Mistere – Ad Schaerlaeckens

Ciudat

Cand concurezi bine si scrii articole prentru mai multe reviste columbofile, oamenii tind sa gandeasca ca stii despre (cunosti) porumbei. Nu si in cazul meu. Cu cat particip mai mult la concursurile de porumbei, cu atat am mai multe intrebari si mai putine raspunsuri.

Cititi cu mine.

De ce?

Columbofilii se intreaba de ce se pierd atat de multe pasari tinere in astazi, pe cand in trecut nu prea se pierdeau. In acele zile nu multi aveau masini si daca pasarile tinere erau duse la antrenament, era cu bicicleta. Sa pierzi? Era o expresie folosita cand pierdeai bani la billiard (era si pe atunci destul de mult biliard), nu pentru pierderea porumbeilor. Compara vremurile de atunci cu cele de azi.

Noi antrenam porumbeii tineri intensiv si asa se pierd cu gramada. De ce acum si nu atunci? Nu am nicio idee. In urma cu cativa ani am avut o cearta cu NPO. Ei spuneau ca porumbeii se pierd din cauza ca distantele sunt prea mari. Consecinta a fost ca, cursele de distanta lungi au fost interzise in Olanda (pentru pui). Cat de mult nonsens. In Antwerp tinerii sunt concurati la distante mai mari de 600 km si in aceste curse sunt pierduti mai putine pasari decat la o cursa de 60 de km in Iunie.

Chiar si pentru campioni, sportul columbofil este plin de mistere.

Iunie si August

Eu si multi altii obisnuiam sa gandim ca pierderile erau din cauza unor factori care nu existau inainte. Factori ca si internetul, telefoanele mobile, sistemele de navigatie, poluarea aerului si asa mai departe. Dar a trebuit sa renunt la aceasta gandire. In august si septembrie, chiar si tinerii cu antrenamente putine au reusit sa se intoarca acasa fara prea mari dificultati. Oamenii isi folosesc telefoanele mobile si   in aceste luni, nu-I asa? La fel si internetul si sistemele de navigatie.

Totusi nu inteleg. In Olanda cativa columbofili au renuntat la zborurile cu tinerii (puii). Ei ii antreneaza numai toamna, pentru a le da putina experienta si sa previna pierderile. In Belgia, cativa columbofili, dupa decenii, au considerat ca trebuie sa opreasca procesul de reproducere in timpul iernii. Si toate pentru acelas motiv. Prea multi puii reprodusi iarna sunt pierduti in luna mai si iunie.

Un alt mister

Un alt lucru pe care nu pot sa-l inteleg. Comportamentul de “maidanez”. Porumbeii sunt dusi la antrenamente de 25 de km si ajung in crescatoriile altor crescatori si nimic nu-i mai fac sa paraseasca acea crescatorie. Cateodata proprietarul vine si ii recupereaza, ii duce din nou la antrenament si se duc din nou in acea crescatorie, de multe ori zboara multi km pana acolo. Prea prosti sa se intoarca acasa de la 25 km de antrenament? …ei cunosc drumul la acea crescatorie, au stat doar doua zile si la vreo 40 km distanta. Cativa columbofili dau drumul “maidanezilor” departe de casa in speranta ca se vor intoarce acasa. Dar de multe ori acelas lucru se intampla din nou, pasarea se duce la cealalta crescatorie inainte sa ajunga acasa proprietarul.

Sincer, acest lucru mi s-a intamplat mie cu porumbei care au stat doar doua zile in crescatoria mea, si nici macar in interiorul crescatoriei ci in cusca cainelui fara a avea vreo vedere in exterior. Eu nu as indrazni sa duc porumbeii maturi la un antrenament de 50 km, primavera fara ca inainte sa le fi facut cateva antrenamente mai scurte.

Unde au disparut?

