Otetul de mere si usturoiul – Ad Schaerlaeckens

În columbofilia modernã, e greu sã ai succes dacã ignori veterinarul sau medicamentele. Unii consultã medicul veterinar înainte de startul sezonului competitional, înainte de începerea sezonului de reproductie si a celui de nãpârlire, altii îl viziteazã în fiecare lunã sau chiar sãptãmânal. Sunt unii oameni care solicitã consult de specialitate numai atunci când considerã cã pãsãrile au o problemã de sãnãtate sau dupã o etapã proastã, altii au propriul medic veterinar care se deplaseazã la domiciliul lor aproape în fiecare lunã pentru control. Printre crescãtorii care nu au apelat aproape deloc la ajutorul omului în halat alb se numãrã Klack si subsemnatul. Ceea ce am încercat sã facem, atât eu cât si regretatul Klack, a fost sã prevenim aparitia problemelor.

MOTIV

– imi dau toatã silinta pentru a tine sub control tricomonoza de unul singur. Sunã a laudã, dar cred cã îmi pot da seama dacã pãsãrile au nevoie de tratament. Asta se întâmplã atunci când puii nu cresc armonios, ci slãbesc, si atunci când produc excremente apoase, care miros foarte urât. Atunci când corpul porumbeilor maturi nu este ferm si gâturile nu sunt curate (prezentând mucozitãti), nu mã duc la veterinar, ci tratez.
– nu tratez niciodatã împotriva coccidiozei de vreme ce asta nu ar trebui sã fie o problemã într-un mediu uscat.
– nici paratifosul nu reprezintã o problemã pentru mine atâta timp cât nu îmi asum nici un risc si tratez în fiecare toamnã, timp de douã sãptãmâni.
– incerc sã previn aparitia problemelor respiratorii folosind un medicament ieftin, aplicat în perioada de iarnã. Acesta se numeste oxigen. Mi-l procur tinând pãsãrile în voliere deschise, indiferent de starea vremii.
– si cu Adeno/Coli rar am avut probleme.

 Cu mult timp în urmã, unii dintre puii mei sufereau de infectia cu Coli, iar ceea ce am fãcut a fost… nimic! Unii au murit, îmi pare rãu pentru ei, poate cã le-as fi salvat vietile dacã i-as fi tratat, dar am sfârsit prin a detine în crescãtorie pãsãri care sunt mai puþin vulnerabile.

 DISCUTII

Asta nu înseamnã cã nu discut niciodatã cu medicul veterinar sau cu oamenii de stiinþã. Pe timpul iernii particip la multe seminarii, alãturi de o serie întreagã de medici veterinari. Îmi plac seminarele, însã cel mai mult îmi place intervalul acela de o orã care urmeazã dupã sfârsitul seminarului sau dineurile care se organizeazã la sfârsit. Atunci e momentul când se se adunã laolaltã toþi participantii, inclusiv veterinarii si/sau cercetãtorii. E de la sine înteles cã atunci discutãm despre problemele de sãnãtate si medicatia porumbeilor. Însã e oarecum ciudat sã-i vezi pe acei oameni, care se presupune cã stiu totul, cum se contrazic pe marginea atât de multor subiecte. În special în privinta vaccinãrii împotriva paratifosului, care e o temã controversatã. Spre surprinderea mea, niciodatã nu am întâlnit pânã acum un medic veterinar sau un cercetãtor care sã nu promoveze otetul (de mere), desi acest produs nu le aduce nici un profit.

OTETUL SI USTUROIUL

Cele mai mari probleme de sãnãtate cu care se confruntã porumbeii sunt salmoneloza, tricomonoza si Adeno/coli. Agentii patogeni care provoacã aceste boli se rãspândesc prin intermediul apei si multi dintre “oamenii isteti” sunt de accord cã otetul este un bun dezinfectant. Otetul este un dusman natural al multor bacterii, mentine un echilibru în interiorul sistemului digestiv si are chiar un efect pozitiv asupra digestiei hranei. Se presupune cã e un dezinfectant mai bun decât clorura de var împotriva salmonelozei. Am auzit un cercetãtor spunând cã noi, crescãtorii de porumbei, am scuti niste bani dacã am pune frecvent otet de mere PLUS usturoi în apa de bãut a porumbeilor. Astfel, nu va mai trebui sã administrãm atât de multe antibiotice mai târziu. E important sã reîmprospãtãm frecvent apa de bãut, sã punem apã proaspãtã, curatã, deoarece apa contaminatã e unul dintre cele mai des întâlnite medii de rãspândire a agenþilor patogeni, acestia trecând de la un porumbel la altul pânã se contamineazã tot efectivul. Dar apa care contine si putin otet ar trebui sã fie si mai bunã.

ACUM CRED

Un cercetãtor foarte documentat a afirmat odatã cã stropirea sistematicã a peretilor cu putin otet diluat în apã e mult mai eficientã decât vãruirea pe care multi crescãtori o aplicã. Cei care mi-au citit articolele sau mã cunosc personal stiu cã sunt sceptic în privinta majoritãtii aditivilor care sunt promovati atât de agresiv prin intermediul canalelor media. Odatã am crezut în eficienta iaurtului sau a laptelui bãtut în stoparea Adeno/coli (boala pãsãrilor tinere), dar mi-am pierdut încrederea în aceste produse. Nici în otet nu am crezut vreodatã. Însã, dupã multe discuþii cu medicii veterinari si oamenii de stiinþã si dupã ce l-am întâlnit pe tipul care n-a mai avut probleme cu Adeno/coli si tricomonoza de când a început sã administreze frecvent otet de mere si usturoi în apa de bãut, am început sã am dubii si sã devin un partizan al acestei metode. Nu-mi pot imagina ca toti acesti specialisti sã se însele în privinta unor produse care oricum nu le aduc nici un profit.

Autor: Ad Schaerlaeckens

Traducere: Crescatoria de Porumbei

© Ad Schaerlaeckens

racingpigeonvert

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: