Bogdan Oros – Despre naparlire

noiembrie 21, 2012

Sursa poza: PigeonsPlanet

Mai jos puteti citi un comentariu la articolul scris de Bogdan Pasca – Despre naparlire, pe Columbofil.net

Sunt de parare ca aceasta teorie nu este concludenta. Tot asa de bine putea zbura si puiul care nu a schimbat nici o pana cu toate ca acest lucru s-ar putea sa fie reflectat de starea lui de sanatate. In general un porumbel cu o stare de sanatate precara se opreste din naparlit.

Un porumbel matur imperecheat in lunile martie sau aprilie care este intr-o stare de sanatate buna, caruia ii este asigurata lumina, hrana si minerale (grit) va naparli complet pana la sfarsitul lunii decembrie. Am avut doar 2 porumbei maturi in crescatorie care nu au naparlit complet in decursul aceluiasi an: un porumbel batran de 14 ani si o femela care a reprodus din 10 februarie pana in decembrie nu mai putin de 9 serii de oua. Cred ca valoarea genetica conteaza mai mult, chiar daca un porumbel nu a naparlit complet poate fi un porumbel bun in anul urmator cu conditia ca sa nu inceapa naparlirea penelor mari ramase din anul precedent.

Tot asa de bine un porumbel poate sa naparleasca foarte repede sau foarte incet chiar daca el este de viteza sau de maraton, in mare parte depinde de individ. Sunt tot felul de teorii ca porumbeii buni naparlesc mai incet. Un porumbel poate sa fie bun chiar daca naparleste mai repede sau mai incet. Porumbelul de maraton naparleste de obicei mai rapid in sezon deoarece el nu este angajat la toate etapele, cand este menajat un week-end, el deja arunca o pana, in timp ce porumbelul de viteza care zboara etapa de etapa nu mai are resurse suficiente si rezerve pentru a naparli asa accelerat. Penele porumbeilor contin in mare parte (peste 85%) materii azotoase si fosfatate. Fosfatul de calciu este indispensabil in perioada naparlirii.

In concluzie naparlirea este un proces fiziologic important in viata unui porumbel de curse deoarece calitatea penelor conteaza in cursele ce vor urma in anul urmator, mai ales cursele pe ploaie(care din pacate la noi inca sunt numeroase) si cursele cu vant din fata. Eu personal nu acord o atentie deosebita acestei perioade, aceste elemente le asigur pe tot parcursul anului: le dau porumbeilor hrana de buna calitate pe care o prepar personal, minerale la discretie, vitamine,calciu vitaminizat, anul acesta am folosit si Sedochol. Baia este de asemenea importanta. Se mai recomanda si orzul sau graul incoltit, bogat in vitaminele din complexul B. Daca porumbeii sunt sanatosi, deparazitati si le sunt asigurate aceste elemente necesare ei vor naparli excelent!

Sursa comentariu: Columbofil.net


Mai bun decat medicamentele – Ad Schaerlaeckens

noiembrie 20, 2012

Rareori le arat vizitatorilor pasarile mele. De ce le-as arata. Nimeni in intreaga lume nu poate sa spuna sigur care pasari sunt bune si care nu.

Sursa poza: www.pigeonracingpigeon.com

Sa vedeti ce s-a intamplat primavara trecuta. Impreuna cu doi colegi columbofili am vizitat crescatoria lui W de Bruyn. Deodata am luat la mana cea mai urata pasare pe care am vazut-o vreodata. Toti trei am lasat-o pe rand din mana si am inceput sa ne uitam dupa urmatoarea.

Willem zambea.

“Stiam asta” a spus el, “voi tocmai mi-ati luat in mana “Olimpicul Schanulleke”. Eram socati, de vreme ce fiecare columbofil serios cunoaste rezultatele acestui miracol zburator.

Ma gandeam la 613, cel mai bun zburator pe care l-a avut Klak. Nimeni nu l-a dorit pe tatal sau, era prea urat. Deasemeni, m-am gandit la “Artist” din Houben. Aceeasi poveste. M-am gandit si la toti porumbeii frumosi care au luat locurile unu in expoozitii dar care nu reusesc sa vina acasa de la 100 de km. Pentur ca nu au cele mai importante lucruri pe care un porumbel voiajor are nevoie sa fie un BUN porumbel de curse ( voiajor). Lucruri care nu pot fi vazute din exterior, multumita lui Dumnezeu. Nu-I de mirare ca sunt cei mai mari campioni dar care pretind ca nu stiu nimic despre porumbei. Asadar, care scopul sa arati pasarile cuiva? Eu le arat porumbeii numai daca cei care vin in vizita doresc, nu-mi pasa daca le plac sau nu. Nici macar nu prea ma intereseaza sa le ascult comentariile.

EXCEPTIA

De aceasta data am facut o exceptie, de vreme ce vizitatorii au venit direct din China. Nu le-am permis sa intre in crescatorie, nicioadata nu permit, dar le-am cerut sa aibe putina rabdare si dupa cateva minute am revenit cu 4 porumbei intr-o lada. Le-au placut ( majoritatea chinezilor sunt foarte draguti sa le placa toate pasarile pe care le iau la mana), dar un lucru nu l-au inteles. Conditia a doua pasari era buna, iar conditia celorlalte doua iti taia rasuflarea.  Nu am fost surprins sa aud asta. Pasarile cu conditia normala erau din compartimentul de zburatori, celelalte doua care iti taiau rasuflarea le-am luat dintr-o crescatorie cu plasa in fata. Pasarile din aceasta crescatorie sunt expuse la frig, zapada, vant in iernilenoastre grele.

Compartimentul de zbor este diferit. Geam cu sticla dubla, incalzire, sistem de ventilatie si asa mai departe. In acest compartiment am totul sub control. Columbofilor din Belgia si Olanda, care au deasemeni adaposturi (voliere) cu plasa (deschise in fata), li se intampla, din motive oarecum misterioase, sa aibe pasari in forma mai buna si care rar se imbolnavesc . In ziua urmatoare, dupa vizita chinezilor, am pus cele doua pasari, zburatorii, in crescatoria cu plasa, cum o fac de obicei iarna. Si in fiecare iarna este la fel. In cateva saptamani conditia lor este mai buna decat era atunci cand erau in compartimentul incalzit, gemuri duble si altele.

AMERICA

Imi aduc aminte de o vizita in Phoenix Arizona in urma cu ceva vreme. Trebuia sa tin un discurs iar avionul meu aterizase la miezul noptii. Nu voi uita niciodata cat de rece a fost cand m-am dat jos din avion. Dupa discurs, un columbofil m-a invitat sa-i vad pasarile. Investise multi bani dar inca nu a reusit sa castige vreun premiu mai decent. Cand am intrat in crescatorie am fost socat sa vad conditia pasarilor, in ciuda medicamentelor si vitaminelor primite de pasari. Am inceput sa tremur, de vreme ce podeaua adapostului era doar un gratar care sa permita aerul proaspat inauntru. Evident, pasarilor nu le placea. “Ai o problema cu adapostul” i-am spus si am arat catre deschizaturile din podea. “Nu am alta alternativa, stii cat de cald poate fi in timpul zilei aici” spunea el. “Stiu asta”, am reactionat, “dar, deasemeni am observat si cat de frig poate fi in timpul noptii”. Mi-a promis ca va face niste modificari incat sa aibe mai mult control. Dupa doar un an mi-a scris ca  avut un an fantastic. Cand colgii columbofili l-au acuzat ca detine vreun secret el doar si-a ridicat umerii.

SECRETUL

Intotdeauna am spus ca “exista un singur secret in sportul columbofil, si acela este SELECTIA”. Selectia ar trebuie sa se bazeze pe sanatatea naturala si rezultate. Cand ai, sa spunem 50 de pasari si 3 se imbolnavesc, restul fiind in regula, cele trei avand niciun motiv sa se imbolnaveasca de vreme ce au primit acelas tratament ca si ceilalti si stau in acelas adapost. Scapa-te de cele trei. Nu fa greseala sa dai medicamente tuturor din cauza celor trei.

HRANA SPIRITUALA

In zona mea, bisericile sunt pline de porumbei pripasiti. Incep sa faca pui, asta explica de ce au devenit o plaga in unele orase. Nu din cauza ca sunt bolnavi, ci pentru ca sunt foarte multi. Iarna, cand este zapada, supravietuiesc chiar si cateva saptamani fara hrana. Nu primesc vitamine sau alte produse, dar niciuna dintre aceste pasari de care nu se ingrijeste nimeni nu sufera de adenoviroza, E Coli,  salmonella, paramixoviroza sau orice altceva. In cuiburile lor  sunt intotdeauna 2 pui, ce cresc perfect. Aceste pasari sunt pasari dure si calite. Ce vreau sa spun este urmatorul: multi gresesc ajutand pasarile care se nasc cu o sanatate precara. Este gresit sa incerci sa le transformi in pasari puternice prin administrarea de suplimente, vitamine si asa mai departe.

Sursa poza: Daily Mail

IN CONCLUZIE

De ce devin porumbeii tot mai slabi in decursul anilor?

De ce este tot mai greu sa ii mentii intr-o stare de sanate buna?

Pentru  ca am uitat sa ne incredem in rezistenta NATURALA, iar noi le adminitram prea mult si prea devreme in acesti ani. Rezultatul este un tip de porumbei cu o sanatate nenaturala (artificiala).

Astazi multi campioni se intorc la natura in timpul iernii. Isi tin pasarile in adaposturi deschise (voliere), cu plasa in fata. In timpul sezonului de concursuri situatia se schimba. Acestia fac orice pentru a face climatul adapostului cat mai agreabil posibil pentru pasari. Un campion ca si Verkerk spunea intotdeauna: “secretul meu este ca incerc sa fac un adapost cat mai comfortabil pentru pasari” Cu un adapost bun poti sa te mentii departe de medicamente cu conditia ca pasarile tale sa fie puternice natural. Un adapost bun este mult mai important decat medicamentele pentru a mentine pasarile intr-o conditie buna. Cu totii stim ca un adapost bun este uscat, cald si oxigenat din abundenta. Dar aici intalnim o problema. Cand inchidem adapostul pentru a-l face mai cald poate duce la lipsa aerului proaspat. Cand il facem mai deschis poate deveni mai racoros. Problema cu cel din Phoenix  este ca diferenta de temperatura noapte/zi era prea mare. Este o arta sa gasesti un echilibru incat sa ai adaposturi uscate, caldute si nesecetoase.

Campionii se gandesc constant cum sa isi imbunatateasca adaposturile.

Cei care nu vor deveni niciodata campioni vor cauta medicamente mai bune si “licori magice”.

Autor: Ad Schaercleckens

Traducere: Andrei Bondar


Mai bun decat medicamentele – Ad Schaerlaeckens

noiembrie 20, 2012

Rareori le arat vizitatorilor pasarile mele. De ce le-as arata. Nimeni in intreaga lume nu poate sa spuna sigur care pasari sunt bune si care nu.

Sursa poza: www.pigeonracingpigeon.com

Sa vedeti ce s-a intamplat primavara trecuta. Impreuna cu doi colegi columbofili am vizitat crescatoria lui W de Bruyn. Deodata am luat la mana cea mai urata pasare pe care am vazut-o vreodata. Toti trei am lasat-o pe rand din mana si am inceput sa ne uitam dupa urmatoarea.

Willem zambea.

“Stiam asta” a spus el, “voi tocmai mi-ati luat in mana “Olimpicul Schanulleke”. Eram socati, de vreme ce fiecare columbofil serios cunoaste rezultatele acestui miracol zburator.

Ma gandeam la 613, cel mai bun zburator pe care l-a avut Klak. Nimeni nu l-a dorit pe tatal sau, era prea urat. Deasemeni, m-am gandit la “Artist” din Houben. Aceeasi poveste. M-am gandit si la toti porumbeii frumosi care au luat locurile unu in expoozitii dar care nu reusesc sa vina acasa de la 100 de km. Pentur ca nu au cele mai importante lucruri pe care un porumbel voiajor are nevoie sa fie un BUN porumbel de curse ( voiajor). Lucruri care nu pot fi vazute din exterior, multumita lui Dumnezeu. Nu-I de mirare ca sunt cei mai mari campioni dar care pretind ca nu stiu nimic despre porumbei. Asadar, care scopul sa arati pasarile cuiva? Eu le arat porumbeii numai daca cei care vin in vizita doresc, nu-mi pasa daca le plac sau nu. Nici macar nu prea ma intereseaza sa le ascult comentariile.

EXCEPTIA

De aceasta data am facut o exceptie, de vreme ce vizitatorii au venit direct din China. Nu le-am permis sa intre in crescatorie, nicioadata nu permit, dar le-am cerut sa aibe putina rabdare si dupa cateva minute am revenit cu 4 porumbei intr-o lada. Le-au placut ( majoritatea chinezilor sunt foarte draguti sa le placa toate pasarile pe care le iau la mana), dar un lucru nu l-au inteles. Conditia a doua pasari era buna, iar conditia celorlalte doua iti taia rasuflarea.  Nu am fost surprins sa aud asta. Pasarile cu conditia normala erau din compartimentul de zburatori, celelalte doua care iti taiau rasuflarea le-am luat dintr-o crescatorie cu plasa in fata. Pasarile din aceasta crescatorie sunt expuse la frig, zapada, vant in iernilenoastre grele.

Compartimentul de zbor este diferit. Geam cu sticla dubla, incalzire, sistem de ventilatie si asa mai departe. In acest compartiment am totul sub control. Columbofilor din Belgia si Olanda, care au deasemeni adaposturi (voliere) cu plasa (deschise in fata), li se intampla, din motive oarecum misterioase, sa aibe pasari in forma mai buna si care rar se imbolnavesc . In ziua urmatoare, dupa vizita chinezilor, am pus cele doua pasari, zburatorii, in crescatoria cu plasa, cum o fac de obicei iarna. Si in fiecare iarna este la fel. In cateva saptamani conditia lor este mai buna decat era atunci cand erau in compartimentul incalzit, gemuri duble si altele.

AMERICA

Imi aduc aminte de o vizita in Phoenix Arizona in urma cu ceva vreme. Trebuia sa tin un discurs iar avionul meu aterizase la miezul noptii. Nu voi uita niciodata cat de rece a fost cand m-am dat jos din avion. Dupa discurs, un columbofil m-a invitat sa-i vad pasarile. Investise multi bani dar inca nu a reusit sa castige vreun premiu mai decent. Cand am intrat in crescatorie am fost socat sa vad conditia pasarilor, in ciuda medicamentelor si vitaminelor primite de pasari. Am inceput sa tremur, de vreme ce podeaua adapostului era doar un gratar care sa permita aerul proaspat inauntru. Evident, pasarilor nu le placea. “Ai o problema cu adapostul” i-am spus si am arat catre deschizaturile din podea. “Nu am alta alternativa, stii cat de cald poate fi in timpul zilei aici” spunea el. “Stiu asta”, am reactionat, “dar, deasemeni am observat si cat de frig poate fi in timpul noptii”. Mi-a promis ca va face niste modificari incat sa aibe mai mult control. Dupa doar un an mi-a scris ca  avut un an fantastic. Cand colgii columbofili l-au acuzat ca detine vreun secret el doar si-a ridicat umerii.

SECRETUL

Intotdeauna am spus ca “exista un singur secret in sportul columbofil, si acela este SELECTIA”. Selectia ar trebuie sa se bazeze pe sanatatea naturala si rezultate. Cand ai, sa spunem 50 de pasari si 3 se imbolnavesc, restul fiind in regula, cele trei avand niciun motiv sa se imbolnaveasca de vreme ce au primit acelas tratament ca si ceilalti si stau in acelas adapost. Scapa-te de cele trei. Nu fa greseala sa dai medicamente tuturor din cauza celor trei.

HRANA SPIRITUALA

In zona mea, bisericile sunt pline de porumbei pripasiti. Incep sa faca pui, asta explica de ce au devenit o plaga in unele orase. Nu din cauza ca sunt bolnavi, ci pentru ca sunt foarte multi. Iarna, cand este zapada, supravietuiesc chiar si cateva saptamani fara hrana. Nu primesc vitamine sau alte produse, dar niciuna dintre aceste pasari de care nu se ingrijeste nimeni nu sufera de adenoviroza, E Coli,  salmonella, paramixoviroza sau orice altceva. In cuiburile lor  sunt intotdeauna 2 pui, ce cresc perfect. Aceste pasari sunt pasari dure si calite. Ce vreau sa spun este urmatorul: multi gresesc ajutand pasarile care se nasc cu o sanatate precara. Este gresit sa incerci sa le transformi in pasari puternice prin administrarea de suplimente, vitamine si asa mai departe.

Sursa poza: Daily Mail

IN CONCLUZIE

De ce devin porumbeii tot mai slabi in decursul anilor?

De ce este tot mai greu sa ii mentii intr-o stare de sanate buna?

Pentru  ca am uitat sa ne incredem in rezistenta NATURALA, iar noi le adminitram prea mult si prea devreme in acesti ani. Rezultatul este un tip de porumbei cu o sanatate nenaturala (artificiala).

Astazi multi campioni se intorc la natura in timpul iernii. Isi tin pasarile in adaposturi deschise (voliere), cu plasa in fata. In timpul sezonului de concursuri situatia se schimba. Acestia fac orice pentru a face climatul adapostului cat mai agreabil posibil pentru pasari. Un campion ca si Verkerk spunea intotdeauna: “secretul meu este ca incerc sa fac un adapost cat mai comfortabil pentru pasari” Cu un adapost bun poti sa te mentii departe de medicamente cu conditia ca pasarile tale sa fie puternice natural. Un adapost bun este mult mai important decat medicamentele pentru a mentine pasarile intr-o conditie buna. Cu totii stim ca un adapost bun este uscat, cald si oxigenat din abundenta. Dar aici intalnim o problema. Cand inchidem adapostul pentru a-l face mai cald poate duce la lipsa aerului proaspat. Cand il facem mai deschis poate deveni mai racoros. Problema cu cel din Phoenix  este ca diferenta de temperatura noapte/zi era prea mare. Este o arta sa gasesti un echilibru incat sa ai adaposturi uscate, caldute si nesecetoase.

Campionii se gandesc constant cum sa isi imbunatateasca adaposturile.

Cei care nu vor deveni niciodata campioni vor cauta medicamente mai bune si “licori magice”.

Autor: Ad Schaercleckens

Traducere: Andrei Bondar

 


Oamenii, Porumbeii si Maimutele – Ad Schaerlaeckens (partea a treia)

noiembrie 19, 2012

In prima si a doua parte, am vazut ca porumbeilor le plac sa fie impreuna si sa stea impreuna, dar pentru ca noi organizam concursuri cu ei, porumbeii trebuie sa se rupa de grup pentru a a ajunge acasa si acest lucru poate genera probleme.

Calitati precum orientarea si incredere de sine, pentru a parasii stolul si zborul de unul singura catre casa, sunt importante in timpul concursurilor. Mult mai important decat sa zboare mai repede decat ceilalti.

Unii porumbei au aceste calitati in genele lor in timp ce alti nu le au deloc. Intrebarea se pune: suntem dependent in totalitate de aceste gene? Cu alte cuvinete, putem dezvolta abilitati precum orientarea si increderea in sine, pentru ca porumbelul sa beneficieze de ele  in timpul curselor. Raspunsul ar putea fi, sa-I antrenam intensiv, exact cum trebuie sa ne antrenam pentru ceva ce necesita indemanare. Lucru care ne face sa ne clatinam.

Antrenamentul

Multi columbofili straini depun destul de mult efort in antrenarea pasarilor intre doua concursuri.

Iar cine nu face la fel nu pot face fata competitiei. In Algarve (Portugalia), Vargues a inceput sportul columbofil in urma cu cinci ani. Acest proprietar de restaurante si baruri a cheltuit aproximativ 3 milioane de euro pe porumbei, toti achizitionati din Belgia. Englezii, si in special americanii isi cumpara porumbeii din Olanda, portughezii insa din Belgia.

Nu-mi vine sa cred ca a cheltuit 3 milioane de euro pe porumbei, iar faptul ca a cheltuit acesti bani este un fapt real.

Iar in 2008, aproape trei ani mai tarziu, Vargues a devenit campion national la demifond in Portugalia. Dovedeste acest lucru ca poti cumpara succesul, ca nu trebuie sa fii un columbofil bun cand ai bani? Acest lucru nu este simplu.

Inainte, Vargues, a avut succes si cu caii de curse si caini. Dupa spusele lui, Vargues, el a devenit campion datorita pasarilor de calitate achizitionate, a avea inclinatie (afinitate) si sa-ti placa animalele, si mai presus de toate … foarte multe antrenamente. Oamenii au nevoie de antrenamente pentru a avea rezultate; se aplica la fel si cailor, cainilor, delfinilor si asa mai departe.

De ce ar fi diferit in cazul porumbeilor? Spunea el.

O data pe saptamana isi duce porumbeii la 150 de km pentru antrenament. Aparent cu succes. Vargues ma face sa ma gandesc la un alt columbofil ungur Grampsh. Acesta fusese intotdeauna in top, apoi s-a retras, in 2009 si-a dus porumbeii la antrenamente de 150 de km de doua ori pe saptamana, si a castigat tot.

Sa-i antrenam apoi?

Este obligatoriu sa antrenam pasarile intensiv cu masina?

Din fericire nu este necesar.

Daca ar trebui sa facem antrenamente de doua ori pe saptamana in fiecare saptamana, atunci jumatate dintre columbofili ar renunta la sportul columbofil.

Ganditi-va la traficul pe care l-am crea si la toti columbofilii care au o slujba. Si sunt multi care pot subscrie la acest fapt. Datorita dorintei de a obtine rezultate au facut foarte multe pentru a practica sportul columbofil, incluzand foarte multe antrenamente cu masina, dar majoritatea au incetat sa le mai faca. Pentru ca nu reusit sa vada vreu efect din aceste antrenamente., dar… Vorbim de pasari batrane. De ce antrenamentele cu masina functioneaza in alte tari si nu in Olanda si Belgia sau mult mai putin. In nicio tara, porumbeii nu au parte de curse peste campii ca si aici in Olanda. In alte tari porumbeii trebuie sa se rupa de stol si sa zboare peste dealuri si munti, lacuri. Si aparent porumbeii pot fi antrenati sa ia decizii bune in astfel de situatii. Sa faci antrenamente cu masina pentru tineri este o cu totul alta poveste.

Fapte

Luati ca si exemplu Stickers-Donckers.

Dupa cum ii vad eu, ei sunt cei mai buni la cursele de viteza din Belgia, in special cu porumbeii tineri. Sunt invincibili. Aproape toti columbofii doresc sa participe in curse unde competitia este acerba. Dar Stickers-Donckers chiar isi doresc competitori puternici, unul este Tienverbond din Antwerp. Nimeni nu a castigat atat de ,multe premii, iar procentajul lor este ametitor. Sunt oare porumbeii lor atat de superiori pe cat ne lasa performantele lor sa credem? Nu este niciun dubiu ca pasarile lor sunt de calitate, dar mai este ceva.

Sincer

Sa castigi locurile 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11etc. intr-o cursa situata la 50 de km de Vilvoorde, asa cum au facut-o ei, nu se datoreaza numai calitatii pasarilor. Esre mult mai mult de-atat, iar acesti campioni stiu foarte bine. Cu sinceritate ei spun ca fac multe antrenamente cu masina pentru pasarile tinere. Prin urmare, cred ca o combinatie intre cele doua este cheia succesului, multe antrenamente si pasarile bune. Rezultatele lor cu pasarile mature arata calitatea ca factor definitoriu, ia r antrenamentele sunt mai putin importante.

Din Limburg

Jos G locuieste in Limburg, Olanda. Concureaza foarte bine la cursele de distanta si frica cea mai mare este sa-si piarada tinerii. Astfel el nu antreneaza tinerii. Sunt concurati direct, astfel nu are pierderi in randul tinerilor. Dar nu obtine prea multe cu ei, doar cate-o exceptie din cand in cand.  Dar acesti tineri vor dovedi mai tarziu daca au calitate ca si pasari mature. Nu-mi sta in fire sa ofensez, prin urmare nu voi da nume, dar credeti-ma pe cuvant ca toti cei care spun ca au rezultate de top cu tineri (yearlingi) care nu au fost antrenati nu sunt super campioni ci super mincinosi.

Nu vorbesc de cursele lungi ci despre cei care au rezultate de top in special in cursele de inceput cu tinerii, care binenteles sunt curse de viteza. Dupa cateva curse, cand si ceilalti porumbei au acumulat experienta, avantajul antrenamentelor dispare.

Dovada

In Tilburg, Turnhout si in alte regiuni din Belgia “tardivii” au curse pe cont propriu. Vara sunt lansati impreuna cu cei mai maturi, tineri mai experimentati, iar rezultate arata ca diferentele sunt “dureroase”. Unora le ia 6 minute sa completeze fisa cu rezultate ale tinerilor cu “sosiri normale”, iar tardivii din vara au nevoie de jumatate de ora, o ora sau chiar mai mult.Trageti singuri concluziile.

Prin urmare

Prin urmare, daca cursele cu tineri sunt importante pentru tine, atunci antreneaza-i. Distantele nutrebuie sa fie toate mari, pana la 35 de km sunt destui, dar poti fi dejavantajat de psaraile tinere care nu au fost antrenate destul. Daca totusi nu reusesti sa le antenezi? Au fost la curse cu distante mai mari sau impreuna cu pasarile mature. Atunci batalia cu pasarile tinere este pierduta inainte de a incepe.

Acesti campioni aupsari de foarte buna calitate, dupa cum am spus mai devreme. Intotdeauna ai nevoie de pasari de caliatate, idiferent de cursa, fie curse de 50 k si 1000 km, cu vant din spate sau din fata.

Acesti columbofili olandezi care sustin ca succesul lor la cursele de distanta este datorat antrenamentelor de 300 km?

Nu stiu.

Autor: Ad Schaerlaeckens

Traducere: Andrei Bondar

© Ad Schaerlaeckens


Oamenii, Porumbeii si Maimutele – Ad Schaerlaeckens (partea a treia)

noiembrie 19, 2012

In prima si a doua parte, am vazut ca porumbeilor le plac sa fie impreuna si sa stea impreuna, dar pentru ca noi organizam concursuri cu ei, porumbeii trebuie sa se rupa de grup pentru a a ajunge acasa si acest lucru poate genera probleme.

Calitati precum orientarea si incredere de sine, pentru a parasii stolul si zborul de unul singura catre casa, sunt importante in timpul concursurilor. Mult mai important decat sa zboare mai repede decat ceilalti.

Unii porumbei au aceste calitati in genele lor in timp ce alti nu le au deloc. Intrebarea se pune: suntem dependent in totalitate de aceste gene? Cu alte cuvinete, putem dezvolta abilitati precum orientarea si increderea in sine, pentru ca porumbelul sa beneficieze de ele  in timpul curselor. Raspunsul ar putea fi, sa-I antrenam intensiv, exact cum trebuie sa ne antrenam pentru ceva ce necesita indemanare. Lucru care ne face sa ne clatinam.

Antrenamentul

Multi columbofili straini depun destul de mult efort in antrenarea pasarilor intre doua concursuri.

Iar cine nu face la fel nu pot face fata competitiei. In Algarve (Portugalia), Vargues a inceput sportul columbofil in urma cu cinci ani. Acest proprietar de restaurante si baruri a cheltuit aproximativ 3 milioane de euro pe porumbei, toti achizitionati din Belgia. Englezii, si in special americanii isi cumpara porumbeii din Olanda, portughezii insa din Belgia.

Nu-mi vine sa cred ca a cheltuit 3 milioane de euro pe porumbei, iar faptul ca a cheltuit acesti bani este un fapt real.

Iar in 2008, aproape trei ani mai tarziu, Vargues a devenit campion national la demifond in Portugalia. Dovedeste acest lucru ca poti cumpara succesul, ca nu trebuie sa fii un columbofil bun cand ai bani? Acest lucru nu este simplu.

Inainte, Vargues, a avut succes si cu caii de curse si caini. Dupa spusele lui, Vargues, el a devenit campion datorita pasarilor de calitate achizitionate, a avea inclinatie (afinitate) si sa-ti placa animalele, si mai presus de toate … foarte multe antrenamente. Oamenii au nevoie de antrenamente pentru a avea rezultate; se aplica la fel si cailor, cainilor, delfinilor si asa mai departe.

De ce ar fi diferit in cazul porumbeilor? Spunea el.

O data pe saptamana isi duce porumbeii la 150 de km pentru antrenament. Aparent cu succes. Vargues ma face sa ma gandesc la un alt columbofil ungur Grampsh. Acesta fusese intotdeauna in top, apoi s-a retras, in 2009 si-a dus porumbeii la antrenamente de 150 de km de doua ori pe saptamana, si a castigat tot.

Sa-i antrenam apoi?

Este obligatoriu sa antrenam pasarile intensiv cu masina?

Din fericire nu este necesar.

Daca ar trebui sa facem antrenamente de doua ori pe saptamana in fiecare saptamana, atunci jumatate dintre columbofili ar renunta la sportul columbofil.

Ganditi-va la traficul pe care l-am crea si la toti columbofilii care au o slujba. Si sunt multi care pot subscrie la acest fapt. Datorita dorintei de a obtine rezultate au facut foarte multe pentru a practica sportul columbofil, incluzand foarte multe antrenamente cu masina, dar majoritatea au incetat sa le mai faca. Pentru ca nu reusit sa vada vreu efect din aceste antrenamente., dar… Vorbim de pasari batrane. De ce antrenamentele cu masina functioneaza in alte tari si nu in Olanda si Belgia sau mult mai putin. In nicio tara, porumbeii nu au parte de curse peste campii ca si aici in Olanda. In alte tari porumbeii trebuie sa se rupa de stol si sa zboare peste dealuri si munti, lacuri. Si aparent porumbeii pot fi antrenati sa ia decizii bune in astfel de situatii. Sa faci antrenamente cu masina pentru tineri este o cu totul alta poveste.

Fapte

Luati ca si exemplu Stickers-Donckers.

Dupa cum ii vad eu, ei sunt cei mai buni la cursele de viteza din Belgia, in special cu porumbeii tineri. Sunt invincibili. Aproape toti columbofii doresc sa participe in curse unde competitia este acerba. Dar Stickers-Donckers chiar isi doresc competitori puternici, unul este Tienverbond din Antwerp. Nimeni nu a castigat atat de ,multe premii, iar procentajul lor este ametitor. Sunt oare porumbeii lor atat de superiori pe cat ne lasa performantele lor sa credem? Nu este niciun dubiu ca pasarile lor sunt de calitate, dar mai este ceva.

Sincer

Sa castigi locurile 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11etc. intr-o cursa situata la 50 de km de Vilvoorde, asa cum au facut-o ei, nu se datoreaza numai calitatii pasarilor. Esre mult mai mult de-atat, iar acesti campioni stiu foarte bine. Cu sinceritate ei spun ca fac multe antrenamente cu masina pentru pasarile tinere. Prin urmare, cred ca o combinatie intre cele doua este cheia succesului, multe antrenamente si pasarile bune. Rezultatele lor cu pasarile mature arata calitatea ca factor definitoriu, ia r antrenamentele sunt mai putin importante.

Din Limburg

Jos G locuieste in Limburg, Olanda. Concureaza foarte bine la cursele de distanta si frica cea mai mare este sa-si piarada tinerii. Astfel el nu antreneaza tinerii. Sunt concurati direct, astfel nu are pierderi in randul tinerilor. Dar nu obtine prea multe cu ei, doar cate-o exceptie din cand in cand.  Dar acesti tineri vor dovedi mai tarziu daca au calitate ca si pasari mature. Nu-mi sta in fire sa ofensez, prin urmare nu voi da nume, dar credeti-ma pe cuvant ca toti cei care spun ca au rezultate de top cu tineri (yearlingi) care nu au fost antrenati nu sunt super campioni ci super mincinosi.

Nu vorbesc de cursele lungi ci despre cei care au rezultate de top in special in cursele de inceput cu tinerii, care binenteles sunt curse de viteza. Dupa cateva curse, cand si ceilalti porumbei au acumulat experienta, avantajul antrenamentelor dispare.

Dovada

In Tilburg, Turnhout si in alte regiuni din Belgia “tardivii” au curse pe cont propriu. Vara sunt lansati impreuna cu cei mai maturi, tineri mai experimentati, iar rezultate arata ca diferentele sunt “dureroase”. Unora le ia 6 minute sa completeze fisa cu rezultate ale tinerilor cu “sosiri normale”, iar tardivii din vara au nevoie de jumatate de ora, o ora sau chiar mai mult.Trageti singuri concluziile.

Prin urmare

Prin urmare, daca cursele cu tineri sunt importante pentru tine, atunci antreneaza-i. Distantele nutrebuie sa fie toate mari, pana la 35 de km sunt destui, dar poti fi dejavantajat de psaraile tinere care nu au fost antrenate destul. Daca totusi nu reusesti sa le antenezi? Au fost la curse cu distante mai mari sau impreuna cu pasarile mature. Atunci batalia cu pasarile tinere este pierduta inainte de a incepe.

Acesti campioni aupsari de foarte buna calitate, dupa cum am spus mai devreme. Intotdeauna ai nevoie de pasari de caliatate, idiferent de cursa, fie curse de 50 k si 1000 km, cu vant din spate sau din fata.

Acesti columbofili olandezi care sustin ca succesul lor la cursele de distanta este datorat antrenamentelor de 300 km?

Nu stiu.

Autor: Ad Schaerlaeckens

Traducere: Andrei Bondar

© Ad Schaerlaeckens


Dublu interviu : Verreckt&Arrien si Fratii Vandenheede – despre sistemul de zbor

noiembrie 17, 2012

Vorbim de 2 tandemuri,si anume …Agy si Pascal Verreckt-Arien..1 As Mare Demifond Belgia KBDB 2010..si cu celebrii frati Freddy si Jaques Vandenheede din Zingem!Am stabilit sa ne intalnim in bistro-ul “Sub cele 2 turnuri”,detinut de catre Koen Brackenier! A urmat un interviu extraordinar de interesant,cu doua tandemuri de top ale momentului,cu intrebari la subiect,si cu raspunsuri deschise si foarte,foarte interesante.Nici o intrebare nu a ramas nepusa,nici un subiect taboo netratat.L-am invitat pe Andre Moonens, castigatorul locului 1 National Bourges Yearlingi 2010 sa “arbitreze” discutia,si astfel am petrecut cateva ore cu totul speciale,in care am luat notite nonstop.

(P&A = Pascal and Agy…F&J = Freddy si Jacques)

Sistemul de zbor :

Pipa : Agy si Pascal voi zburati maturii si yearlingii conform vaduviei totale.A-ti incercat vreodata vaduvia clasica (femelele stau acasa)?Pe langa faptul ca toti porumbeii sunt zburati prin metoda vaduviei totale..ce alte avantaje mai vedeti?

P&A : Ne-am mutat la adresa actuala in 2002.Am inceput sa zburam cu 20 de porumbei,10 perechi,iar rezultatele au fost modeste spre foarte proaste….si nu dam vina pe sistem nostru..mai degraba pe numarul mic de porumbei….cand porumbeii sunt putini nu se antreneaza cum ar trebuii in timpul saptamanii…neatrenandu-se cum trebuie in jurul casei,nici duminica nu o sa vina bine de la concurs.Cam atat pentru primul an,adica 2003.In 2004 am inceput cu 60 de porumbei,si antrenamentele au mers super.imi place sa denumesc sistemul nostru..”sistemul haosului”..porumbeii nostrii motivandu-se singuri,noi neintervenind decat foarte putin,cu lucruri de finete.In 2005 am avut senzatia ca vaduvia clasica(doar cu masculii) n-i se potriveste mai bine,asa ca am incercat-o.A devenit clar pentru noi,ca astfel este mult mai greu sa pastrezi super forma intreg sezonul.Femelele au inceput sa se imperecheze intre ele…cand am incercat sa le tinem inchise in boxe toata ziua,nu au mai mancat si au inceput sa slabeasca foarte mult…nu am fost satisfacuti..de aceea in 2006 am revenit la vaduvia totala..pentru totdeauna !!!

Pipa : Freddy si Jacques de ce inca preferati sistemul vechi de vaduvie clasica in care un partener sta acasa?

Freddy : Lasa-ma pentru inceput sa clarific lucrurile .In anii de inceput noi nu am zburat decat cu puii.Asta s-a potrivit cel mai bine cu stilul meu de viata…fiind profesor,sezonul cu puii se desfasura exact in vacanta de vara a copiilor,deci atunci aveam timpul necesar pentru a ma ocupa cum trebuie de porumbei.Asta pana in 1997 atunci cand am avut o cursa de La Souterraine dezastroasa si am pierdut aproape toti porumbeii.Atunci ne-am decis sa ne incercam norocul cu yearlingii si cu maturii.Femelele s-au dovedit perfecte pentru cursele de 400-600 km,curse care reprezentau telul nostru in perioada aceea.In perioada aceea din lotul de pui,femelele veneau de departe mai bine,asa ca ne-am hotarat sa incepem vaduvia numai cu femele.

Abia in 2008 dupa ce am devenit un tandem ne-am hotarat sa zburam si masculii,dar atunci tinta noastra au devenit cursele de 600-800km.In aceasta situatie [porumbeii zboara in general din doua in doua saptamani.Femelele pot fii angajate in fiecare saptamana..in acest mod …timp de 3-4-5 saptamani pot “ataca” si cursele provinciale foarte importante dar si nationalele….depinde de duritatea curselor respective…acestea sunt niste decizii care se i-au si se schimba de la saptamana la saptamana.Daca se antreneaza bine,daca sunt in forma sau nu..lucrurile astea trebuie sa le vada columbofilul..si sa noteze..nu trebuie sa privim crescatoria ca un tot..trebuie neaparat sa observam fiecare porumbel in parte.Doar asa progresezi..observand,notand,si adaptandu-te situatiilor noi ivite.In concluzie..DA..zburam cu un partener acasa.