In cartile mai vechi despre sportul columbofil se puteau observa pasari de culoarea rosie, unii campioni aveau doar pasari rosii. Deasemeni erau pasari bune avand alte culori, maronii, negre, sharlii, si altele. Unde au disparut aceste culori? Acestia inca exista dar sunt din ce in ce mai rari. Au disparut datorita selectiei bazata pe rezultate? Acest fapt ar trebui sa sugereze ca, culoarea si calitatea sunt in stransa legatura, una cu cealalta. Eu as spune doar ”o sugestie” pentru ca sunt doar un om umil de la tara fara prea multe cunostiinte in genetica.

Remarcabil

Putem observa ceva similar in cursele obisnuite de distanta din Olanda cu lansari de la Barcelona, Pau, Saint Vincent si altele. Printre pasarile de distanta sunt multe pasri de culori inchise, dar in cursele de fond, demifond si de viteza sunt din ce in ce mai rare. In cursele de fond, demifond si viteza gasim porumbei de culoare albastra printer cei care fac performanta.

Mai mult, am observant ca sunt mult mai multi porumbei cu ochiigalbeni printre porumbeii buni decat inainte.

Columbofilii americani  si germani prefera porumbeii cu ochi albi. Iar columbofilii din Taiwan se reorienteaza spre porumbeii cu ochi galbeni. Este un nonsens sa spui ca porumbeii cu ochi albi sunt buni pentru curse cu vreme senina iar porumbeii cu ochi de culoare mai inchisa sunt buni pentru curse cu vreme cu nori. La fel, este un nonsens sa spui ca porumbeii cu ochi de culoare inchisa sunt mai buni reproducatori. Ochi de reproducatori? Eu nu cred in asa ceva.

Dupa cum nu ii cred pe columbofilii care spun ca recunosc un porumbel ca si reproducator ori ca si zburator doar uitandu-se la aceea pasare. Cateodata, astfel de columbofili, iti vor spune despre un cuib cu doi pui: ”acesta este zburatorul, iar celalalt este reproducatorul”. Nonsens din nou.

Este o singura cale pentru aflarea calitatii unui porumbel: rezultatele.

Aceeasi parinti

Odata am scris despre un cuplu care producea pui buni ca vor produce tot mai putini pui buni in timp.

Toti marii campioni au aceeasi experienta. Si toti se intreaba de ce o pereche inceteaza sa mai transmita calitatile genetice puilor.

Nici eu nu inteleg de ce se intampla, din aceasta cauza nu las un cuplu impreuna pentru mult timp, chiar daca dau pui buni.

Doar din cauza experientelor negative avute.

Evident

Un columbofil din Tunhout m-a intrebat odata cum de nu a reusit sa clasese macar o pasare la doua concursuri Quievrain. A trimis prima data 29 de porumbei si a doua oara 26 de porumbei. Stiam ce raspuns sa ii dau.

In zilele noastre niciun columbofil nu are porumbei atat de slabi incat sa nu claseze nici macar unul sau sosesc toti la o jumatate de ora dupa inchiderea clasamentului. Era evident ca trebuia sa isi duca porumbeii la veterinar. Un alt columbofil nu era in stare sa vanda nici macar un porumbel. Acesta concura cu 2-4 porumbei, dar era asa de bun incat nimeni nu indraznea sa parieze cu el. Nici macar colegul sau faimos de club care era vizitat in mod regulat de columbofili chinezi. I-am spus ca faima are putin de-a-face cu rezultatele sau cu calitatea. Devii celebru cand participi la curse cu foarte multi porumbei si… ai pedigree bune si un site pe internet batator la ochi.

Cand ai doar 4 porumbei la o cursa, alt columbofil are mai multe sanse sa castige locul 1 National cu un numar de 30, 60 sau 90 de porumbei. Dar un loc 1 National il va face totusi faimos.

Frustrat?

Stiu, am spus aceeasi poveste inainte?

Inseamna ca am devenit frustrate?

Ei bine, poate putin.

Dar pseudo–campionii care castiga 30 de premii ( sau claseaza 30 de porumbei) cu 90 de porumbei primesc toata atentia si campionii reali care castiga 4 premii cu 4 porumbei ( claseaza 4 din 4) sunt neglijati, uitati.

Imi va displace in continuare.

Autor: Ad Schaerlaeckens

Traducere: Andrei Bondar

© Ad Schaerlaeckens

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: