale infestate cu micoplasme. Agentii patogeni sunt bacterii imobile. Imbolnavirea are loc atunci cand organismul este deja slabit de o alta boala. Maladia se transmite prin apa de baut, excremente, dispozitivele de alimentare si prin contactul direct de la pasare la pasare ( de exemplu prin atingerea reciproca a ciocului) La 7 pana la 14 zile de la contaminare, porumbeii prezinta o secretie nazala, sero-mucoasa initial, gri-murdara, chiar purulenta, mai tarziu. Mucoasele cavitatilor nazale sunt inflamate si  ingrosate, negii nazali (carunculii) se coloreaza in gri iar respiratia este greoaie, zgomotoasa, chiar sforaitoare. Sacii aerieni se pot si ei inflama. Pasarea infectata i se fac mai multe injectii cu antibiotice si intregii crescatorii i se administreaza antibiotice prin apa de baut. Tratamentul preventiv este recomandat de medicul veterinar. (Sursa: Cresterea porumbeilor, Heinrich Mackrott)

Terapie:

Injectii cu antibiotice: Lincospectim (Eu l-am folosit si este bun)

Cinci zile de tratament cu antibiotice, apoi cinci zile cu administrare de probiotice (Entrobac) în apa de băut.
Se recomandă tratament cu produs combinat, eficient împotriva mai multor boli.

Profilaxie:

Întărirea sistemului imunitar

Asigurarea de aer proaspăt, curat şi fără praf; în voliera închisă se pulverizează o dată pe săptămână cu Bio-Air-Fresh.

Columbofili chiar şi la 91 ani…