Pipa : Porumbei angajati mai mult sau mai putin in fiecare saptamana.Cum reusiti sa ii mentine-ti motivati un sezon intreg?Se vad inainte de cursa,sau la intoarcere…va rugam sa intra-ti in detaliu…

P&A : Sistemul care ne-a iesit perfect in 2007..este acelasi care ne-a iesit perfect si in 2010!Am descoperit ca femelele care stau mereu acasa isi pierd in timp motivatia si incep sa se imperecheze intre ele.In schimb femelele care erau angajate saptamana de saptamana erau motivate 100% si fara exceptie intreg sezonul.Am observat in general ca ambele sexe merg mult mai bine atunci cand sunt zburati la vaduvie totala(ambii parteneri pleaca la cursa).Cum a spus si Freddy…la noi femelele participa la curse in FIECARE saptamana,tot sezonul.Motivatia la intoarcere nu este foarte importanta pentru noi...un porumbel care a venit foarte tare,sau care este foarte obosit…prefera sa se odihneasca in liniste.Dupa cum am amintit,sistemul nostru nu este tipic ..este aparte…de aceea il numim “sistemul haos”.Porumbeii nostrii au distrus foarte multe “teorii invechite”...si ne-au indrumat sa formam acest sistem…femelele care vin acasa de la o cursa de viteza,nu sunt asteptate de parteneri..si asta de foarte multe ori…

*Doua femele interesante au fost postate le sectiune “Pret Fix” a siteului.O originala Eric Limbourg,nepoata din celebrul “JOOST”,si o originala Kevin Roosens (100% Gust Cristiaens) strans inrudita cu Locul 1 in Finala Million Dollar Race 2006 !!!

F&J : Pentru noi femelele care nu n-i se par in super conditie fizica,stau acasa,si nu sunt introdu-se nici in cursele nationale ,nici in cele provinciale.Atunci cand se intorc ceilalti vaduvi din cursa,sunt lasate cu restul porumbeilor,si implicit impreuna cu partenerul lor de drept.Inca din primul an de columbofilie,am notat zi de zi absolut totul.Si concluziile au fost extrase exact din aceste notite…si am actionat conform lor…..intotdeauna.Columbofilul trebuie sa simta anumite lucruri pe care porumbelul i le arata.Aici este diferenta intre campioni si amatori.Sa va dau un exemplu foarte elocvent …..de obicei femelele isi vad partenerul timp de o ora inainte sa plece la club(fara sa se calce).Intr-o seara am avut sedinta cu parintii la scoala si a durat mult mai mult decat am planuit.Atunci cand am ajuns acasa,am avut timp sa ii las impreuna doar 10 minute,altfel a-si fii intarziat la imbarcare.Le-am dat drumul impreuna,si am inceput sa ii adun imediat.Nu au putut sa se vada decat intre 1 minut si 10 minute,dupa cum le-a fost norocul….Trebuie sa recunosc ca am plecat cu inima indoita la club.Duminica porumbeii mei au reusit cea mai buna performanta a sezonului…si asta la nivel National!!!!!!…performante care s-au mai repetat…exact prin aceeasi metoda.De aceea spun cu toata increderea : TIMPUL pe care porumbei il petrec inainte de imbarcare…NU are nici o importanta.Masculii nu vad niciodata femela inainte de imbarcare.Timpul pe care cei doi parteneri il petrec impreuna la intoarcerea din cursa este de asemenea neimportant(durata)…intuitia columbofilului joaca cel mai important rol...cat de dura a fost cursa..cat de grea este etapa urmatoare…acestia sunt factori care ne determina pe noi sa actionam intr-un anumit mod!!!

P&A :Intotdeauna aratam partenerul inainte de imbarcare…asta pentru a-i motiva puternic pe amandoi!Porumbeii nu au tot sezonul acelasi partener,sau aceeasi boxa..de aceea vorbim despre “sistemul haos”..totul este o continua motivare.In mod normal eu (Pascal) ajung acasa la ora 5 de la munca…si ii las impreuna..dupa care ma duc sa imi pregatesc o ceasca de cafea….dupa 45 de minute separam porumbeii.Pentru o cursa de fond,atunci cand porumbeii sunt imbarcati miercurea,ii ducem la un antrenament dupa- amiaza de la 20-30 km.La ora 5 sunt lasati impreuna si stau asa pana seara.Dupa care joia sunt imbarcati fara sa se vada..sau pentru o cursa de viteza-demifond stau impreuna intre 5 si 30 minute.La intoarcere stau de obicei impreuna pana a 2a zi dimineata,asta atunci cand sezonul este in plina desfasurare.In felul acesta a 2 a zi ne trezim la ora 5 dimineata si porumbeii sunt deja separati la ora 6….este momentul cand le oferim prima masa,astfel ei mananca pe saturate,ceea ce este foarte important pentru noi.Doar dupa o cursa foarte ,foarte dura,sau atunci cand porumbeii se refac foarte greu,sunt lasa-ti foarte putin impreuna…asta pentru a se reface cum trebuie…si pentru a manca pe saturate(foarte important).De multe ori dupa o cursa foarte dura,luam decizia de nu a-i mai lasa absolut deloc impreuna!!!..lasam porumbeii sa se recupereze perfect,dupa care ii lasam impreuna a 2 a zi.In timpul saptamanii,pe timp de noapte femelele stau in interior,iar pe timp de zi stau in voliere deschise,dupa care seara sunt bagate din nou in interior.Masculii fac ce doresc..fie stau in interior,fie se bucura de soare in volierele deschise.

Continuarea articolului il gasiti pe pigeons.ro

Sursa poze: pigeons.ro


Oamenii, porumbeii si maimutele – Ad Schaerlaeckens (prima parte)

noiembrie 12, 2012

Nu am fost niciodata omul concediilor dar cateodata asa as vrea sa merg undeva pentru cateva zile.

Pe cand eram tanar mergeam in concediu si pentru motivul ca nu vroiam ca fiul meu sa spuna ca “mama si tata nu pot merge in concediu din cauza ca tata are porumbei”.

Acum mergem in concediu ca sa scapam de toate. De rutina, stiri, computer, ziare, circulare, de faxuri si chiar si de porumbei si credeti-ma si unii columbofili.

Am curajul sa fiu plecat pentru o saptamana fara ca cineva sa aibe grija de porumbeii mei. Umplu hranitorul automat pana la varf si pun apa in adapatorul de 5 litri. Credeti-ma, porumbeii nici nu vor observa ca sunt plecat. Dar ce facem cu curatenia? Niciodata nu am fost obsedat de curatenie. Columbofilii care cred ca nu pot fi plecati pentru cateva zile ar face bine sa inceteze sa practice sportul columbofil. Pentru ca nu este corect fata de familie si de tine insuti.

Curatenia

Am invatat mai demult ca nu e bine sa faci curatenie prea mult. Am invatat asta dupa cateva vizite la Gust Cristiaens si dupa cursa memorabilia de la Sint Vincent din 1993. Din cauza vremii nefavorabile, porumbeii au stat in masina de concurs o saptmana intreaga. Pasarile campioane impreuna cu cele mai slabe, cele sanatoase cu cele mai putin sanatoase, toate pasarile au consumat aceeasi apa si s-au hranit cu acceasi mancare, toate cele 50 de pasari din boxa. Dupa am vazut toata mizeria din aceste boxe si m-am gandit la toata mizeria din crescatoria lui van Zelderen si Brugemann, care concurau si aveau rezultate de top.

Aceea a fost ziua in care am decis sa opresc curatenia excesiva. Singurul lucru care conteaza este ca adapostul sa fie uscat (ca un os) sis a ai un adapost ventilat. Poti sa ceri ajutorul atunci cand esti plecat. Acel ajutor poate veni din partea unui vecin care nu a avut niciodata de-a face cu porumbeii sau soacra daca resusesti sa vorbesti totusi cu ea.

Singurul lucru pe care trebuie sa-l faca este sa se asigure ca au apa si mancare.

Eu le spun doar atat: Sunt porumbeii mai flamanzi cand le-ai dat mai multa mancare ieri, a mai ramas mancare in hranitor le atunci nu le mai da nimic. E foarte simplu.

 
Foarte folositor asa numitul “hranitor automat”

Aceeasi

Cand pleci in Germania tinzi sa spui mai mult la adio celor dragi. Din cauza ca in Germania esti deposit de BMW-uri si de Mercedes-uri care sunt conduse cu viteze foarte mari. Majoritatea germanilor transforma fiecare condus intr-o competitive, iar ei nu vor sa piarda. Nici pe autostrada nici pe terenul de fotbal. Acesta este motivul pentru care autostrazile germane sunt circuite de viteza. Acesti oameni conduc ca niste nebuni. Iti fac semn cu farurile, te claxoneaza si cu degetul aratand spre capul lor le indica celorlalti soferi, care conduc normal, ca sunt nebuni.

Sa conduci in Roma este o alta experienta din nou. In acel oras haousul este la conducere.

Traficul este o jungle, un sofer care asteapta la semafor este oprit de politie. Majoritatea oamenilor din strazi sunt japonezi sau chinezi, toti inarmati cu camere de filmat. Cand pe cineva fara vreo camera  de filmat, poti paria ca i s-a furat. De ce germanii se comporta ca si germani? Italienii ca si italieni? Chinezii ca si chinezi?

Pentru ca toti sunt oameni. Pe cand eram tineri ne intorceam in jur de 11 seara dupa o noapte in oras. Toti o facem la fel.

Astazi tineri de-abia ies in oras la ora 11 seara. Toti o fac.

Pentru ca noi oamenii suntem facuti sa imitam, tindem sa mergem la gramada, la fel sunt si porumbeii.

Porumbeii sunt la fel

Porumbei tind deasemeni sa se copieze unul pe altul si vor sa stea impreuna. Cand vedem un bar cu mese libere si un altul plinde oameni, vom alege sa mergem la barul unde sunt deja oameni. Nu ne place sa stam singuri, la fel si porumbeilor nu le place sa zboare singuri. La antrenamentul in jurul casei, porumbei vor zbura cand in stanga , cand in dreapta. Niciun porumbel nu va zbura in alta directive. Un alt exemplu al instinctului de turma se poate observa cand fac baie. Sunt zile in care toti porumbeii doresc sa faca baie ( depinde de cel putin un factor, iar acel factor este in mod special vremea).

Porumbeii care nu au loc in cada de baie vor face aceleasi miscari langa cada ca si porumbeii care fac baie.

Si se intind pe podea cu aripile deschise. Inca imi aduc aminte de o cursa de la Gueret. Ca sa am o sansa sa castig, porumbeii trebuiau sa soseasca cel putin la 5:40, dar la 5:37 au cazut deodata 3 porumbei pe trapa. Trei porumbei in acelas timp cand eu am angajat opt la concurs? Cum a fost posibil dupa ce au zburat mai mult de 600 de km?

In final nu a fost asa, de fapt erau alti doi porumbei care au zburat impreuna cu porumbelul meu, dar care si-au luat zborul imediat. Ce porumbei erau acestia? Nu vom sti niciodata.

Alte exemple

In special in Olanda, in timpul pre-sezonului cu puii se poate observa ca din grupul de porumbei care zboara deasupra, unul dintre porumbei vrea sa coboare. Este in mod cert unul dintre porumbeii tai, dar datorita instinctului de turma acesta continua sa zboare. Mai tarziu acel porumbel se intoarce, din directia gresita si bineteles prea tarziu. Sau poate nu l-ai mai vazut vreodata pentru ca a urmat acele pasari pana in crescatoria lor. IN acest fel poti pierde multi pui in timpul antrenamentelor din jurul casei. Cateodata poti ademeni astfel de pasari lasand afara pasarile batrane. Puii pot sta undeva prin vecini iar acestia vor putea sa-I urmeze pe cei batrani inapoi in crescatorie.

Ca si copil, unul din hobby-urile mele era sap rind porumbei. In special pe cei belgieni, pentru ca se spunea ca sunt mai buni. Lasand porumbeii mei afara ma ajuta sa-i prind.

Problema

Este in natura porumbeilor sa doreasca sa stea impreuna, sa stea impreuna si sa se imite unul pe altul. La fel si se intampla si cu oamenii si maimutele. Exista in genele noastre. Porumbeii se invata unul pe altul sa zboare impreuna, sa bea apa si sa “le fie teama” Aici se gaseste problema noastra, a columbofilor. Noi organizam concursuri, toti porumbeii sunt lansati in acelas moment, iar noi avem pretentia ca ei sa se rupa de grup si sa zboare de unul songur. Ruperea de grup si zborul de unul singur trebuie sa se intample cat mai repede posibil dupa lansare.

Acestia sunt porumbeii de calitate, poate cea mai importanta calitate, pe care n-o putem vedea uitandu-ne la aripa, la spate si la ochi. Intrebarea se pune: putem face ceva. Putem sa ne rupem de turma. Eu cred ca putem, in urmatorul articol va voi spune.

Va continua…

Autor: Ad Schaerlaeckens

Traducere: Andrei Bondar

© Ad Schaerlaeckens


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 362 other followers