Rareori le arat vizitatorilor pasarile mele. De ce le-as arata. Nimeni in intreaga lume nu poate sa spuna sigur care pasari sunt bune si care nu.
Sursa poza: www.pigeonracingpigeon.com
Sa vedeti ce s-a intamplat primavara trecuta. Impreuna cu doi colegi columbofili am vizitat crescatoria lui W de Bruyn. Deodata am luat la mana cea mai urata pasare pe care am vazut-o vreodata. Toti trei am lasat-o pe rand din mana si am inceput sa ne uitam dupa urmatoarea.
Willem zambea.
“Stiam asta” a spus el, “voi tocmai mi-ati luat in mana “Olimpicul Schanulleke”. Eram socati, de vreme ce fiecare columbofil serios cunoaste rezultatele acestui miracol zburator.
Ma gandeam la 613, cel mai bun zburator pe care l-a avut Klak. Nimeni nu l-a dorit pe tatal sau, era prea urat. Deasemeni, m-am gandit la “Artist” din Houben. Aceeasi poveste. M-am gandit si la toti porumbeii frumosi care au luat locurile unu in expoozitii dar care nu reusesc sa vina acasa de la 100 de km. Pentur ca nu au cele mai importante lucruri pe care un porumbel voiajor are nevoie sa fie un BUN porumbel de curse ( voiajor). Lucruri care nu pot fi vazute din exterior, multumita lui Dumnezeu. Nu-I de mirare ca sunt cei mai mari campioni dar care pretind ca nu stiu nimic despre porumbei. Asadar, care scopul sa arati pasarile cuiva? Eu le arat porumbeii numai daca cei care vin in vizita doresc, nu-mi pasa daca le plac sau nu. Nici macar nu prea ma intereseaza sa le ascult comentariile.
EXCEPTIA
De aceasta data am facut o exceptie, de vreme ce vizitatorii au venit direct din China. Nu le-am permis sa intre in crescatorie, nicioadata nu permit, dar le-am cerut sa aibe putina rabdare si dupa cateva minute am revenit cu 4 porumbei intr-o lada. Le-au placut ( majoritatea chinezilor sunt foarte draguti sa le placa toate pasarile pe care le iau la mana), dar un lucru nu l-au inteles. Conditia a doua pasari era buna, iar conditia celorlalte doua iti taia rasuflarea. Nu am fost surprins sa aud asta. Pasarile cu conditia normala erau din compartimentul de zburatori, celelalte doua care iti taiau rasuflarea le-am luat dintr-o crescatorie cu plasa in fata. Pasarile din aceasta crescatorie sunt expuse la frig, zapada, vant in iernilenoastre grele.
Compartimentul de zbor este diferit. Geam cu sticla dubla, incalzire, sistem de ventilatie si asa mai departe. In acest compartiment am totul sub control. Columbofilor din Belgia si Olanda, care au deasemeni adaposturi (voliere) cu plasa (deschise in fata), li se intampla, din motive oarecum misterioase, sa aibe pasari in forma mai buna si care rar se imbolnavesc . In ziua urmatoare, dupa vizita chinezilor, am pus cele doua pasari, zburatorii, in crescatoria cu plasa, cum o fac de obicei iarna. Si in fiecare iarna este la fel. In cateva saptamani conditia lor este mai buna decat era atunci cand erau in compartimentul incalzit, gemuri duble si altele.
AMERICA
Imi aduc aminte de o vizita in Phoenix Arizona in urma cu ceva vreme. Trebuia sa tin un discurs iar avionul meu aterizase la miezul noptii. Nu voi uita niciodata cat de rece a fost cand m-am dat jos din avion. Dupa discurs, un columbofil m-a invitat sa-i vad pasarile. Investise multi bani dar inca nu a reusit sa castige vreun premiu mai decent. Cand am intrat in crescatorie am fost socat sa vad conditia pasarilor, in ciuda medicamentelor si vitaminelor primite de pasari. Am inceput sa tremur, de vreme ce podeaua adapostului era doar un gratar care sa permita aerul proaspat inauntru. Evident, pasarilor nu le placea. “Ai o problema cu adapostul” i-am spus si am arat catre deschizaturile din podea. “Nu am alta alternativa, stii cat de cald poate fi in timpul zilei aici” spunea el. “Stiu asta”, am reactionat, “dar, deasemeni am observat si cat de frig poate fi in timpul noptii”. Mi-a promis ca va face niste modificari incat sa aibe mai mult control. Dupa doar un an mi-a scris ca avut un an fantastic. Cand colgii columbofili l-au acuzat ca detine vreun secret el doar si-a ridicat umerii.
SECRETUL
Intotdeauna am spus ca “exista un singur secret in sportul columbofil, si acela este SELECTIA”. Selectia ar trebuie sa se bazeze pe sanatatea naturala si rezultate. Cand ai, sa spunem 50 de pasari si 3 se imbolnavesc, restul fiind in regula, cele trei avand niciun motiv sa se imbolnaveasca de vreme ce au primit acelas tratament ca si ceilalti si stau in acelas adapost. Scapa-te de cele trei. Nu fa greseala sa dai medicamente tuturor din cauza celor trei.
HRANA SPIRITUALA
In zona mea, bisericile sunt pline de porumbei pripasiti. Incep sa faca pui, asta explica de ce au devenit o plaga in unele orase. Nu din cauza ca sunt bolnavi, ci pentru ca sunt foarte multi. Iarna, cand este zapada, supravietuiesc chiar si cateva saptamani fara hrana. Nu primesc vitamine sau alte produse, dar niciuna dintre aceste pasari de care nu se ingrijeste nimeni nu sufera de adenoviroza, E Coli, salmonella, paramixoviroza sau orice altceva. In cuiburile lor sunt intotdeauna 2 pui, ce cresc perfect. Aceste pasari sunt pasari dure si calite. Ce vreau sa spun este urmatorul: multi gresesc ajutand pasarile care se nasc cu o sanatate precara. Este gresit sa incerci sa le transformi in pasari puternice prin administrarea de suplimente, vitamine si asa mai departe.
Sursa poza: Daily Mail
IN CONCLUZIE
De ce devin porumbeii tot mai slabi in decursul anilor?
De ce este tot mai greu sa ii mentii intr-o stare de sanate buna?
Pentru ca am uitat sa ne incredem in rezistenta NATURALA, iar noi le adminitram prea mult si prea devreme in acesti ani. Rezultatul este un tip de porumbei cu o sanatate nenaturala (artificiala).
Astazi multi campioni se intorc la natura in timpul iernii. Isi tin pasarile in adaposturi deschise (voliere), cu plasa in fata. In timpul sezonului de concursuri situatia se schimba. Acestia fac orice pentru a face climatul adapostului cat mai agreabil posibil pentru pasari. Un campion ca si Verkerk spunea intotdeauna: “secretul meu este ca incerc sa fac un adapost cat mai comfortabil pentru pasari” Cu un adapost bun poti sa te mentii departe de medicamente cu conditia ca pasarile tale sa fie puternice natural. Un adapost bun este mult mai important decat medicamentele pentru a mentine pasarile intr-o conditie buna. Cu totii stim ca un adapost bun este uscat, cald si oxigenat din abundenta. Dar aici intalnim o problema. Cand inchidem adapostul pentru a-l face mai cald poate duce la lipsa aerului proaspat. Cand il facem mai deschis poate deveni mai racoros. Problema cu cel din Phoenix este ca diferenta de temperatura noapte/zi era prea mare. Este o arta sa gasesti un echilibru incat sa ai adaposturi uscate, caldute si nesecetoase.
Campionii se gandesc constant cum sa isi imbunatateasca adaposturile.
Cei care nu vor deveni niciodata campioni vor cauta medicamente mai bune si „licori magice”.
Autor: Ad Schaercleckens
Traducere: Andrei Bondar
Columbofil 